vietile sfintilor vol. 1

CARAREA IMPARATIEI BY ARSENIE BOCA

paraclisul maicii domnului

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
(Acest paraclis se citeşte la întristarea sufletului şi la vreme de nevoie)
Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Doamne miluieşte (de 12 ori).
Apoi:
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Apoi troparele acestea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat (de două ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cântarea 1-a
Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg, căutând mântuire: O, Maică a Cuvântului şi Fecioară, de rele şi de nevoi mântuieşte-mă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Asupririle chinurilor mă tulbură şi de multe întristări se umple sufletul meu; alină-le, Fecioară, cu liniştea Fiului şi Dumnezeului tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Dumnezeu, te rog, Fecioară, izbăveşte-mă din nevoi; că la tine scăpând acum îmi tind şi sufletul şi gândul meu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtării tale de grijă învredniceşte-mă, Maica lui Dumnezeu, ca una ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui bun.
Cântarea a 3-a
Irmosul: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Folositoare şi acoperământ vieţii mele te pun pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; tu mă îndreptează la adăpostirea ta, ceea ce eşti pricina bunătăţilor şi credincioşilor întărire, una întru tot lăudată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Rogu-mă, Fecioară, risipeşte tulburarea sufletului meu şi viforul întristărilor mele; că tu, Mireasă dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştii L-ai născut, ceea ce eşti una preacurată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ceea ce ai născut pe Făcătorul de bine, Care este pricina bunătăţilor, bogăţia facerii de bine izvorăşte-o tuturor; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie, de Dumnezeu fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De neputinţe cumplite şi de chinuri de boală fiind cuprins, Fecioară, ajută-mi; că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neîmpuţinată şi necheltuită, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Tropar
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab
şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.
Cântarea a 4-a
Irmosul: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele alină-le, ceea ce ai născut pe Domnul îndreptătorul, dumnezeiască Mireasă.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Chemând eu adâncul milostivirii tale, dă-mi-l, ceea ce ai născut pe Cel milostiv şi pe Mântuitorul tuturor celor ce te laudă pe tine.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îndulcindu-ne, Preacurată, de darurile tale, ţie cântare de mulţumire cântăm, ştiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Nădejde şi întărire şi zid de scăpare nemişcat câştigându-te pe tine, ceea ce eşti întru tot lăudată, de tot necazul ne mântuim.
Cântarea a 5-a
Irmosul: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Umple, Preacurată, inima mea de veselie, dăruindu-mi bucuria ta cea nestricăcioasă, ceea ce ai născut pricina veseliei.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Mântuieşte-ne din primejdii, Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce ai născut mântuirea cea veşnică şi pacea care covârşeşte toată mintea.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufletului meu, învrednicindu-mă cercetării tale; şi sănătate, cu rugăciunile tale, dăruieşte-mi.
Cântarea a 6-a
Irmosul: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cum a mântuit de moarte şi de stricăciune firea mea, care era ţinută de moarte şi de stricăciune, Însuşi pe Sine dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească şi de răutăţile vrăjmaşilor.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Folositoare şi păzitoare prea tare vieţii mele te ştiu pe tine, Fecioară, care risipeşti tulburarea năpastelor şi izgoneşti asupririle diavolilor; de aceea mă rog totdeauna: De stricăciunea chinurilor mele mântuieşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca un zid de scăpare te-am câştigat pe tine, şi sufletelor mântuire desăvârşită şi uşurare întru necazuri, Fecioară, şi de lumina ta pururea ne bucurăm, o, Stăpână! Şi acum pe noi de chinuri şi de nevoi mântuieşte-ne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ţie, celei bune, care ai născut pe Dumnezeu, Mântuitorul lumii şi tămăduitorul bolilor, ridică-mă din chinul durerilor.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat; fii folositoare.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Condac
Ceea ce eşti neînfruntată folositoare creştinilor şi neschimbată mijlocitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale păcătoşilor, ci sârguieşte ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă ne rugăm ţie: Grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:
(I,39-49, 56)
În zilele acelea, sculându-se, Maria s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda şi a intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar
când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas mare şi a zis:
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului
meu? Căci iată, cum a ajuns glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut
că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis Maria: Măreşte, suflete al meu, pe Domnul şi se bucură duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul
meu, pentru că a căutat spre smerenia roabei Sale. Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, şi sfânt
este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a înapoiat la casa sa.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Nu ne încredinţa pe noi ajutorului omenesc, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind şi nu putem răbda săgetările diavolilor. Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoşii. Pururea fiind biruiţi, mângâiere nu avem afară de tine, Stăpâna lumii;
nădejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece rugăciunile noastre, ci fă ceea ce este de folos.
Nimeni din cei care aleargă la tine nu iese ruşinat, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Ci darul cel bun cerându-l, îl primeşte întru cererea cea de folos.
Prefacerea celor necăjiţi, izbăvirea celor neputincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, mântuieşte ţara aceasta şi poporul, ceea ce eşti pacea celor din războaie, liniştea celor înviforaţi, singura folositoare a credincioşilor.
Cântarea a 7-a
Irmosul: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Când ai vrut, Mântuitorule, să plineşti mântuirea noastră, în pântecele Fecioarei Te-ai sălăşluit, pe care ai arătat-o lumii folositoare; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe voitorul milei pe Care L-ai născut, Maică Preacurată, roagă-L să izbăvească de greşeli şi de toată întinăciunea sufletească pe cei ce cântă cu credinţă:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Comoară de mântuire şi izvor de curăţie, turn de tărie şi uşă de pocăinţă, pe ceea ce Te-a născut pe Tine ai arătat-o celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De neputinţele trupeşti şi de păcatele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce vin cu dragoste către acoperământul tău cel dumnezeiesc învredniceşte-I să se tămăduiască, ceea ce ai născut nouă pe Mântuitorul Hristos.
Cântarea a 8-a
Irmosul: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Nu trece cu vederea, Fecioară, pe cei ce au nevoie de ajutorul tău, pe cei ce te laudă şi te preaînalţă întru toţi vecii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tămăduieşte neputinţele sufletului şi durerile trupului meu, Fecioară, ca să te slăvesc, curată, în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Bogăţie de tămăduiri reverşi peste cei ce te laudă pe tine cu credinţă, Fecioară, şi slăvesc naşterea ta cea negrăită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tirania ispitelor şi năvala patimilor tu le izgoneşti, Fecioară; pentru aceasta te lăudăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmosul: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Să nu-ţi întorci de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a şters toată lacrima de pe faţa tuturor.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei şi ai pierdut mâhnirea păcatului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu strălucirea luminii tale, Fecioară, luminează negura neştiinţei şi o izgoneşte de la cei ce cu credinţă te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pe mine, care zac de boală în locul cel de răutate, tămăduieşte-mă, Fecioară, şi mă întoarce dintru boală în sănătate.
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi stihirile acestea:
Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu, în nevoi şi în necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.
Tuturor necăjiţilor bucurie şi asupriţilor folositoare, flămânzilor dătătoare de hrană, străinilor mângâiere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi sprijin, toiag bătrâneţilor, tu eşti, Preacurată Maică a Dumnezeului celui de sus. Ţie ne rugăm: grăbeşte şi miluieşte pe robii tăi.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară preacurată; bucură-te, cinstitul sceptru al Împăratului Hristos; bucură-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taină; bucură-te, uşa cerului şi rugul cel nears; bucură-te, lumină a toată lumea; bucură-te, bucuria tuturor; bucură-te, mântuirea credincioşilor; bucură-te, apărătoarea şi scăparea tuturor creştinilor, stăpână.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, casa Domnului; bucură-te, munte umbrit; bucură-te scăpare; bucură-te, ceea ce eşti sfeşnic de aur; bucură-te, Preacurată, care eşti slava creştinilor; bucură-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, rai; bucură-te, masa cea dumnezeiască; bucură-te, Biserică;
bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, bucuria tuturor.
Pe cea mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a mântuit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se îmbolnăveşte trupul şi slăbeşte sufletul meu; la tine scap, ceea ce eşti plină de daruri; nădejdea tuturor celor fără de nădejde, tu îmi ajută.
Stăpâna mea şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, ca să fii mijlocitoare către Cel ce S-a născut din tine. O, Stăpâna lumii, fii mijlocitoare.
Cântăm acum cu osârdie cântare de bucurie ţie, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: cu Înaintemergătorul şi cu toţi Sfinţii roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască pe noi.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Milostivă fii mie, smeritului, că afară de tine altă scăpare nu ştiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de păcate. Miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.
Încheiere
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

paraclisul maicii domnului din psaltire

Rugăciunile începătoare, apoi:
Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; Făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am Către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu.
Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-i nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de Vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe Vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă. Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului (de 3 ori).
Troparele acestea, glasul al 4-lea:
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; Grăbeşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.
(de două ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am Făcut, ca să fii îndreptăţit întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de Către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
CANONUL DE RUGĂCIUNE către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Cântarea I-a, glasul al 8-lea:
Irmosul:
Pe faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce mergea pedestru l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Valurile necazurilor tulbură smeritul meu suflet şi norii primejdiilor acopăr inima mea, mireasă a lui Dumnezeu. Ci, ca Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică, străluceşte-mi şi mie lumina cea înveselitoare.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din nenumăratele nevoi şi întristări şi de vrăşmaşii cei răi şi de primejdiile vieţii izbăvit fiind, Preacurată, cu puterea ta cea tare, laud şi slăvesc nemăsurata milostivire a ta şi mângâierea ta, cea către mine.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Acum nădăjduind, către sprijinul tău cel tare m-am îndreptat şi spre acoperământul tău cu tot sufletul am alergat şi genunchii mi-i plec, Stăpână, şi plâng şi suspin: să nu mă treci cu vederea pe mine ticălosul, Ceea ce eşti scăparea creştinilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Nu voi tăcea a lăuda totdeauna măririle tale, că de nu ai fi stat tu, Fecioară, pentru mine, pururea rugând pe Fiul şi Dumnezeul tău, cine m-ar fi izbăvit din atâtea primejdii şi cumplite nevoi!
Cântarea a 3-a:
Irmosul:
Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Lipsit fiind de toate, cu durere strig ţie: grăbeşte, fierbinte folositoare, şi al tău ajutor dă-l mie, robului tău, celui smerit şi ticălos, care cu căldură caut sprijinul tău.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Minunate cu adevărat ai făcut acum spre mine, Stăpână, binefacerile tale, Fecioară, şi milele tale. Pentru aceasta te slăvesc şi te laud şi cinstesc multa şi nemăsurata purtare de grijă a ta.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Viscolul primejdiilor mă viscoleşte, Stăpână, şi întreite le valuri ale necazurilor mă îneacă. Ci, grăbindu-te, dă-mi mână de ajutor, sprijinitoarea şi ocrotitoarea mea cea fierbinte.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Adevărată Născătoare de Dumnezeu te mărturisesc, Stăpână, pe tine, Ceea ce ai pierdut stăpânirea morţii; căci ca Ceea ce din fire eşti vie, din legăturile iadului către viaţă m-ai scos pe mine, cel ce am căzut pe pământ.
Catavasie:
Mântuieşte din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, că după Dumnezeu, la tine cu toţii nădăjduim ca la o folositoare şi ca la un zid nemişcat.
Ci caută cu milostivire, Ceea ce eşti cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, la necazul cel cumplit al trupului şi vindecă durerea sufletului meu.
Sedealna, glasul al 2-lea:
Ceea ce eşti rugătoare fierbinte şi zid nesurpat, izvorul milei şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino, degrab, şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, Ceea ce singură eşti grabnică folositoare.
Cântarea a 4-a:
Irmosul:
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu puterea mea, Tu eşti Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce nu ai lăsat sânurile Tatălui şi a noastră sărăcie o ai cercetat.
Pentru aceasta, cu proorocul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Şi unde alt sprijin de aici voi afla? Unde voi alerga? Unde, dar, mă voi mântui? Şi care alt ajutor cald voi avea? Clătinat fiind de necazurile şi de valurile vieţii, vai mie! Spre tine singură nădăjduiesc şi îndrăznesc şi în tine mă laud; şi alerg către acoperământul tău, miluieşte-mă!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Râul cel dulce al milei tale, Preacurată, care rourează cu bogate daruri preaticălosul şi smeritul meu suflet, ce se pârjoleşte în cuptorul primejdiilor şi al necazurilor, îl măresc şi îl propovăduiesc şi alerg la acoperământul tău, mântuieşte-mă!
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Pe tine, curată, pe tine singură, Fecioară neîntinată, te am zid nebiruit, scăpare, acoperământ tare, armă de mântuire. Nu mă trece cu vederea pe mine, cel desfrânat, nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincioşilor, bucuria întristaţilor şi sprijinitoarea.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Cum voi putea spune, după vrednicie, nenumăratele tale îndurări, o, Stăpână, care, ca o apă, pururea au înviorat sufletul meu cel prea necăjit? Ci o, purtarea ta de grijă şi facerea de bine, pe care le-am pierdut nebuneşte, eu, ticălosul!
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu mulţumită strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă dumnezeiască! Bucură-te, dumnezeiescule acoperământ! Bucură-te, armă şi zid nesurpat! Bucură-te, folositoare şi ajutătoare şi mântuire a celor ce aleargă, cu credinţă, la tine!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cei ce mă urăsc în deşert, săgeţi şi săbii şi groapă mi-au gătit, şi caută ticălosul meu trup să-l sfâşie şi să-l pogoare în pământ. Ci dintru acestea grăbindu-te, mântuieşte-mă, Preacurată.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu toţi cunoscându-te pe tine, Preacurată Stăpână, şi ştiind că Cel născut dintru tine este Dumnezeu Cuvântul, îl propovăduim în două firi, fiecare cu voinţa ei şi de sine stătătoare, mai presus de cuvânt şi de legile firii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Ce dar de mulţumită îţi voi aduce ţie, pentru darurile tale, de care m-am învrednicit, şi pentru bunătatea ta cea nemăsurată? Pentru aceea slăvesc, cânt şi măresc milostivirea ta cea negrăită, către mine.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Rugăciunea mea o voi aduce Domnului şi Lui voi spune necazurile mele. Că s-a umplut sufletul meu de nevoi şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Ci, ca Iona mă rog Ţie: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Norii grijilor au acoperit ticălosul meu suflet şi inima mea şi mă întunecă cu totul, Fecioară. Ci, ca Ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, alungă-I pe aceştia departe, cu suflarea dumnezeieştii tale rugăciuni.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mângâiere întru necazuri te ştiu şi bolilor doctor te cunosc şi sfărâmare cu totul a morţii, şi râu de viaţă nedeşertat şi tuturor celor din primejdii grabnică şi iute folositoare.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Nu ascund adâncul milei tale, nici izvorul minunilor celor nenumărate şi nici fântâna cea pururea curgătoare, cu adevărat, a milostivirii tale, celei către mine, Stăpână. Ci, tuturor le mărturisesc şi le strig, le propovăduiesc şi le vestesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Înconjuratu-m-au valurile vieţii, precum albinele înconjură fagurele, Fecioară, şi cuprinzându-mi inima mea, o rănesc cu săgeţile necazurilor. Ci, fii mie ajutătoare şi ocrotitoare şi izbăvitoare, Preacurată!
Condacul, glasul al 6-lea:
Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim, şi cu tine ne lăudăm, ca să nu ne ruşinăm, că suntem robii tăi.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Nu ne încredinţa pe noi, folosinţei omeneşti, Preasfântă Stăpână, ci primeşte rugăciunea robilor tăi. Că necazurile ne cuprind şi nu putem să răbdăm săgetăturile demonilor. Acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri, la care să scăpăm noi, pătimaşii, pururea fiind biruiţi. Mângâiere nu avem pe nimeni, fără numai pe tine, Stăpâna lumii, nădejdea şi folositoarea credincioşilor. Nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.
Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese ruşinat, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Ci cerând darul, primeşte dăruirea, după cererea cea de folos.
Nădejdea celor necăjiţi şi izbăvirea celor neputincioşi fiind, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, mântuieşte cetatea şi poporul; că tu eşti pacea celor ce li se fac războaie, liniştea celor înviforaţi, una folositoare a credincioşilor.
Cântarea a 7 -a:
Irmosul:
Tinerii evreieşti, cu îndrăzneală au călcat în picioare văpaia cuptorului şi focul în rouă l-au schimbat, cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
De Dumnezeu Născătoare, Ceea ce ai născut Lumina, pe mine, cel întunecat în noaptea păcatelor, luminează-mă tu, Ceea ce eşti locaş al Luminii curat şi fără prihană, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Acoperământ fii, Fecioară, şi folositoare, sprijin şi laudă, mie, celui golit acum de tot ajutorul; puterea celor fără de ajutor şi nădejdea celor fără de nădejde.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
Cu tot sufletul şi gândul şi inima şi buzele, te slăvesc pe tine, îndulcindu-mă de darurile tale cele mari. Ci, o, bunătatea ta şi nenumăratele tale minuni!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Caută cu ochiul tău milostiv şi cercetează dosădirea pe care o am; şi de cumplitele nevoi şi de vătămare şi de primejdii şi de ispite izbăveşte-mă, cu nemăsurată mila ta.
Cântarea a 8-a:
Irmosul:
Pentru milostivirea milei tale, Fecioară, nu mă trece cu vederea, Preacinstită, pe mine cel înecat în furtuna valurilor lumeşti, ci dă-mi mie mână de ajutor, celui supărat de chinurile vieţii.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Împresurări, necazuri şi nevoi m-au aflat, Curată, şi primejdii ale vieţii şi ispite de pretutindeni m-au înconjurat. Ci, ajută-mi şi mă sprijineşte, cu acoperământul tău cel puternic.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Întru furtuni să te aflu pe tine liman, întru întristări bucurie şi veselie, în boli grabnică tămăduitoare şi în primejdii ajutătoare şi în ispite folositoare.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Bucură-te scaunul Domnului cel în chipul focului! Bucură-te, năstrapă dumnezeiască şi de mană primitoare! Bucură-te, sfeşnic de aur şi făclie nestinsă!
Bucură-te, slava fecioarelor şi a maicilor podoabă de laudă!
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug a arătat lui Moise taina pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a:
Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre; cum Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până la trup, din pântecele Fecioarei făcându-Se om.
Pentru aceasta, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu, credincioşii o mărim.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Către cine altcineva voi scăpa, curată? Unde voi alerga de aici şi mă voi mântui? Unde mă voi duce? Şi pe cine voi afla scăpare? Pe cine grabnică folositoare?
Pe cine în necazuri ajutătoare? Spre tine însuţi nădăjduiesc; întru tine singură mă laud şi spre tine îndrăznind, alerg.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a număra măririle tale şi a spune adâncul cel necurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt desăvârşite, celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu credinţă ţi se închină, ca unei adevărate Născătoare de Dumnezeu.
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh.
În cântări de mulţumită slăvesc şi cinstesc nemăsurata milă şi puterea ta cea multă tuturor o mărturisesc şi facerile tale de bine, pe care le-ai revărsat asupra mea, le propovăduiesc, le măresc şi cu sufletul şi cu inima şi cu gândul şi cu limba, totdeauna.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Primeşte rugăciunea mea cea sărăcăcioasă şi plânsul şi suspinul şi lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci mă sprijineşte ca o bună şi cererile mi le împlineşte. Că toate le poţi, ca o Maică a Stăpânului Dumnezeu, Celui atotputernic, numai de vei căuta spre a mea ticăloasă smerenie.
Catavasie:
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, surpă pe cei ce se luptă cu noi, cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică. Şi celor ce sunt în necazuri le ajută; pe cei asupriţi îi mântuieşte şi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi, câte le voieşti.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Stihiri, gl. al 2-lea:
Podobie: Când de pe lemn...
Pentru toţi te rogi, Ceea ce eşti bună, care scapă sub mâna ta cea puternică. Căci noi, păcătoşii, nu avem către Dumnezeu în nevoi şi în necazuri altă mijlocire, cei ce pururea suntem împilaţi de multe păcate, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate primejdiile.
Stih: Pomeni-voi numele Tău, întru tot neamul şi neamul.
A tuturor necăjiţilor bucurie şi a asupriţilor ocrotitoare, a săracilor hrănitoare a străinilor mângâiere, a celor învăluiţi adăpostire, a bolnavilor cercetătoare, al celor neputincioşi acoperământ şi sprijin, toiag al orbilor, tu eşti preacurată Maica Dumnezeului Celui Preaînalt. Ţie ne rugăm, grăbeşte de mântuieşte pe robii tăi.
Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău.
Bucură-te, Fecioară Preacurată! Bucură-te, sceptrul cinstit al împăratului Hristos! Bucură-te, Ceea ce ai crescut strugurele cel de taină! Bucură-te, uşa cerului şi rugul cel nears! Bucură-te, lumina a toată lumea! Bucură-te, bucuria tuturor! Bucură-te, mântuirea credincioşilor! Bucură-te, apărătoarea şi scăparea tuturor credincioşilor, Stăpână!
Slavă tatălui şi fiului şi sfântului duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Bucură-te, lauda a toată lumea! Bucură-te, casa Domnului! Bucură-te, munte umbrit! Bucură-te, grabnică scăpare! Bucură-te, Ceea ce eşti sfeşnic de aur!
Bucură-te, Preacurată, Ceea ce eşti slava credincioşilor! Bucură-te, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucură-te, rai! Bucură-te, masa cea dumnezeiască! Bucură-te, Biserică! Bucură-te, năstrapă de aur! Bucură-te, bucuria tuturor!
Alte tropare ale Născătoarei de Dumnezeu:
Pe Ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât strălucirile soarelui, care ne-a izbăvit pe noi din blestem, pe Stăpâna lumii, cu cântări să o cinstim.
Pentru păcatele mele cele multe mi se bolnăveşte trupul, slăbeşte şi sufletul meu. La tine scap, Ceea ce eşti cu har dăruită. Nădejdea celor fără de nădejde, tu îmi ajută!
Stăpâna şi Maica izbăvitorului, primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăi, ca să fii solitoare către Cel ce S-a născut din tine; o, Stăpână a lumii, fii mijlocitoare!
Mute să fie buzele păgânilor, celor ce nu se închină cinstitei tale icoane, celei zugrăvite de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Ceea ce se numeşte povăţuitoare.
Milostivă fii mie, smeritului, că fără de tine alt sprijin nu cunosc, eu cel ce sunt plin de tot felul de păcate; miluieşte-mă, nădejdea creştinilor.
Cântăm cu osârdie acum cântare de bucurie Ţie, celei întru tot lăudată, Născătoare de Dumnezeu. Cu înaintemergătorul şi cu toţi sfinţii, roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, Fiului tău, ca să ne mântuiască pe noi.
Toate oştile îngereşti, înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuim noi toţi.
RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Ceea ce singură eşti bucuria celor necăjiţi şi ocrotitoarea celor nedreptăţiţi, mângâiere a celor ce plâng şi ajutătoarea celor neajutoraţi, cercetătoarea celor neputincioşi şi acoperământul şi sprijinul celor ce se chinuiesc; liman celor înviforaţi şi toiag orbilor, povăţuitoare celor rătăciţi şi scăpare tare a celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără de prihană, ia aminte la această ticăloasă şi netrebnică rugăciune a mea, pe care o aduc întru strângerea inimii şi mă izbăveşte de viforul cel rău al gândurilor. Scapă-mă pe mine din somnul cel greu care mi s-a pricinuit mie din lenevie şi depărtează de la mine trândăvia cea cumplită. Izbăveşte-mă de tirania cea amară a demonilor şi mă smulge din obiceiul cel rău al patimilor. Şi precum ştii, mântuieşte-mă pe mine, netrebnicul robul tău, cel ce întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdile mântuirii mele. Dă-mi mie, Preacurată, cu osârdie să fac poruncile Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi să păzesc întotdeauna aşezămintele Lui, cele mântuitoare. Şi mă întăreşte, ca să întâmpin doxologiile Lui, cele bineprimite, cu cuget veghetor şi cu minte trează. Că întru tine, pricinuitoarea bunătăţilor şi ajutătoarea, nădăjduind, aduc această cerere.
Deci, să nu cad din nădejdea cea către tine, Preacurată, nici să mă întorc smerit şi ruşinat. Ci să aflu prin tine, de Dumnezeu dăruită Stăpână, degrab, împlinirea cererilor mele. Ca întotdeauna, ca pe o ajutătoare tare a noastră, a păcătoşilor şi împlinitoare a cererilor noastre, să te laud şi să te măresc pe tine, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Canonul cel Mare Alcatuire a Sfântului Părintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul. Canonul cel Mare -Cantarea 1-a Irmosul: Ajutor si acoperitor S-a facut mie spre mantuire. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi slavi pe El; Dumnezeul parintelui meu si-L voi inalta pe El, caci cu slava S-a preaslavit (de doua ori). Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! (se repeta dupa fiecare tropar) De unde voi incepe a plange faptele vietii mele celei ticaloase? Ce incepere voi pune, Hristoase, acestei tanguiri de acum? Ci ca un milostiv, da-mi iertare gresealelor. Vino, ticaloase suflete, impreuna cu trupul tau, de te marturiseste la Ziditorul tuturor. Si indeparteaza-te de acum de nebunia cea mai dinainte si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocainta. Ravnind neascultarii lui Adam celui intai-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu, si de imparatia cea pururea fiitoare si de desfatare, pentru pacatele mele. Vai, ticaloase suflete! Pentru ce te-ai asemanat Evei celei dintai? Ca ai cazut rau si te-ai ranit amar; ca te-ai atins de pom si ai gustat cu indrazneala mancarea cea nechibzuita. In locul Evei celei trupesti, facutu-s-a mie Eva intelegatoare gandul cel cu pofta trupeasca, aratandu-mi cele placute, si gustand pururea din bautura cea amara. Dupa dreptate a fost lepadat Adam din Eden, nepazind singura Ta porunca, Mantuitorule. Dar eu, care am calcat totdeauna cuvintele Tale cele datatoare de viata, ce voi patimi? Covarsind eu de bunavoie uciderea lui Cain, m-am facut cu stiinta ucigas al sufletului, umplandu-mi trupul de viermi, si razboindu-ma impotriva lui, cu faptele mele cele rele. Nu m-am asemanat, Iisuse, dreptatii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodata, nici fapte dumnezeiesti, nici jertfa curata, nici viata fara prihana. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Precum Cain asa si noi, ticalosule suflete, am adus fapte murdare Facatorului tuturor si jertfa vrednica de mustrare si viata ne-trebnica; pentru acestea ne-am si osandit impreuna. Ziditorule, facandu-ma lut viu, ai pus intru mine trup si oase si suflare si viata; dar, o! Facatorul meu, Mantuitorul meu si Judecatorul meu, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc. Marturisesc Tie, Mantuitorule, pacatele pe care le-am facut, si ranile sufletului si ale trupului meu, care talhareste le-au pus inlauntrul meu gandurile cele ucigatoare. De am si gresit, Mantuitorule, dar stiu ca esti iubitor de oameni; bati cu mila si Te milostivesti fierbinte; pe cel ce plange il vezi, si alergi ca un parinte, chemand pe cel ratacit. Pe mine cel lepadat inaintea usilor Tale, Mantuitorule, macar la batranete nu ma lasa in iad, desert, ci, mai inainte de sfarsit, ca un iubitor de oameni, da-mi iertare gresealelor. Eu sunt cel cazut intre talhari, in gandu-rile mele; cu totul sunt ranit acum de ele si plin de bube; dar Tu insuti venind de fata, Hristoase Mantuitorule, vindeca-ma. Preotul, vazandu-ma mai inainte, a trecut de mine, si levitul, vazandu-ma gol in nenorocire, nu m-a bagat in seama; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai rasarit din Maria, venind de fata, miluieste-ma. Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat pacatele tuturor, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi lacrimi de umilinta. Vremea este a pocaintei, iar eu vin catre Tine, Facatorul meu; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi iertare de gresealele. Sa nu ma urasti, Mantuitorule, sa nu ma lepezi de la Fata Ta; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi iertare de gresealele. Gresealele mele cele de voie si cele fara de voie, Mantuitorule, cele vadite si cele ascunse, cele stiute si cele nestiute, toate iertandu-le, ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mantuieste. Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit mantuieste-ma. Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flamanzind, strig: Parinte al indurarilor, apucand inainte, miluieste-ma. Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta. Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetand cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu vederea rautatile mele, mantuieste-ma, Atotputernice. Stih: Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Tu-mi da har luminator, din osardia ta cea dumnezeiasca de sus, ca sa scap de intunericul patimilor; si sa laud din inima faptele vietii tale cele frumoase, Marie. Plecandu-Te dumnezeiestilor legi ale lui Hristos, la Dansul ai venit, lasand pornirile desfatarilor cele neoprite, si toata virtutea, ca pe una singura, cu multa cucernicie ai savarsit-o. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu rugaciunile tale, Andrei, scapa-ne de patimile cele fara de cinste si te rugam sa ne arati partasi acum imparatiei lui Hristos, pe noi cei ce te laudam pe tine, stralucite, cu credinta si cu dragoste. Slava... a Treimii: Treime, Fiinta preainalta, Careia ne inchinam intru o Unime, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca o milostiva, da-mi lacrimi de umilinta. Si acum... a Nascatoarei: Nascatoare de Dumnezeu, nadejdea si ajutatoarea celor ce te lauda pe tine, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca o stapana curata, ma primeste pe mine cel ce ma pocaiesc. Si iarasi irmosul: Ajutor si acoperitor... Canonul cel Mare Cantarea a 2-a Irmosul: Ia aminte, Cerule, si voi grai; si voi lauda pe Hristos, Care a venit din Fecioara cu trup (de doua ori). Stihul: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! Ia aminte, cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celei ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul. Ia aminte, Dumnezeule, Mantuitorul meu, cu ochiul Tau cel bland, si primeste marturisirea mea cea calduroasa. Mai mult decat toti oamenii, eu insumi am gresit Tie; ci Te milostiveste, Mantuitorule, ca un Dumnezeu, spre faptura Ta. Viforul rautatilor m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, intinde-mi si mie mana Ta. Lacrimile desfranatei, Indurate, si eu le vars inaintea Ta; milostiveste-Te spre mine, Mantuitorule, cu indurarea Ta. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Intunecatu-mi-am, frumusetea sufletului cu placerile poftelor, si cu totul toata mintea tarana mi-am facut. Ruptu-mi-am acum vesmantul cel dintai, pe care mi l-ai tesut mie, Ziditorule, dintru inceput; si pentru aceasta zac acum gol. Imbracatu-m-am acum in haina rupta, pe care mi-a tesut-o mie sarpele cu sfatuirea, si ma rusinez. Cautat-am la frumusetea pomului, si mi s-a amagit mintea; si acum zac gol si ma rusinez. Lucrat-au pe spatele meu toti mai-marii rautatilor, lungind asupra mea faradelegea lor. Pierdutu-mi-am frumusetea cea intai-zidita si podoaba mea; si acum zac gol si ma rusinez. Cusutu-mi-a haine de piele pacatul, golindu-ma de haina cea dintai tesuta de Dumnezeu. Imbracat sunt cu imbracaminte de rusine, ca si cu niste frunze de smochin, spre vadirea patimilor mele celor din bunavointa mea. Imbracatu-m-am urat cu haina impestrita-ta si sangerata rusinos, prin curgerea vietii celei cu patimi si iubitoare de desfatari. Patat-am haina trupului meu, si am intinat cu totul podoaba cea dupa chipul si dupa asemanarea Ta, Mantuitorule. Cazut-am intru intristarea patimi lor, si in stricaciunea cea materialnica; si pentru aceasta acum vrajmasul ma necajeste. Viata iubitoare de cele materiale si iubitoare de averi alegand eu in loc de saracie, Mantuitorule, m-am impresurat acum cu sarcina grea. Impodobitu-mi-am chipul trupului cu imbracamintea de multe feluri a gandurilor rusinoase si sunt osandit. Ingrijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afara, nebagand seama de cortul dinlauntru, cel dupa chipul lui Dumnezeu. Facandu-mi uratenia chip patimi lor mele, prin pofte iubitoare de placeri, mi-am stricat frumusetea mintii. Ingropat-am, Mantuitorule, cu patimile frumusetea chipului celui dintai; dar ca pe drahma, oarecand, cautandu-ma, asa ma afla. Pacatuit-am ca si desfranata si strig Tie: Eu insumi am gresit! Primeste, Mantuitorule, ca mir si lacrimile mele. Alunecat-am in desfranare ca David si m-am umplut de noroi; dar Tu, Mantuitorule, spalama si pe mine cu lacrimile mele. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Fii mie milostiv, strig Tie ca si vamesul; Mantuitorule, curateste-ma; ca nimeni din cei din Adam n-au gresit Tie, ca mine. Nici lacrimi, nici pocainta nu am, nici umilinta; ci Tu insuti acestea, Mantuitorule, daruiestemi-le, ca un Dumnezeu. Usa Ta sa nu mi-o inchizi atunci, Doamne, Doamne! Ci sa o deschizi mie, celui ce ma pocaiesc catre Tine. Iubitorule de oameni, Cel ce voiesti ca toti sa se mantuiasca, Tu ma cheama si ma primeste ca un bun, pe mine cel ce ma pocaiesc. Asculta suspinurile sufletului meu, si primeste picaturile ochilor mei, Doamne, si ma mantuieste. A Nascatoarei: Preacurata Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce una esti prea laudata, roaga-te indelung, ca sa ne mantuim noi. Alt canon Irmosul: Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mana, si apa din piatra am izvorat de demult, in pustie, poporului Meu, cu singura dreapta si cu taria Mea . Vedeti, vedeti! ca Eu sunt Dumnezeu; asculta, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce striga, si te departeaza de la pacatul cel dintai; si te teme, ca de un judecator si Dumnezeu. Cui te-ai asemanat, mult-pacatosule suflete? Numai lui Cain celui dintai si lui Lameh aceluia? Ucigandu-ti cu pietre trupul prin fapte rele, si omorandu-ti mintea cu pornirile cele nebunesti. Pe toti cei mai inainte de lege intrecandu-i, o, suflete, lui Set nu te-ai asemanat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer, nici lui Noe; ci te-ai aratat sarac de viata dreptilor. Tu insuti, suflete al meu, ai deschis zavoarele maniei Dumnezeului tau, si ti-ai inecat trupul, ca si tot pamantul, si faptele si viata; si ai ramas afara de corabia cea mantuitoare. Barbat am ucis spre rana mie, si tanar spre vatamare, Lameh plangand a strigat; iar tu nu te cutremuri, o, suflete al meu, intinandu-ti trupul si mintea patandu-ti. O, cum am ravnit lui Lameh, celui mai inainte ucigas! Sufletul ca pe un barbat, mintea ca pe un tanar si trupul ca pe un frate mi-am ucis, ca si Cain ucigasul, cu pornirile cele poftitoare de placeri. Turn ti-ai inchipuit sa zidesti, o, suflete, si intaritura sa faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale, si de n-ar fi surpat pana la pamant mestesugirile tale. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Plouat-a Domnul oarecand foc din cer, arzand faradelegea cea infierbantata a sodomenilor; iar tu ti-ai a prins focul gheenei intru care va sa arzi, o, suflete. Ranitu-m-am, vatamatu-m-am, iata sageti-le vrajmasului au patruns sufletul meu si trupul. Iata, ranile si bubele si zdruncinaturile striga, si vatamaturile mele cele de voie alese. Cunoasteti si vedeti ca Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ispitesc inimile, infranez cugetele si vadesc faptele, ard pacatele, judec pe orfan, pe smerit si pe sarac. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Intins-ai mainile tale catre induratul Dumnezeu, Marie, afundata intru adancul rautatilor, si ti-a intins mana de ajutor cu milostivire, ca si lui Petru, cautand cu adevarat intoarcerea ta. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu toata osardia si cu dragoste ai alergat catre Hristos, urand calea cea dintai a pacatului; si in pustiile cele neumblate hranindu-te, si poruncile Lui cele dumnezeiesti curat savarsind. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Sa vedem, sa vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui Dumnezeu si a Stapanului; pentru aceasta, mai inainte de sfarsit sa cadem inaintea Lui cu lacrimi, strigand: cu rugaciunile lui Andrei, Mantuitorule, miluieste-ne pe noi. Slava... a Treimii: Treime fara inceput, nezidita, nedespartita Unime, primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc, si ma mantuieste pe mine, cel ce am gresit; a Ta zidire sunt, nu ma trece cu vederea; ci ma iarta si ma izbaveste de osanda focului. Si acum... a Nascatoarei: Preacurata Stapana Nascatoare de Dumnezeu, nadejdea celor ce alearga la tine, si limanul celor inviforati, pe Milostivul si Facatorul si Fiul tau, fa-L indurat, si mie cu rugaciunile tale. Si iarasi irmosul: Vedeti, vedeti... Canonul cel Mare Cantarea a 3-a Irmosul: Pe piatra cea neclintita a poruncilor Tale, Hristoase, intareste inima mea (de doua ori). Foc de la Domnul plouand, oarecand, a ars Domnul de demult pamantul sodomenilor. In munte scapa, suflete, ca Lot acela si apuca si te izbaveste in Sigor. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomei! Fugi de pieirea cea din dumnezeiasca vapaie! Marturisescu-ma Tie, Mantuitorule: pacatuit-am, pacatuit-am Tie fara masura; dar lasa-mi, iarta-mi, ca un Indurat. Pacatuit-am Tie, eu singur pacatuit-am mai mult decat toti; Hristoase Mantuitorule, nu ma trece cu vederea. Tu esti Pastorul cel Bun; cauta-ma pe mine mielul si, ratacit fiind, nu ma trece cu vederea. Tu esti dulcele Iisus, Tu esti Ziditorul meu; intru Tine, Mantuitorule, ma voi indrepta. A Treimii: Stih: Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. O, Treime, Unime Dumnezeule, mantuieste-ne pe noi de inselaciune si de ispite si de primejdii! A Nascatoarei: Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi. Bucura-te, pantece primitor de Dumnezeu! Bucura-te, scaunul Domnului! Bucura-te, Maica vietii noastre. Alt Canon Irmosul: Intareste, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintita; ca Insuti esti sfant si Domn (de doua ori). Izvor de viata Te-am castigat pe Tine, surpatorul mortii, si strig Tie din inima mea mai inainte de sfarsit: Gresit-am! Milostiveste-Te si ma mantuieste. Pacatosilor din vremea lui Noe am urmat, Mantuitorule, mostenind osandirea acelora, intru cufundarea potopului. Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie! Milostiveste-Te spre mine. Ca nu este cineva intre oameni, din cei ce au gresit, pe care sa nu-l fi intrecut eu cu gresealele. Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tata, urmand, suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu fata inapoi intorcandu-te. Binecuvantarea lui Sem nu ai mostenit, ticalosule suflete, si mostenire desfatata n-ai luat, ca Iafet in pamantul iertarii. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Din pamantul Haran, adica din pacat, iesi, suflete al meu, si vino la pamantul care izvoraste de-a pururea nestricaciune vie, pe care Avraam a mostenit-o. De Avraam ai auzit, suflete al meu, care si-a lasat oarecand pământul parintilor si s-a facut strain. Urmeaza si tu alegerii aceluia. La stejarul din Mamvri ospatand patriarhul pe ingeri, a luat la batranete vanatul fagaduintei. Intelegand pe Isaac, ticalosule suflete al meu, ca a fost jertfit tainic jertfa noua, ca ardere de tot Domnului, urmeaza vointei lui. Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael, ca a fost izgonit ca un fecior din slujnica; trezeste-te, vezi, ca nu cumva pacatuind, sa suferi ceva asemenea. Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemanat, suflete, facandu-te rob de buna-voia ta, si nascand semetia, ca pe un nou Ismael. Scara lui Iacov o stii, suflete al meu, care s-a aratat de la pamant spre cele ceresti; pentru ce n-ai avut treapta tare, credinta cea dreapta? Preotului lui Dumnezeu, si imparatului celui instrainat intre oameni de viata lumii, urmeaza, adica asemanarii lui Hristos. Sa nu te faci stalp de sare, suflete, intorcandu-te inapoi; sa te infricoseze pilda Sodomei; sus in Sigor mantuieste-te! De arderea pacatului fugi, suflete al meu, ca si Lot. Fugi de Sodoma si de Gomora; fugi de flacara a toata pofta cea nebuneasca. Miluieste-ma, Doamne, miluieste-ma strig Tie, cand vei veni cu ingerii Tai, sa rasplatesti tuturor dupa vrednicia faptelor. Rugaciunea celor ce Te lauda pe Tine, Stapane, nu o lepada; ci Te milostiveste, Iubitorule de oameni, si daruieste iertare celor ce se roaga Tie cu credinta. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Cuprins sunt de tulburarea valurilor si de furtuna pacatelor. Dar tu, maica, mantuieste-ma acum si ma scoate la limanul dumnezeiestii pocainte. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Rugaciune cu osardie aducand si acum, cuvioasa, catre prea milostiva Nascatoare de Dumnezeu, cu rugaciunile tale deschide-mi dumnezeiestile intrari. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu rugaciunile tale daruieste-mi si mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; ca tu esti invatator preales al pocaintei. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Slava... a Treimii: Treime neamestecata, nezidita, Fire fara inceput, Care esti laudata in Treimea Fetelor, mantuieste-ne pe noi, care ne inchinam stapanirii Tale cu credinta. Si acum... a Nascatoarei: Pe Fiul cel fara de ani din Tatal, sub ani L-ai nascut, nestiind de barbat, Nascatoare de Dumnezeu. Minune straina! Ca alaptand, ai ramas fecioara. Si iar irmosul: Intareste, Doamne... Apoi Sedealna -alcatuire a lui Iosif, glasul al 8-lea: Podobie: Inviat-ai din morti... Luminatori de Dumnezeu luminati, cei ce insiva ati fost vazatori ai Mantuitorului, luminati-ne pe noi cei ce suntem in intunericul vietii, ca sa umblam acum, ca in zi, cu bunacuviinta, intru lumina postului, alungand patimile cele de noapte, si sa vedem si noi luminatele Patimi ale lui Hristos, bucurandu-ne. Slava... alta Sedealna, glasul al 8-lea: Podobie: Porunca cea cu taina... Apostoli, cei doisprezece de Dumnezeu alesi, aduceti acum rugaciune lui Hristos, ca sa trecem toti curgerea postului, savarsind rugaciuni cu umilinta, si savarsind virtuti cu osardie; ca in acest chip sa ajungem sa vedem Invierea cea slavita a lui Hristos Dumnezeu, slava si lauda aducand. Si acum... a Nascatoarei: Acelasi glas si podobie: Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te impreuna cu Apostolii, Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu, Cel necuprins, Care S-a nascut in chip de negrait din tine mai presus de gand, sa daruiasca lumii pace curata si sa ne dea noua iertare pacatelor mai inainte de sfarsit, si sa invredniceasca pe robii tai imparatiei ceresti, pentru bunatatea Sa cea prea multa. Apoi se citeste Viata Preacuvioasei Maria Egipteanca, de la jumatate. Dupa aceasta, Tricantarea de Joi, fara metanii. Canonul cel Mare Cantarea a 4-a Irmosul: Auzit-am, Doamne, auzul Tau si m-am temut, inteles-am lucrurile Tale si am slavit puterea Ta, Stapane. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Apostolii lui Hristos cei luminati, care au vietuit cu infranare, usureaza noua vremea postului, cu dumnezeiestile lor mijlociri. Organul cel cu douasprezece coarde, ceata cea dumnezeiasca a ucenicilor, a cantat cantarea de mantuire, tulburand cantarile cele viclene. Cu ploile duhului ati adapat toata lumea, alungand, preafericitilor, seceta multimii zeilor. A Nascatoarei: Mantuieste-ma pe mine, cel care ma smeresc, care am vietuit cu semetie, tu care ai nascut pe Cel ce a inaltat firea cea smerita, Preacurata. Alta Tricantare: Irmos: Auzit-am Doamne... Preacinstita ceata a Apostolilor, indeamna-te a ruga pe Ziditorul tuturor ca sa ne miluiasca pe noi, care te laudam pe tine. Fiind ca niste lucratori ai lui Hristos, Apostoli, si lucrand cu dumnezeiescul Cuvant, toata lumea, I-ati adus totdeauna roade. Vie v-ati facut lui Hristos, Celui cu adevarat iubit; ca ati izvorat in lume vinul Duhului, Apostoli. A Treimii: Stih: Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava Tie. Sfanta Treime asemanatoare, Care esti mai presus stapanitoare, cea preaputernica, Parinte, Cuvantule si Duhule Sfinte, Dumnezeule, lumina si viata, pazeste turma Ta. A Nascatoarei: Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Bucura-te, scaun in chipul focului. Bucura-te, sfesnic purtator de faclie. Bucura-te, muntele sfintirii, chivotul vietii, cortul Sfintei Sfintelor. Alt canon Irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, si s-a temut: ca aveai sa Te nasti din Fecioara, si oamenilor sa Te arati, si a grait: Auzit-am auzul Tau si m-am temut; slava puterii Tale, Doamne (de doua ori). Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o parasi, Drepte Judecatorule; ca de am si pacatuit eu insumi ca un om, si mai mult decat tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta pacatele. Se apropie, suflete, sfarsitul, se apropie si nu te ingrijesti, nu te pregatesti; vremea se scurteaza, scoala-te; aproape langa usi este Judecatorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vietii. Pentru ce in desert ne tulburam? Desteapta-te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai facut, si adu-le la vedere; varsa picaturi de lacrimi; spune cu indrazneala faptele tale si cugetele tale lui Hristos, si te indrepteaza. N-a fost in viata pacat, nici fapta, nici rautate, pe care sa nu le fi savarsit eu, Mantuitorule, cu mintea si cu cuvantul, cu vointa si cu gandul si cu stiinta, si cu fapta pacatuind, ca altul nimeni nici odinioara. Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osandit, eu, ticalosul, adica din cugetul meu, decat care nimic nu este in lume mai puternic; Judecatorule, Mantuitorul meu si cunoscatorule, cruta-ma, izbaveste-ma si ma mantuieste pe mine robul Tau. Scara pe care a vazut-o de demult marele intre patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii celei de lucrare si a inaltarii gandului; deci, de voiesti sa vietuiesti cu lucrarea si cu cunostinta si cu inaltarea gandului, innoieste-te. Arsita zilei a rabdat patriarhul pentru lipsa si frigul noptii a suferit, in toate zilele facand castig; pastorind, trudindu-se si slujind, ca sa-si ia amandoua femeile. Prin doua femei intelege, fapta si cunostinta intru inalta gandire: prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu multi copii. Iar prin Rahela, gandirea, ca cea mult-ostenitoare. Ca fara de osteneli nici fapta, nici gandirea nu se vor savarsi, suflete. Privegheaza, o, suflete al meu, si te fa deosebit, ca cel mare intre patriarhi; ca sa dobandesti fapta cu gandirea cea inalta; ca sa te faci minte vazatoare de Dumnezeu, sa ajungi in norul cel neapus cu gandirea, si sa te faci negutator de lucruri mari. Pe cei doisprezece patriarhi nascandu-i cel mare intre patriarhi, ti-a facut tie tainic, suflete al meu, scara spre suirea cea de fapta, pe fiii sai, ca pe niste temeiuri si trepte, ca niste suisuri preaintelepteste asezandu-i. Lui Esau cel urat asemanandu-te, suflete, ai dat amagitorului tau intaia nastere, a frumusetii celei dintai; si de la binecuvantarea parinteasca ai cazut, si indoit te-ai amagit, ticalosule, cu fapta si cu gandirea; pentru aceasta acum pocaieste-te. Edom s-a chemat Esau, pentru marea inversunare a amestecarii cu femei. Caci cu neinfranarea pururea aprinzandu-se si cu placerile intinandu-se, Edom s-a numit, care inseamna: infierbantarea sufletului celui iubitor de pacate. De Iov cel de pe gunoi auzind, o, suflete al meu, ca s-a indreptatit, n-ai ravnit barbatiei aceluia, n-ai avut taria gandului lui, intru toate care ai cunoscut, in cele ce ai stiut si in cele ce te-ai ispitit; ci te-ai aratat nerabdator. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Cel ce era mai inainte pe scaun, acum se vede gol in gunoi, cu rani; cel cu multi fii si marit, de naprasna fara de fii si de casa lipsit; ca socotea gunoiul palat si ranile margaritar. Dupa vrednicia imparateasca fiind imbracat cu diadema si cu porfira, omul cel cu multa avere, si dreptul cel indestulat de bogatie si de animale, degrab saracind de avere si de stare si de imparatie s-a lipsit. De a fost acela drept si fara prihana mai mult decat toti, si n-a scapat de cursele si viclesugurile inselatorului, dar tu, fiind iubitor de pacate, ticaloase suflete, ce vei face de se va intampla sa vina asupra ta ceva din cele negandite? Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am intinat, peste tot m-am ranit; dar ca un doctor, Hristoase, amandoua prin pocainta mi le tamaduieste. Spala-le, curateste-le, Mantuitorul meu, arata-le mai curate decat zapada. Trupul Tau si sangele pentru toti Ti-ai pus, Cuvinte, rastignindu-Te; trupul, adica ca sa ma innoiesti, iar sangele ca sa ma speli. Duhul ti-ai dat ca sa ma aduci, Hristoase, Parintelui Tau. Savarsit-ai mantuirea in mijlocul pamantului, Facatorule, ca sa ne mantuim; de bunavoie pe cruce ai fost rastignit si Edenul cel ce se incuiase s-a deschis; cele de sus si cele de jos, faptura si toate neamurile mantuindu-se, se inchina Tie. Fie-mi mie scaldatoare sangele cel din coasta Ta, totodata si bautura si apa iertarii ce a izvorat, ca sa ma curatesc cu amandoua, ungandu-ma si band, si ca o ungere si bautura, Cuvinte, cuvintele Tale cele de viata. Gol sunt, spre a intra in camara mirelui, gol sunt si spre a merge la nunta si la cina; candela mi s-a stins, fiind fara de untdelemn, camara mi s-a inchis dormind eu. Cina s-a mancat; iar eu fiind legat de maini si de picioare, am fost lepadat afara. Biserica a castigat pahar coasta Ta cea purtatoare de viata, din care a izvorat noua indoit izvorul iertarii si al cunostintei; spre inchipuirea celei vechi si a celei noi, a amanduror legilor, Mantuitorul nostru. Timpul vietii mele este scurt, si plin de dureri si de viclesug, dar intru pocainta primeste-ma si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac castig si mancare celui strain; Mantuitorule, Tu Insuti ma miluieste. Falnic sunt acum si semet, cu inima in desert si in zadar. Sa nu ma osandesti impreuna cu fariseul; ci mai ales da-mi smerenia vamesului, Unule Indurate, drepte Judecatorule, si cu acesta impreuna ma numara. Stiu, Indurate, ca am gresit, de am ocarat vasul trupului meu; ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac castig, nici mancare celui strain. Ci Tu Insuti, Mantuitorule, ma miluieste. Insumi idol m-am facut, vatamandu-mi cu poftele sufletul meu. Ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac castig, nici mancare celui strain. Ci Tu Insuti, Mantuitorule, ma miluieste. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul N-am auzit glasul Tau, n-am ascultat Scriptura Ta, Datatorule de lege. Ci intru pocainta ma primeste, si intru cunostinta ma cheama, ca sa nu ma fac castig, nici mancare celui strain. Ci Tu Insuti, Mantuitorule, ma miluieste. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Petrecand viata fara de trup, cuvioasa, fiind cu trup, ai luat mare har de la Dumnezeu cu adevarat, ca sa folosesti celor ce te cinstesc cu credinta. Pentru aceasta ne rugam tie, izbaveste-ne pe noi cu rugaciunile tale de toate incercarile. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Intru adanc de necuviinte mari pogorandu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu gand mai bun in chip lamurit la virtutea cea desavarsita prin fapta, minunand, Cuvioasa Maica Marie, firea ingereasca. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Andrei, lauda parintilor, nu uita rugand cu rugaciunile tale, de fata fiind tu, pe Treimea cea inalt dumnezeiasca, ca sa ne izbavim de osanda, cei ce te chemam pe tine, dumnezeiescul ocrotitor si podoaba Cretei. Slava... a Treimii: Nedespartita in fiinta, neamestecata in Fete, Dumnezeu Te cunosc pe Tine Dumnezeire, una in Treime, ca pe Ceea ce esti intocmai cu imparatia si intocmai cu tronul; si strig Tie cantarea cea mare, ce se canta intreit intru cele de sus. Si acum... a Nascatoarei: Si ai nascut si esti fecioara, si ai ramas intru amandoua cu firea, Fecioara. Cel ce S-a nascut innoieste legile firii, si pantecele a nascut nesimtind dureri. Unde Dumnezeu voieste, se biruieste randuiala firii; ca face cate voieste. Si iarasi irmosul: Auzit-a proorocul de venirea Ta... Canonul cel Mare Cantarea a 5-a Irmosul: Dis-de-dimineata, Iubitorule de oameni, ma rog lumineaza-ma si ma indrepteaza la poruncile Tale, si ma invata, Mantuitorule, sa fac voia Ta (de doua ori). In noapte viata mea mi-am petrecut pururea; ca intuneric s-a facut mie si negura adanca noaptea pacatului; ci ca pe un fiu al zilei arata-ma pe mine, Mantuitorule. Lui Ruben asemanandu-ma eu, ticalosul, facut-am sfat necuvios si calcator de lege asupra lui Dumnezeu celui inalt, intinandu-mi patul meu, precum acela pe al tatalui sau. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Marturisescu-ma Tie Hristoase Imparate; pacatuit-am, pacatuit-am ca mai inainte fratii lui Iosif, vanzand rodul curatiei si al intelepciunii. De cei de un sange a fost dat, a fost vandut in robie dulcele suflet, cel drept, spre inchipuire a Domnului; iar tu, suflete, cu totul te-ai vandut rautatilor tale. Lui Iosif cel drept si mintii lui celei curate, urmeaza, ticalosule si neiscusitule suflete, si nu te desfrana cu pornirile cele nebunesti, facand faradelege pururea. De s-a si salasluit in groapa oarecand Iosif, Stapane Doamne, dar spre inchipuirea ingroparii si a scuiparii Tale a fost aceasta; iar eu ce-Ti voi aduce Tie intru acest chip vreodata? Auzit-ai de cosul lui Moise, suflete, cel purtat de apele si de valurile raului, ca a fost pazit de demult ca intr-o camara, scapand de fapta cea amara a voii lui Faraon. De ai auzit, ticalosule suflete, de moasele ce ucideau oarecand partea barbateasca, cea nevarstnica, suge acum intelepciunea ca marele Moise. Nu ti-ai omorat mintea lovind-o, precum marele Moise pe egipteanul, ticalosule suflete; si cum te vei salaslui, spune-mi, in pustietatea patimilor prin pocainta? In pustietati a locuit marele Moise. Vino dar, suflete, de urmeaza vietii lui, ca sa te invrednicesti a vedea si aratarea lui Dumnezeu cea din rug. Toiagul lui Moise te inchipuieste, suflete, care a lovit marea si a inchegat adancul, cu insemnarea dumnezeiestii Cruci; prin care vei putea si tu sa savarsesti lucruri mari. Aaron a adus lui Dumnezeu foc fara prihana, fara viclesug; iar Ofni si Fineas, ca si tine, suflete, au adus lui Dumnezeu viata straina si intinata. Greu la minte m-am facut, Stapane, ca si Faraon cel cumplit; Ianis si Iamvri la suflet si la trup, cufundat cu gandul! Ci ajuta-mi mie, Mantuitorule. Cu lut mi-am amestecat gandul, eu ticalosul. Spala-ma, Stapane, in baia lacrimilor mele, ma rog Tie, alba ca zapada facand haina trupului meu. De voi cerceta faptele mele, Mantuitorule, ma vad pe mine insumi intrecand pe tot omul cu pacatele; ca intru cunostinta gandind am gresit, iar nu intru necunostinta. Cruta, cruta, Doamne, zidirea Ta. Pacatuit-am, iarta-ma, Cel ce esti insuti din fire curat, caci afara de Tine nimeni altul nu este fara pata. Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; aratat-ai minuni vindecand pe cei leprosi si intarind pe cei slabanogi; ai oprit curgerea de sange, Mantuitorule, celei ce s-a atins de poalele Tale. Celei ce avea curgere de sange urmeaza, ticalosule suflete, nazuieste, tine-te de poalele lui Hristos, ca sa te izbavesti de batai si sa auzi de la Dansul: credinta ta te-a mantuit! Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Celei garbovite urmeaza, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca sa te indreptezi, sa umbli drept in caile Domnului. Desi esti fantana adanca, Stapane, izvoraste-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca band, ca si Samarineanca, sa nu mai insetez. Ca izvoare de viata izvorasti. Siloam sa-mi fie mie lacrimile mele, Stapane Doamne, ca sa-mi spal si eu luminile sufletului si sa Te vad cu gandul pe Tine, Lumina cea mai inainte de veci. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu neasemanata dragoste, preafericita, dorind sa te inchini lemnului Crucii, te-ai invrednicit de dorire; invredniceste-ma dar si pe mine, sa dobandesc slava cea de sus. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Repejunea Iordanului trecand-o, ai aflat odihna, fugind de placerea trupeasca cea cu durere; din care si pe noi, cuvioasa, scoate-ne cu rugaciunile tale. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca pe un pastor preaales, intelepte Andrei, pe tine cel preacinstit, cu dragoste multa si cu frica te rog, ca sa dobandesc mantuire si viata vesnica, prin rugaciunile tale. Slava... a Treimii: Pe Tine, Treime, Te cantam, pe unul Dumnezeu; Sfant, Sfant, Sfant esti, Parinte si Fiule si Duhule, Fiinta singura prin Sine, Unime careia pururea ne inchinam. Si acum... a Nascatoarei: Din tine S-a imbracat intru a mea framantatura Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maica Fecioara, ceea ce esti nestricata si nu stii de barbat, si a unit Lui firea omeneasca. Si iarasi irmosul: Dis-de-dimineata... Canonul cel Mare Cantarea a 6-a Irmosul: Strigat-am cu toata inima mea catre induratul Dumnezeu si m-a auzit din iadul cel mai de jos; si a scos din stricaciune viata mea (de doua ori). Lacrimi din ochii mei, Mantuitorule, si suspinuri din adanc curat aduc Tie, strigand inima mea: Dumnezeule, pacatuit-am Tie, milostiveste-Te spre mine. Instrainatu-te-ai, suflete, de Domnul tau, ca Datan si ca Aviron; dar din toata inima striga: Iarta-ma! Ca sa nu te impresoare pe tine prapastia pamantului. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Ca o junice salbaticita, asemanatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o caprioara, pazeste-ti viata de curse, inaltandu-ti mintea cu aripi, cu fapta si cu gandirea. Mana lui Moise ne va face sa credem, suflete, cum ca Dumnezeu poate sa albeasca si sa curete viata cea leproasa; nu te deznadajdui dar, macar ca esti lepros. Valurile pacatelor mele, Mantuitorule, ca in Marea Rosie intorcandu-se, m-au acoperit degrab, ca oarecand pe egipteni si pe conducatorii lor. Voie sloboda fara recunostinta ai avut, suflete, ca si Israel mai inainte; ca mai mult decat dumnezeiasca mana, ai ales neintelepteste lacomia patimilor cea iubitoare de placeri. Carnurile cele de porc si caldarile si bucatele cele egiptenesti, mai vartos decat cele ceresti ai voit, suflete al meu; ca si de demult nemultumitorul popor in pustie. Fantanile hananeiestilor ganduri mai mult le-ai cinstit, suflete, decat vana pietrei, din care izvorul intelepciunii varsa izvorul teologiei. Cand a lovit Moise, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu inchipuire mai inainte a insemnat coasta Ta cea de viata facatoare; din care toti bautura de viata scoatem, Mantuitorule. Cerceteaza, suflete, si iscodeste ca Isus, fiul lui Navi, ce fel este pamantul fagaduintei si locuieste in el cu buna legiuire. Ridica-te si impotriveste-te patimilor trupesti, ca Isus asupra lui Amalec; biruind pururea gandurile cele inselatoare, ca si pe gavaoniteni. Treci peste firea cea curgatoare a vremii, ca mai inainte chivotul, si te fa mostenitor pamantului aceluia al fagaduintei, suflete, Dumnezeu porunceste. Precum ai scapat pe Petru, cel ce a strigat: scapa-ma, asa apucand inainte, Mantuitorule, scapa-ma si pe mine de fiara, intinzandu-Ti mana Ta, si ma scoate din adancul pacatului. Pe Tine Te stiu liman linistit, Stapane, Stapane Hristoase! Ci apucand inainte, izbaveste-ma din adancurile pacatului cele neumblate, si din deznadajduire. Eu sunt, Mantuitorule, drahma cea imparateasca, pe care ai pierdut-o de demult; dar aprinzand faclie pe Mergatorul inaintea Ta, Cuvinte, cauta si afla chipul Tau. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca sa stingi vapaia patimilor, ai izvorat pururea paraie de lacrimi, Marie, arzandu-ti sufletul. Al caror har da-mi-l si mie, robului tau. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Nepatimire cereasca ai dobandit, prin vietuirea cea preainalta de pe pamant maica; pentru aceasta roaga-te, sa mantuiasca din patimi, cu rugaciunile tale, pe cei ce te lauda pe tine. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Cunoscandu-te pastor si arhiereu al Cretei, si rugator pentru lume pe tine, Andrei, alerg si strig tie: Scoate-ma, parinte, din adancul pacatului. Slava... a Treimii: Treime sunt neamestecata, nedespartita; despartita dupa Fete, si Unime sunt din Fire unita: Tatal si Fiul si dumnezeiescul Duh. Si acum... a Nascatoarei: Pantecele tau ne-a nascut noua pe Dumnezeu, cu chipul ca si noi; deci ca pe un ziditor al tuturor, roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca prin rugaciunile tale sa ne indreptatim. Si iarasi irmosul: Strigat-am cu toata inima mea... Condac -glasul al 6-lea Suflete al meu, suflete al meu, scoala! Pentru ce dormi? Sfarsitul se apropie si vei sa te tulburi. Desteapta-te dar, ca sa se milostiveasca spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, si toate le plineste. Icos Camara cea de vindecare a lui Hristos vazand-o deschisa, privind si sanatatea care izvoraste din aceasta lui Adam, a patimit si s-a ranit diavolul, si ca in primejdie s-a tanguit si a strigat catre prietenii sai: Ce voi face Fiului Mariei? ma ucide Vitleemiteanul, Cel ce este pretutindeni si pe toate le plineste. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Sinaxar In joia din saptamana a V-a a Postului Mare (Sinaxarul din Minei, apoi acesta.) In aceeasi zi, in Joia din saptamana a cincea a Postului Mare, dupa o veche predanie, cantam slujba marelui canon de umilinta. Acest canon, cel mai mare intr-adevar dintre toate canoanele, l-a compus si l-a scris foarte frumos si cu mult mestesug cel intre sfinti parintele nostru Andrei, arhiepiscopul Cretei, numit si Ierusalimiteanul. Acesta era de loc din Damasc. La varsta de patrusprezece ani, dupa ce a fost dat la scoala si a invatat toate stiintele care-i dadeau o educatie desavarsita, s-a dus la Ierusalim si a imbratisat viata monahala. Traind cu cuviosie si bine placut lui Dumnezeu, intr-o viata linistita si netulburata, a lasat Bisericii lui Dumnezeu si alte scrieri folositoare vietii, cantari si canoane, dar a fost mai cu deosebire iscusit in cuvantari de lauda in cinstea sfintilor, a Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos. Impreuna cu alte multe canoane, a alcatuit si acest Mare Canon plin de foarte mare umilinta. Culegand si strangand la un loc toata istoria Vechiului si Noului Testament, a alcatuit cantarea aceasta de la Adam pana la inaltarea lui Hristos si predica Apostolilor. Prin canonul acesta indeamna tot sufletul sa ravneasca si sa urmeze, dupa putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului si Noului Testament, sa fuga de toate faptele rele si sa alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocainta, prin lacrimi si marturisire si prin alte fapte bine placute lui Dumnezeu. Atat este de curgator si de armonios acest Mare Canon, incat poate sa moaie si cea mai invartosata inima si sa o destepte spre savarsirea binelui, chiar numai daca-l canta cineva cu inima zdrobita si cu potrivita luare-aminte. Andrei Criteanul a alcatuit acest canon pe timpul cand si marele Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a scris viata Mariei Egipteanca. In adevar, si aceasta viata ne pune inainte o mare pilda de umilinta si da multa gandire celor ce gresesc si pacatuiesc, numai daca ar voi sa se departeze de rele. Si s-a randuit sa se cante si sa se citeasca Marele Canon si viata Cuvioasei Maria Egipteanca in ziua aceasta pentru urmatoarea pricina: Pentru ca Sfantul Post de patruzeci de zile se apropie de sfarsit si pentru ca nu cumva oamenii, lenevindu-se, sa se ingrijeasca mai putin de nevointele cele duhovnicesti si sa se departeze cu totul de a trai in cumpatare, marele Andrei, ca un adevarat invatator, prin cantarile Marelui Canon, in care istoriseste virtutile marilor barbati, precum si intoarcerea la credinta a celor rai, pregateste pe cei care se nevoiesc cu postul sa se poarte cu mai mult curaj si sa se indrepte cu barbatie spre nevointele postului ce-l mai au in fata. Iar Sfantul Sofronie, prin minunata povestire despre viata Mariei Egipteanca, indupleca pe oameni sa ajunga din nou cumpatati, ii ridica spre Dumnezeu, ii sfatuieste sa nu mai cada si sa nu se deznadajduiasca, chiar daca au cazut inainte in unele pacate. Si intr-adevar, povestirea vietii Mariei Egipteanca infatiseaza cat Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este de mare iubirea de oameni si dragostea lui Dumnezeu fata de cei ce doresc sa se intoarca de la pacatele lor cele de mai inainte. Canonul lui Andrei Criteanul se numeste Canonul cel Mare poate si din pricina ideilor si gandurilor inalte ce le cuprinde, caci intr-adevar alcatuitorul lui este iscusit si l-a compus intr-un chip nespus de frumos, dar si pentru ca acest canon, spre deosebire de celelalte, care au cate treizeci de tropare si chiar mai putine, are doua sute cincizeci de tropare si fiecare din tropare pricinuieste nespusa placere. Prin urmare cu foarte buna socoteala si potrivit a fost asezat in marele post de patruzeci de zile acest Mare Canon, care are multa umilinta. Parintele nostru Andrei a fost cel dintai care a adus la Constantinopol acest prea frumos si mare canon, odata cu Viata Cuvioasei Maria, cand a fost trimis de Teodor, patriarhul Ierusalimului, sa fie de ajutor la al saselea sobor ecumenic. Cu acest prilej a luptat in chipul cel mai stralucit impotriva monotelitilor si, cu toate ca era simplu monah, a fost randuit in clerul Bisericii din Contstantinopol. Apoi a fost facut diacon si a fost insarcinat cu purtarea de grija a orfanilor. Dupa putina vreme a ajuns arhiepiscopul Cretei. Mai pe urma, ajungand aproape de locul numit Ieriso din Mitilina, a calatorit spre Domnul, tocmindu-si bine scaunul sau. Pentru rugaciunile Sfantului Andrei, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste! Amin. Fericirile -glasul al 6-lea. Stih: Intru imparatia Ta, cand vei veni, pomeneste-ne pe noi, Doamne. Pe talharul l-ai facut, Hristoase, locuitor raiului; pe cel ce a strigat pe Cruce catre Tine: pomeneste-ma! Invredniceste-ma si pe mine, nevrednicul, de pocainta acestuia. Stih: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor. Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, ca a ajuns la aratare dumnezeiasca, si a luat atuncea rodul fagaduintei din cea stearpa; sa urmam dreptei credinte a acestuia. Stih: Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia. Ravnind lenevirii lui Samson, suflete, ti-ai tuns taria lucrurilor tale, dandu-ti celor de alt neam viata intreaga si fericita, pentru iubirea placerii. Stih: Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul. Cel ce a biruit mai inainte cu falca magarului pe cei de alt neam, acum se afla pradat de desfrau; ci fugi, suflete al meu, de asemanare, de fapta si de slabirea lui. Stih: Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Barac si Ieftae, capetenii de oaste, s-au ales judecatorii lui Israel, cu care impreuna si Debora cea cu minte barbateasca. Deci imbarbatandu-te, suflete, cu vitejiile acelora, intareste-te. Stih: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Pe Iaila cea viteaza ai cunoscut-o, suflete al meu, care a tras in teapa pe Sisera mai inainte, si a facut mantuire; auzi stalpul, prin care tie Crucea se insemneaza. Stih: Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Jertfeste, suflete, jertfa de lauda, adu fapta buna ca pe o fiica mai curata decat a lui Ieftae; si junghie ca pe o jertfa, Domnului tau patimile cele trupesti. Stih: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Intelege, suflete al meu, ce este lana lui Ghedeon; primeste roua din cer si te pleaca, precum cainele, de bea apa care curge din lege prin stoarcerea Scripturii. Stih: Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor. Osanda lui Eli preotul ai luat-o, suflete al meu, pentru lipsa mintii, suferind a lucra intru tine patimile, ca si acela pe feciorii cei fara de lege. Stih: Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Intre Judecatori, levitul cu socoteala si-a impartit femeia la cele douasprezece neamuri, suflete al meu, ca sa vadeasca intinaciunea cea fara de lege a neamului lui Veniamin. Stih: Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri. Iubitoarea de intelepciune Ana, rugandu-se, numai buzele si-a miscat spre lauda, iar glasul ei nu se auzea; si de aceea, desi era stearpa, a nascut fiu vrednic de rugaciunea ei. Stih: Pomeneste-ne pe noi, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta. Innumaratu-s-a intre judecatori feciorul Anei, marele Samuel, pe care Armatem l-a crescut in casa Domnului. Aceluia ravneste, suflete al meu, si judeca lucrurile tale mai inainte decat pe ale altora. Stih: Pomeneste-ne pe noi, Stapane, cand vei veni intru imparatia Ta. Ales fiind David rege, ca un rege s-a uns din corn cu dumnezeiescul mir. Deci si tu, suflete al meu, de poftesti imparatia cea de sus, in loc de mir, unge-te cu lacrimi. Stih: Pomeneste-ne pe noi, Sfinte, cand vei veni intru imparatia Ta. Miluieste zidirea Ta, Milostive; milostiveste-Te spre faptura mainilor Tale, si iarta tuturor pacatosilor si mie, celui ce am calcat poruncile Tale mai mult decat toti. Slava... a Treimii: Si nasterii celei fara de inceput, si purcederii ma inchin: Tatalui, Cel ce a nascut, slavesc pe Fiul cel nascut, laud pe Duhul Sfant, Cel ce straluceste impreuna cu Tatal si cu Fiul. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Si acum... a Nascatoarei: Nasterii tale celei mai presus de fire ne inchinam, nedespartind slava cea dupa fire a pruncului tau, Nascatoare de Dumnezeu; ca Cel ce este unul dupa fata, se marturiseste indoit dupa fire. Canonul cel Mare Cantarea a 7-a Irmosul: Pacatuit-am, faradelege si nedreptate savarsit-am inaintea Ta; nici am pazit, nici am facut precum ne-ai poruncit noua; dar nu ne parasi pe noi pana in sfarsit, Dumnezeul parintilor (de doua ori). Pacatuit-am, gresit-am si am calcat porunca Ta; ca intru pacate am fost zamislit, si am adaugat ranilor mele rana. Ci Tu ma miluieste, ca un indurat, Dumnezeul parintilor. Cele ascunse ale inimii mele, le-am marturisit Tie, Judecatorul meu. Vezi smerenia mea, vezi si necazul meu, si ia aminte acum la judecata mea; si Tu ma miluieste, ca un indurat, Dumnezeul parintilor. Saul oarecand, daca a pierdut asinele tatalui sau, suflete, degrab a aflat in schimb imparatia; dar pazeste-te sa nu gresesti, alegand mai degraba poftele tale cele dobitocesti, decat imparatia lui Hristos. David, dumnezeiescul parinte, de a si gresit oarecand indoit, suflete al meu, cu sageata desfraului sagetandu-se, si cu sulita robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri bolesti, din pornirile cele de voia ta. Impreunat-a David oarecand nelegiuirea cu nelegiuire, ca a amestecat desfraul cu uciderea; dar indata indoita pocainta a aratat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai facut, necaindu-te catre Dumnezeu. David oarecand a insemnat cantarea, scriind-o ca intr-o icoana, prin care-si mustra fapta ce a lucrat, strigand: Miluieste-ma! Ca Tie unuia am gresit, Dumnezeului tuturor; Insuti ma curateste. Purtat fiind chivotul in car, cand s-au intors junicile, numai cat s-a atins Zan acela de el, a fost certat de mania lui Dumnezeu. Deci de indrazneala aceluia fugind, suflete, cinsteste bine cele dumnezeiesti. Auzit-ai de Abesalom cum s-a sculat impotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele intinate, cu care a batjocorit patul lui David, tatalui sau; dar si tu ai urmat pornirilor lui celor de patimi si iubitoare de placeri. Supus-ai trupului tau vrednicia ta cea nerobita, si ca alt Ahitofel afland pe vrajmasul, suflete, te-ai plecat dupa sfaturile lui; dar le-a risipit pe acestea Insusi Hristos, ca tu sa te mantuiesti cu adevarat. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Solomon cel minunat, cel plin de harul intelepciunii, acesta facand viclesug inaintea lui Dumnezeu oarecand, s-a departat de la El; caruia si tu ti-ai asemanat blestemata ta viata, suflete. De placerile patimilor sale fiind silit, s-a intinat, vai mie! Iubitorul intelepciunii, iubitor de femei desfranate facandu-se si instrainat de la Dumnezeu; caruia tu, o suflete, ai urmat cu gandul, prin dezmierdari rusinoase. Lui Roboam, celui ce n-a ascultat sfatul tatalui sau, ai ravnit, suflete, impreuna si lui Ieroboam, slugii celei prea rele, care s-a viclenit oarecand; dar fugi de asemanarea lor, si striga lui Dumnezeu: Pacatuit-am, miluieste-ma!. Necuratirilor lui Ahav ai ravnit, sufletul meu! Vai mie! Te-ai facut locas intinaciunilor trupesti si vas urat al patimilor. Dar din adancul tau suspina si spune lui Dumnezeu pacatele tale. A ars oarecand Ilie pe cei de doua ori cate cincizeci, cand a junghiat si pe proorocii cei de rusine ai Izabelei, spre mustrarea lui Ahav. Dar fugi, suflete, de asemanarea acestor doi si te intareste. Incuiatu-s-a tie cerul, suflete, si foamete de la Dumnezeu te-a cuprins de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tezviteanul, ca si Ahav oarecand. Ci Sareptencei asemanandu-te, hraneste sufletul proorocului. Pacatele lui Manase ti-ai ingramadit cu vointa, suflete, punand ca niste lucruri de scirba patimile si inmultind cele dezgustatoare; dar pocaintei lui ravnind cu caldura, castiga-ti umilinta. Cad inaintea Ta si aduc Tie, ca niste lacrimi, cuvintele mele: Pacatuit-am, cum a gresit pacatoasa, si am facut faradelege ca nimeni altul pe pamant. Dar fie-Ti mila, Stapane, de faptura Ta si iarasi ma cheama. Folosit-am rau chipul Tau, si am stricat porunca Ta; toata frumusetea mi s-a intunecat, si cu patimile mi s-a stins faclia, Mantuitorule. Dar milostivindu-Te, da-mi bucurie, precum canta David. Intoarce-te, caieste-te, descopera cele ascunse; graieste lui Dumnezeu Cel ce stie toate. Tu singur stii, Mantuitorule, cele ascunse ale mele; ci Insuti Tu ma miluieste, precum canta David, dupa mare mila Ta. Stinsu-s-au zilele mele, ca visul celui ce se desteapta. Pentru aceasta ca Iezechia lacrimez pe patul meu, ca sa mi se adauge ani de viata. Dar care Isaia va sa stea pentru tine, suflete? Fara numai Dumnezeul tuturor. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Strigand catre Preacurata Maica lui Dumnezeu mai inainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu sila suparatoare, si ai rusinat pe vrajmasul cel ce te-a facut sa cazi in cursa. Ci da-mi acum ajutor in necazuri si mie, robului tau. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Pe Hristos pe Care L-ai iubit, de Care ai dorit, pe urma Caruia ai mers, Acesta a aflat pocainta si ti-a daruit-o, ca singur Dumnezeu milostiv; pe Care roaga-L neincetat, sa ne izbaveasca pe noi de patimi si de primejdii. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Pe piatra credintei intareste-ma, cu rugaciunile tale, parinte, ingradindu-ma cu frica cea dumnezeiasca, si ma rog daruieste-mi mie acum pocainta, Andreie; si ma izbaveste de cursa vrajmasilor care ma cauta pe mine. Slava... a Treimii: Treime neamestecata, nedespartita, de o fiinta si fire una; lumini si lumina, si trei sfinte, si Unul sfant, este laudata Treimea, Dumnezeu. Lauda si preaslaveste, suflete, viata si vieti, pe Dumnezeul tuturor. Si acum... a Nascatoarei: Laudamu-te, bine te cuvantam, inchinamu-ne tie, Nascatoare de Dumnezeu, ca ai nascut pe Unul din Treimea cea nedespartita, pe Unul Fiu si Dumnezeu; si tu insati ne-ai deschis noua celor de pe pamant cele ceresti. Si iarasi irmosul: Gresit-am, faradelege am facut... Canonul cel Mare Cantarea a 8-a Irmosul: Pe Imparatul slavei, Cel fara inceput, de Care se infricoseaza puterile ceresti, si se cutremura cetele ingerilor, preoti laudati-L, popoare preainaltati-L intru toti vecii . Ca niste carbuni ai focului celui fara materie, ardeti patimile mele cele impadurite, aprinzand intru mine acum dorul dragostei celei dumnezeiesti, Apostolilor. Sa cinstim trambitele cele cu glasuri bune ale Cuvantului, prin care au cazut zidurile cele neintarite ale vrajmasului, si s-au intarit zidurile cunostintei de Dumnezeu. Sfaramati chipurile patimilor sufletului meu, cei ce ati sfaramat capistile si idolii vrajmasului, Apostoli ai Domnului, cei ce sunteti biserici sfintite. A Nascatoarei: Incaput-ai pe Cel neincaput din fire; purtat-ai pe Cel ce poarta toate; alaptat-ai, curata, pe Cel ce hraneste faptura, pe Hristos datatorul de viata. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Alta Tricantare Irmos -acelasi: Cu mestesugirea cea inalta a Duhului, ati zidit toata Biserica, Apostoli ai lui Hristos; in aceasta binecuvantati pe Hristos in veci. Trambitand cu trambita dogmelor, au surpat Apostolii toata inselaciunea idoleasca, preainaltand pe Hristos intru toti vecii. Apostoli ce sunteti buna adunare, pazitori ai lumii, cetateni ceresti, izbaviti-ne din primejdii pe noi, care va laudam pururea. A Treimii: Dumnezeiasca stapanie cea intreit insorita si prealuminata, fire de o slava si de un tron, Parinte atoatefacatorule, Fiule si Duhule cel dumnezeiesc, pe Tine Te laud in veci. A Nascatoarei: Ca pe un tron cinstit si preainaltat sa laudam neincetat, popoare, pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce singura este dupa nastere maica si fecioara. Alta Tricantare Irmosul: Pe Cel pe Care-L slavesc ostile ceresti si de El se cutremura heruvimii si serafimii, toata suflarea si zidirea, laudati-L, binecuvantati-L si-L preainaltati intru toti vecii (de doua ori). Miluieste-ma pe mine cel ce am pacatuit, Mantuitorule, ridica-mi mintea mea spre intoarcere. Primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc; miluieste-ma pe mine cel ce strig: Gresit-am Tie, mantuieste-ma; nelegiuit-am, miluieste-ma. Ilie cel ce a fost purtat in car, suindu-se in carul virtutilor, s-a inaltat ca spre ceruri oarecand, mai presus de cele pamantesti; deci la suirea acestuia cugeta, suflete al meu. Curgerea Iordanului oarecand a stat de o parte si de alta, prin lovirea cu cojocul lui Ilie de catre Elisei; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai invrednicit, din pricina neinfranarii. Elisei luand oarecand cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul har indoit; iar tu, o, suflete al meu, de acest har nu te-ai impartasit, pentru neinfranare. Somaniteanca oarecand a primit pe cel drept cu gand bun; iar tu, o, suflete, n-ai adus in casa ta nici strain, nici calator. Pentru aceasta tu vei fi lepadat afara din camara, tanguindu-te. Mintii celei intinate a lui Ghiezi pururea te-ai asemanat, ticalosule suflete; a carui iubire de argint leapad-o macar la batranete. Fugi de focul gheenei, departandu-te de rautatile tale. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Tu, suflete, lui Ozia ravnind, lepra lui intru tine indoit ai luat-o; ca cele necuvioase cugeti, si cele fara de lege faci; lasa cele ce ai si alearga la pocainta. De niniviteni ai auzit, suflete, ca s-au pocait catre Dumnezeu cu sac si cu cenusa; acestora n-ai urmat, ci te-ai aratat mai rau decat toti cei ce au gresit mai inainte de lege si dupa lege. De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, care a plans cu tanguire cetatea Sionului si lacrimi a varsat. Urmeaza vietii lui celei plangatoare si te vei mantui. Iona a fugit in Tars, cunoscand dinainte intoarcerea ninivitenilor; a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru ca se ferea sa nu minta proorocia lui. De Daniel ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor in groapa; ai inteles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria au stins prin credinta vapaia cuptorului cea arzatoare. Pe toti cei din Legea Veche, i-am adus tie, suflete, spre pilda; urmeaza faptelor iubite de Dumnezeu ale dreptilor si fugi de pacatele celor vicleni. Drepte Judecatorule, Mantuitorule, miluieste-ma si ma izbaveste de foc si de groaza ce am a petrece la judecata, dupa dreptate; iarta-ma mai inainte de sfarsit, prin fapte bune si prin pocainta. Ca talharul strig Tie: pomeneste-ma; ca Petru plang cu amar; iarta-ma, Mantuitorule! strig ca vamesul, lacrimez ca pacatoasa. Primeste-mi tanguirea ca oarecand pe a cananeencii. Tamaduieste putrejunea smeritului meu suflet, Mantuitorule, Unule, Tamaduitorule. Pune-mi doctorie vindecatoare si untdelemn si vin, lucrurile cele de pocainta, si umilinta cu lacrimi. Cananeencii si eu urmand, strig: Miluieste-ma, Fiul lui David! Ma ating de poala, ca ceea ce-i curgea sange; plang ca Marta si ca Maria pentru Lazar. Alabastru cu lacrimi turnand pe capul Tau, Mantuitorule, ca niste mir, strig ca pacatoasa care cerea mila; rugaciune aduc si cer sa iau iertare. De n-a si pacatuit nimeni ca mine, totusi primeste-ma, Milostive Mantuitorule, si pe mine, care cu frica ma pocaiesc si cu dragoste strig: pacatuit-am Tie Unuia, nelegiuit-am, miluieste-ma. Milostiveste-Te, Mantuitorule, spre zidirea Ta, si ma cauta ca un pastor pe mine, oaia cea pierduta, si ratacit fiind, rapeste-ma de la lup, si ma fa oaie in pasunea oilor Tale. Cand vei sedea Judecator ca un milostiv, si vei arata slava Ta cea infricosatoare, Hristoase, o! ce frica va fi atuncea. Cuptorul arzand si toti temandu-se de infricosatoarea judecata a Ta. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Maica Luminii celei neapuse, pe tine luminandu-te, te-a dezlegat de intunericul pacatelor; de unde primind tu harul Duhului, lumineaza, Marie, pe cei ce te lauda cu credinta. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Minune noua cu adevarat vazand in tine, maica, dumnezeiescul Zosima s-a spaimantat; ca inger in trup vedea si cu totul de minune s-a umplut, laudand pe Hristos in veci. Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Ca cel ce ai indrazneala catre Domnul, Andrei cinstite, lauda Cretei, pe tine te rog: Roaga-te, ca sa aflu acum dezlegare de legatura faradelegii prin rugaciunile tale, ca cel ce esti invatator al pocaintei si marirea cuviosilor. A Treimii: Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu. Parinte, Cel ce esti fara inceput, Fiule, Cel impreuna fara de inceput, Mangaietorule cel bun, Duhule cel drept, Nascatorule al lui Dumnezeu-Cuvantul, Cuvinte al Tatalui celui fara inceput, Duhule cel viu si facator, Treime in Unime, miluieste-ma. Si acum... a Nascatoarei: Ca din porfira s-a tesut trupul lui Emmanuel inlauntru in pantecele tau, Preacurata, ceea ce esti porfira intelegatoare; pentru aceasta, Nascatoare de Dumnezeu, cu adevarat pe tine te cinstim. Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii. Si iarasi irmosul: Pe Cel pe Care-L slavesc... Tricantarea Canonul cel Mare Cantarea a 9-a Irmosul: Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu te marturisim pe tine, Fecioara curata, cei mantuiti prin tine, cu cetele cele fara de trupuri marindu-te pe tine. Apostoli, cei ce v-ati aratat izvoare de ape mantuitoare, racoriti sufletul meu cel topit de setea pacatului. Pe mine cel ce inot in noianul pierzarii si sunt cufundat, mantuieste-ma, Doamne, cu dreapta Ta, ca si pe Petru. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Ca cei ce sunteti sarea invataturi lor celor dulci, uscati putrejunea gandului meu, si alungati intunericul necunostintei. A Nascatoarei: Ca una ce ai nascut bucuria, da-mi plangere prin care sa pot afla mangaiere, dumnezeiasca stapana, in ziua ce va sa fie. Alta Tricantare: Pe tine, ceea ce esti mijlocitoare intre cer si intre pamant, toate neamurile te fericim; ca trupeste a locuit in tine plinirea Dumnezeirii, Fecioara . Cu cantari te slavim pe tine, adunare laudata a Apostolilor, ca v-ati aratat lumii luminatori, alungand inselaciunea. Cu mreaja voastra cea evangheliceasca vanand pesti cuvantatori, Ii aduceti pururea merinde lui Hristos, fericitilor Apostoli. Aducetiva aminte de noi, Apostoli, in rugaciunea voastra catre Dumnezeu, ca sa ne izbavim de toata incercarea, rugamu-va noi, care va laudam cu dragoste. A Treimii: Pe Tine, Unimea cea in trei Fete, Tata si Fiule si cu Duhul, pe un Dumnezeu de o fiinta laud; pe Treimea cea de o putere si fara inceput. A Nascatoarei: Pe tine, Nascatoare de prunc si Fecioara, toate neamurile te fericim, ca cei ce ne-am izbavit prin tine din blestem; ca ai nascut pe Domnul, bucuria noastra. Alta Tricantare: Irmosul: Nasterea zamislirii celei fara de samanta este netalcuita; rodul Maicii celei fara de barbat este nestricat; ca nasterea lui Dumnezeu innoieste firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o maica mireasa a lui Dumnezeu, cu dreapta credinta te marim . Mintea s-a ranit, trupul s-a trandavit, duhul boleste; cuvantul a slabit, viata s-a omorat, sfarsitul este langa usi. Pentru aceasta, ticalosul meu suflet, ce vei face cand va veni Judecatorul sa cerceteze ale tale? Adusu-ti-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, si toata Scriptura cea asezata de acela; care iti povesteste tie de cei drepti si de cei nedrepti; din care celor de al doilea, adica celor nedrepti ai urmat, o, suflete, pacatuind lui Dumnezeu, iar nu celor dintai. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Legea a slabit, Evanghelia nu lucreaza si toata Scriptura in tine nu este bagata in seama; profetii au slabit si tot cuvantul Celui Drept. Si ranile tale, o, suflete al meu, s-au inmultit, nefiind doctor care sa te insanatoseze. Pildele Scripturii celei noi iti aduc tie, ca sa te duca pe tine, suflete, spre umilinta; ravneste dar dreptilor, iar de pacatosi te leapada, si indupleca pe Hristos cu rugaciunile tale, cu postul, cu curatia si cu smerenia. Hristos S-a facut prunc, impreunandu-Se cu mine prin trup, si toate cate sunt ale firii, cu voia le-a plinit, afara de pacat, aratandu-ti tie, o, suflete, pilda si chipul smereniei Sale. Hristos S-a facut om, chemand la pocainta pe talhari si pe desfranate. Suflete, pocaieste-te, ca s-a deschis usa imparatiei acum, si o apuca mai inainte fariseii si vamesii si desfranatii, pocaindu-se. Hristos pe magi i-a mantuit, pe pastori i-a chemat, multimea pruncilor a facut-o mucenici, pe batranul l-a slavit si pe vaduva cea batrana. Carora n-ai ravnit, suflete, nici faptelor, nici vietii; dar vai tie, cand vei fi judecat! Postind Domnul patruzeci de zile in pustie, mai pe urma a flamanzit, aratand firea cea omeneasca. Suflete, nu te lenevi; de va navali asupra ta vrajmasul, alunga-l cu rugaciuni si cu postire, departe de la picioarele tale. Hristos era ispitit, diavolul Il ispitea, aratandu-I pietrele ca sa le faca paini. In munte L-a suit sa vada toate imparatiile lumii intr-o clipita. Teme-te, o, suflete, de inselaciune; trezeste-te, roaga-te in tot ceasul lui Dumnezeu. Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfesnicul lui Hristos, glasul celui ce striga a glasuit, predicand pocainta: Irod a savarsit faradelege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, sa nu te prinzi in cursele celor fara de lege, ci degrab imbratiseaza pocainta. In pustie a locuit Inaintemergatorul harului, si Iudeea toata si Samaria auzind, au alergat si si-au marturisit pacatele lor bucuros, botezandu-se; carora tu, suflete, n-ai urmat. Nunta cinstita este si patul neintinat, ca Hristos amandoua le-a binecuvantat mai inainte, ospatandu-Se trupeste, si in Cana Galileii la nunta apa in vin prefacand, aratand intaia minune, ca tu sa te prefaci, o, suflete. Hristos a intarit pe slabanogul cel ce si-a ridicat patul, si pe tanarul cel mort l-a inviat, pe fiul vaduvei si pe al sutasului si, samarinencei aratandu-Se, a inchipuit mai inainte tie, suflete, inchinarea in Duh. Pe ceea ce-i curgea sange a tamaduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leprosi i-a curatit, pe orbi i-a luminat si pe cei schiopi i-a indreptat; pe surzi, pe muti si pe cea garbovita pana la pamant, i-a tamaduit cu cuvantul, ca tu sa te mantuiesti, ticaloase suflete. Bolile tamaduind, saracilor a bine vestit Hristos-Cuvantul. Pe schiopi i-a vindecat, impreuna cu vamesii a mancat si cu pacatosii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a intors cu atingerea mainii. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Vamesul s-a mantuit si pacatoasa s-a inteleptit; iar fariseul, laudandu-se, s-a osandit. Ca vamesul striga: milostiveste-Te; si pacatoasa: miluieste-ma. Iar fariseul se ingamfa strigand: Dumnezeule, multumescu-Ti, si celelalte graiuri ale nebuniei lui. Zaheu vames a fost, dar s-a mantuit; si fariseul Simon s-a inselat, si pacatoasa si-a luat dezlegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta pacatele; careia sirguieste de urmeaza, suflete. N-ai ravnit pacatoasei, o, ticalosul meu suflet, care luand alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului, si cu parul le-a sters. Caci i-a rupt zapisul pacatelor ei cele de demult. Cetatile carora le-a dat Hristos bunavestire, stii, suflete al meu, cum au fost blestemate; teme-te de pilda, sa nu te faci ca acelea; pe care asemanandu-le Stapanul cu Sodoma, pana la iad le-a osandit. Sa nu te arati, o, suflete al meu, mai rau pentru deznadajduire, auzind credinta cananeencei, pentru care cu cuvantul lui Dumnezeu s-a tamaduit fiica ei. Striga din adancul inimii, ca si aceea lui Hristos: Fiul lui David, mantuieste-ma si pe mine. Milostiveste-Te, mantuieste-ma, Fiul lui David, miluieste-ma, Cel ce ai tamaduit cu cuvantul Tau pe cei indraciti, si glasul cel milostiv, ca si talharului, graieste-mi: Amin zic tie, cu Mine vei fi in rai, cand voi veni intru slava Mea. Un talhar Te-a hulit; un talhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Ca amandoi impreuna pe cruce erau spanzurati. Dar, o, mult-Indurate! Ca si talharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi si mie usa slavitei Tale imparatii. Faptura s-a mahnit vazandu-Te rastignit; muntii si pietrele de frica s-au despicat, pamantul s-a cutremurat si iadul s-a golit; si s-a intunecat lumina zilei, vazandu-Te pe Tine, Iisuse, cu trupul pe Cruce pironit. Roade vrednice de pocainta nu cere de la mine; ca taria mea intru mine a lipsit. Daruieste-mi inima pururea umilita, si saracie duhovniceasca; ca sa-Ti aduc acestea ca o jertfa primita, Unule, Mantuitorule. Judecatorul meu si cunoscatorule, Cel ce va sa vii iarasi cu ingerii sa judeci lumea toata; atunci vazandu-ma cu ochiul Tau cel bland, sa Te milostivesti si sa ma miluiesti, Iisuse, pe mine care am gresit mai mult decat toata firea omeneasca. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Toate cetele ingeresti si adunarile omenesti le-ai uimit cu viata ta cea minunata; ca cei fara de trup vietuind si firea covarsind; pentru care ca si cum ai fi fost fara materie, te-ai suit cu picioarele pe apa, Marie, si Iordanul ai trecut. Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Fa milostiv pe Ziditorul pentru noi, cei ce te laudam pe tine, Cuvioasa Maica, sa ne izbaveasca de rautati si de necazurile care ne impresoara. Ca izbavindu-ne din incercari, sa marim neincetat pe Domnul, Cel ce te-a slavit pe tine. Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Andrei cinstite si Parinte de trei ori fericite, pastorul Cretei, nu inceta rugandu-te pentru cei ce te lauda, ca sa ne izbavim de toata mania, necazul si stricaciunea, si de greseale de neinchipuit, noi cei care cinstim pururea pomenirea ta cu credinta. Slava... a Treimii: Treime de o fiinta, Unime in trei ipostasuri, pe Tine Te laudam; pe Tatal slavind, pe Fiul slavind si Duhului inchinandu-ne, unui Dumnezeu intr-o fire cu adevarat; viata si vieti, imparatiei celei fara de sfarsit. Si acum... a Nascatoarei: Cetatea ta pazeste-o, Preacurata Nascatoare de Dumnezeu; ca in tine aceasta cu credinta imparatind, in tine se si intareste, si prin tine biruind, infrange toata incercarea, dezarmeaza pe vrajmasi si indrepteaza pe supusii ei. Si iarasi irmosul: Nasterea zamislirii celei...

canon de pocainta

CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
Cântarea I
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Acum mă apropii eu, păcătosul şi împovăratul, către Tine, Stăpânul şi Dumnezeul meu şi nu îndrăznesc să mă uit la cer; numai mă uit şi grăiesc: Dă-mi, Doamne, mai înainte ca să-mi plâng faptele mele cu amar.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
O, amar mie, păcătosul, că sunt ticălos, mai mult decât toţi oamenii; pocăinţă nu este în mine. Ci-mi dă mie, Doamne, lacrimi, ca să plâng faptele mele cu amar.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
Omule nebun şi ticălos, pentru ce-ţi pierzi vremea în lene? Gândeşte-te la viaţa ta şi te întoarce către Dumnezeu, ca să plângi faptele tale cu amar.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Maica lui Dumnezeu Preacurată, caută spre mine păcătosul şi mă izbăveşte de lanţul vrăjmaşului, îndreptându-mă pe calea pocăinţei, ca să plâng faptele mele cu amar.
Cântarea III-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Când se vor pune scaunele la judecata cea înfricoşătoare, atunci faptele tuturor oamenilor se vor vădi; amar va fi atunci păcătoşilor căci se vor trimite la muncă. Deci, aceea ştiind, suflete al meu, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Drepţii se vor bucura iar păcătoşii vor plânge; ci atunci nimeni nu va putea ajuta nouă, că faptele noastre ne vor osândi pre noi. Drept aceea nu întârzia, ci, mai înainte de sfârşit, pocăieşte-te de faptele tale cele rele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
O, vai de mine cel mult păcătos, care m-am spurcat cu faptele şi cu gândurile, neavând picături de lacrimi de la învârtoşarea inimii mele ; ci acum caută la pământ, suflete al meu şi te pocăieşte de faptele tale cele rele.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Iată, Doamnă, Fiul tău ne învaţă spre bine ; iar eu păcătosul pururea fug de cele bune; ci Tu, ca o milostivă, miluieşte-mă ca să mă pocăiesc de faptele mele cele rele.
Cântarea a IV-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Desfătată şi plăcută este aici calea dezmierdărilor, dar amară va fi ziua cea de apoi, când se va despărţi sufletul de trup. Deci, pocăieşte-te de acestea, suflete al meu, pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Pentru ce faci strâmbătate săracului? De ce opreşti plata slugilor? Pe fratele tău nu-l iubeşti; desfrânarea şi amărăciunea iubeşti. Deci, lasă acelea suflete al meu şi te pocăieşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
O, nebune om! Până când te vei afunda şi ca o albină vei aduna bogăţia ta, care degrab va pieri ca praful şi ca cenuşa? Ci caută mai vârtos Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Doamnă de Dumnezeu Născătoare, miluieşte-mă pe mine, păcătosul şi mă întăreşte spre fapte bune şi mă păzeşte ca să nu mă răpească pe mine nepregătit moartea cea urâtă; ci mă povăţuieşte, Fecioară, la Împărăţia lui Dumnezeu.
Cântarea a V-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Adu-ţi aminte, ticălosule om, că de păcate eşti robit, cu minciuna, cu clevetirea, cu vrajba, cu neputinţa, ca de o fiară cumplită. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Mi se cutremură mădularele şi cu totul sunt vinovat, privind cu ochii, auzind cu urechile şi cu totul dându-mă pe mine Gheenei. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
Pe desfrânatul şi pe tâlharul, care s-au pocăit, i-ai primit, Mântuitorule, iar eu cu lenea păcatului m-am îngreunat şi de cel rău sunt robit. Suflete al meu păcătos, au doară aceea ai voit?
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Ajutătoare minunată şi grabnică tuturor oamenilor, Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie nevrednicului, că sufletul meu cel păcătos aceasta a voit.
Cântarea a VI-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Pe pământ viaţă desfrânată am vieţuit şi sufletul la întuneric l-am dat; dar acum, Milostive Stăpâne, izbăveşte-mă de toată robia vrăjmaşului şi mă înţelepţeşte ca să fac voia Ta.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cine face unele ca acestea, precum fac eu? Precum zace porcul în tină aşa şi eu slujesc păcatului; ci Tu, Doamne Dumnezeule, scoate-mă din trândăvia aceasta şi-mi dă mie inimă ca să fac voia Ta.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
Scoală-te, omule ticălos, aleargă către Dumnezeu mărturisind păcatele tale şi cazi lăcrimând şi suspinând; iar Acela, ca un îndurat, va da ţie ajutor ca să faci voia Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Preacurată, păzeşte-ne pe noi de răutăţile celui văzut şi celui nevăzut vrăjmaş şi primeşte rugăciunile noastre şi le du pe acestea Fiului tău şi-mi dă minte ca să fac voia Ta.
Condac
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Suflete al meu pentru ce te îmbogăţeşti în păcate? Pentru ce faci voia diavolului? În ce-ţi pui nădejdea? Părăseşte-te de acestea şi te întoarce către Dumnezeu strigând: îndurate Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.
Icos
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Gândeşte, suflete al meu la ceasul cel amar al morţii şi la judecata cea înfricoşătoare a Făcătorului Dumnezeu; că îngerii cei întunecaţi te vor lua pe tine, suflete, şi te vor duce în focul cel de veci. Iar tu, mai înainte de moarte te pocăieşte, strigând: miluieşte-mă, Doamne, pe mine, păcătosul.
Cântarea a VII-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Nu te nădăjdui, suflete al meu, în bogăţia cea trecătoare sau în adunarea cea nedreaptă, că toate acestea nu ştii cui le vei lăsa, ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine păcătosul.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Nu nădăjdui, suflete al meu, în sănătatea trupească cea trecătoare, nici în frumuseţea cea degrab trecătoare, că vezi cum şi cei puternici şi cei tineri mor; ci strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa cea de veci, de împărăţia cerului cea gătită Sfinţilor, de întunericul cel osebit şi de mânia lui Dumnezeu, care este asupra celor răi şi strigă: Miluieşte-mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine nevrednicul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu şi te roagă Ei, că este grabnică ajutătoare celor ce se pocăiesc, ca să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru, să mă miluiască pe mine nevrednicul.
Cântarea a VIII-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă, zăcând fără de mărire şi fără de chip. Dar ce aştept? Şi în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe care te rog, ca mai înainte de sfârşit, să mă îndreptezi.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta şi voi fi judecat, Unule lesne iertătorule!
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Cred că vei veni să judeci viii şi morţii şi toţi vor sta în a lor rânduială: bătrânii şi tinerii, conducătorii şi supuşii lor, domnii şi judecătorii, bogaţii şi săracii, femeile şi bărbaţii. Oare, cum mă voi afla eu atunci? Drept aceea strig Ţie: Dă-mi, Doamne, mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, primeşte rugăciunea mea cea nevrednică, păzeşte-mă de moartea cea urâtă şi-mi dăruieşte mai înainte de sfârşit să mă pocăiesc.
Cântarea a IX-a
Miluieşte-mă, Dumnezeule, Miluieşte-mă. Acum scap la voi, îngeri, Arhangheli şi toate puterile, care staţi înaintea scaunului lui Dumnezeu. Rugaţi-vă către Făcătorul vostru, să fie izbăvit sufletul meu de munca de veci.
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă.
Acum plâng către voi, sfinţilor, patriarhilor, împăraţilor şi proorocilor, apostolilor şi arhiereilor şi toţi aleşii lui Hristos, ajutaţi-mi mie la judecată, ca să se mântuiască sufletul meu de întunericul vrăjmaşului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh
Acum ridic mâinile mele către voi, sfinţilor mucenici, pustnicilor, preacuvioşilor şi toţi Sfinţii, care vă rugaţi către Dumnezeu pentru toată lumea, ca să se mântuiască sufletul meu în ceasul morţii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.
Maica lui Dumnezeu, ajută-mi mie, celui ce cu totul în Tine nădăjduiesc şi roagă pe Fiul Tău, ca să mă pună pe mine nevrednicul, de-a dreapta Sa, când va şedea să judece viii şi morţii.
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

psaltirea maicii domnului

singur ortodoxia

Coperta 1 : Crucea de călugărie a părintelui Arsenie Papacioc Singur Ortodoxia Cuprins Întîmpinare ...................................................................5 CUVÎNTUL I .............................................................7 Despre unitatea Bisericii; despre dialogurile cu cei care s-au desprins de Biserică; despre ecumenism. În care se arată că unitatea Bisericii ţine de Mîntuitorul Hristos, care este Calea, Adevărul şi Viaţa. CUVÎNTUL II .........................................................31 Despre Sinoade, despre dogme, despre drumul spre mîntuire; despre schismă şi despre eres; despre succesiunea apostolică. În care se arată că singurul drum mîntuitor este cel al Bisericii Ortodoxe. CUVÎNTUL III ........................................................55 Despre o nouă mentalitate şi un nou limbaj “teologic”, adică despre biserici nedepline, biserici surori şi altele ca acestea. În care se arată că dragostea se bucură numai de Adevăr. CUVÎNTUL IV ........................................................67 Despre rugăciunile împreună cu schismaticii şi ereticii, care acum se numesc şi “rugăciuni ecumenice”; şi altele, tot “ecumenice”. Singur Ortodoxia În care se arată că trebuie să ne rugăm în Adevăr, în practica Adevărului, aşa cum s-a predanisit de către Biserica drept-măritoare. CUVÎNTUL V ..........................................................81 Despre revenirea la Ortodoxie, adică: Rînduiala cum se cuvine să primim pe schismatici şi pe eretici, care vin la drept măritoarea credinţă. Precum se spune în Molitvelnicele autentice. ULTIMUL CUVÎNT.................................................89 Singur Ortodoxia Întîmpinare Mulţumim părintelui Arsenie Papacioc pentru aceste cuvinte de învăţătură atît de necesare timpului în care trăim. Sunt cuvinte ale unui om care a fost şi a răspuns: Prezent! - chemărilor vieţii acesteia - şi, ca duhovnic, celor ce-l caută pentru sfat şi mărturisire; recomandă o prezenţă continuă, o trezvie. Întrebările sunt puse din dorinţa de a fi lămurite unele aspecte cu care se confruntă creştinii din zilele noastre; despre acestea, ne învaţă părintele Arsenie: “trăim zile Apostolice”. Răspunsurile sunt simple, adevărate, fără tăgadă - pentru că spune şi Sfîntul Maxim Mărturisitorul: “a tăinui cuvîntul Adevărului înseamnă a te lepăda de el“. Aceste cuvinte, pe lîngă mîngîiere şi bucurie duhovnicească, sunt îndreptar şi predanie. Iulian Liţă Singur Ortodoxia Cuvîntul I Sfinţia voastră, se vorbeşte în ultimul timp, mai ales în mediul universitar teologic, despre “despărţirea unicei Biserici a lui Hristos în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică, despre Biserica Răsăriteană, despre Biserica Apuseană, despre marea Biserică soră a Apusului, despre istoria a trei confesiuni: catolici, ortodocşi, protestanţi; despre faptul că prin Marea Schismă şi apoi prin ruptura din sec. XVI creştinismul şi-a pierdut unitatea; despre cămaşa sfîşiată a lui Hristos; despre cei doi plămîni ai Europei, adică Biserica Apuseană (catolică, protestanţi) şi Biserica Răsăriteană (ortodoxă); despre cele trei dimensiuni ale Creştinătăţii: Bisericile orientale, adică ortodoxe, Bisericile occidentale, adică Biserica Romano-Catolică şi Protestantismul, adică Bisericile Evanghelice, Luterane, Anglicană etc.“ şi altele asemenea. Acestea sunt luate chiar din teologi ortodocşi, cum s-ar zice. Întrebarea pe care v-o punem sfinţiei voastre este următoarea: este Biserica Mîntuitorului Hristos în momentul de faţă, sau a fost vreodată împărţită în mai multe Biserici, unele mai mari, altele mai mici, unele cu har mai puţin, altele cu har mai mult, sau divizată? arhimandrit Arsenie: Este şi inutil să mai discutăm chestia asta, că nu putea să fie împărţită Biserica, A se vedea Însemnări pentru Cuvîntul I, începînd cu pagina 23. despre unitatea Bisericii 7 arhimandrit Arsenie Papacioc pentru că Hristos a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” 1 , adică: nu e Cale nu e mergere, nu e Adevăr nu-i cunoaştere, şi dacă nu-i Viaţă nu-i vieţuire; şi nu poate să fie alt Adevăr decît numai Hristos, nu poate să fie împărţit acest Adevăr. Numai în funcţie de acest Adevăr este construită orice gîndire ca să fie valabilă, numai dacă este pe Adevărul-Hristos care, de fapt, s-a dogmatizat în Sinoadele Ecumenice, toată învăţătura aceasta pînă la 787, Sinodul VII Ecumenic, care a fost în apărarea icoanei, dar mai ales la Sinodul I Ecumenic, unde s-au stabilit cele 7 puncte din Crez, că Iisus Hristos este Dumnezeu Născut, nu făcut, şi la Sinodul al II-lea Ecumenic, unde s-a completat Crezul cu încă 5 articole, ca să fie 12. Deci s-a stabilit lucrul acesta: Biserica nu poate să fie împărţită; acesta ar putea să fie răspunsul la întrebare: niciodată nu poate să fie împărţită Biserica, dar există erezii. Dacă n-ar exista Noul Testament s-ar fi desfiinţat Vechiul Testament, dacă n-ar fi existat Noul Testament n-ar fi existat nici o serie întreagă de atacuri filosofice împotriva Adevărului-Hristos, împotriva Creştinismului, pentru că acesta era un obiectiv care strălucea, care umbrea orice, şi sigur că a fost atacat de toate filosofiile care au păreri bune, zic ei, împotriva Adevărului adevărat. Cuvîntul I Singur Ortodoxia Adevărul este Hristos 2 , Biserica Ortodoxă. Cuvîntul ortodox asta înseamnă. Faptul că s-au desprins de-a lungul vremii schisme şi erezii nu înseamnă că Biserica şi-a pierdut unitatea ? arhimandrit Arsenie: Nici vorbă. Unitatea ţine de Adevăr, dar unitatea nu se referă la un număr de credincioşi, ci se referă numaidecît la Adevăr, care nu s-a stricat, rămîne imutabil şi singurul drum mîntuitor; nu spun de la mine şi: “cine va strica una din aceste mici, mic se va chema” 3 - adică nu se va mîntui; s-a dogmatizat tot ce a spus Hristos ca să se poată trăi, să se poată împlini. Sunt afirmaţii grave faptul că se susţine că Biserica şi-a pierdut unitatea, mai cu seamă pentru că acestea sunt făcute de universitari, teologi. arhimandrit Arsenie: Biserica şi-a pierdut unitatea ţinînd cont de numărul de credincioşi, dar nu unitatea în funcţie de Adevăr; Adevărul nu poate să fie împărţit; că s-au rupt de Adevăr este altceva. Dacă se vorbeşte aşa, trebuie să se şi motiveze despre ce unitate este vorba. Sfinţia voastră, cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare dialogurile inter-creştine între Ortodoxie şi Catolicism, respectiv Protestantism, Necalcedonieni etc. ? Ce ar trebui să se discute, cît timp ar trebui să ţină aceste discuţii? despre unitatea Bisericii 9 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Ca timp, nu se pune problema; se pune problema adevărului care trebuie discutat. Nu este valabilă nici o discuţie, decît: vă primim cu drag înapoi 4 . Ecumenismul 5 acesta, lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet faptul că nu sunt cu Adevărul. Singurul Adevăr este Hristos: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” 6 ; în funcţie de Adevărul acesta e tot! - ... Ortodoxia..., chiar numele ei este de la Hristos, cum ne-a învăţat El, Hristos şi au continuat Apostolii. Am stat împreună 7 sute de ani şi, sigur, s-au despărţit. De ce? La majoritatea problemelor dogmatice, cu Sinoadele Ecumenice, am fost împreună; la Sinodul 6 Ecumenic, Papa Martin a fost mucenic al ideii normale împotriva monotelismului. Va să zică am fost împreună; acuma s-au despărţit! Şi de la catolici 8 au venit protestanţii 9 cu Luther, şi neoprotestanţii 10 care, îţi dai seama, au interpretare continuă. N-au, repet, identitate şi îi roade faptul că nu sunt cu Adevărul. Nu există tîrg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema - “o iotă, o cirtă cine lasă Cuvîntul I Singur Ortodoxia din tot ce spun Eu” 11 , acesta îşi pierde mîntuirea; este neapărat problema asta care se pune. Nu avem ce discuta decît dacă veniţi înapoi! Dar cum ar trebui să se desfăşoare aceste dialoguri? arhimandrit Arsenie: Dar nu sunt deloc de părere să fie un dialog. Dacă nu-i tîrg, dialogul începe; să discute nu ştiu ce... Dacă faci caz de istorie, nu-ţi dau voie. Sau, mai bine zis, dacă faci caz de istorie, ce istorie au? De ce au plecat? Sute de ani am fost împreună; acestea nu sînt 15 zile ! Dacă vor să vină, să vină înapoi, sunt primiţi cu toată dragostea. Aşa interpretez şi vizitele care s-au făcut: de curtoazie; acesta-i semn că noi suntem de bună credinţă, că vă primim cu drag dacă veniţi. Fără condiţii! Deci doar aceste cuvinte ar trebui să se desfăşoare în cadrul dialogurilor; doar la aceste cuvinte ar trebui să se rezume dialogul ? arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Că e vorba de Adevăr! Adică, dom’le, ia-mi un ochi că văd bine numai cu unul, ştii? Obiectul unui dialog, dacă vor să fie dialog, ar putea să fie acesta: “nu avem nimic de discutat decît: vă primim cu drag înapoi”. Asta este poziţia despre unitatea Bisericii 11 arhimandrit Arsenie Papacioc pentru că, altfel, ar însemna ca noi să ciuntim din Ortodoxie. Ce să ciuntim?! Dacă v-ar spune cineva că sunteţi habotnic, ce i-aţi răspunde? arhimandrit Arsenie: Nu, dragă, sunt ortodox! V-am întrebat pentru că au fost acuzaţi unii ortodocşi că sunt habotnici. arhimandrit Arsenie: Ascultă-mă ce spun! N-au cum, trebuie să zică ceva. Dar cu ce interes? Nu ne-am dus noi la ei :”Hai să veniţi!”; îi chemăm, desigur. Dar văd că pe ei îi roade ceva. Din punct de vedere spiritual, exclusiv spiritual, au chinul acesta că nu sunt cu Adevărul; şi Adevărul e limpede, dacă vrei să judeci normal, este aici. Noi avem probleme că suntem neatenţi, că suntem slabi, dar în ceea ce priveşte Adevărul, că despre asta este vorba, nu avem nici o grijă. Dar ei sunt îngrijoraţi. Orice ins dacă te vede pe tine pe o poziţie de valoare caută să te niveleze ca să aibă el linişte pe poziţia lui. Credeţi că s-au făcut progrese în cadrul mişcării ecumenice, a dialogului cu catolicii şi protestanţii? Adică vedeţi un duh bun? arhimandrit Arsenie: Nu; prin întrebările pe care le puneţi, repetăm mereu întrebarea întîi. Nu, nici un Cuvîntul I Singur Ortodoxia progres nu se poate face, indiferent ce i se propune şi cine întreţine un dialog; dar înseamnă că cineva e vîndut, ori laş, ori neortodox, ori nu cunoaşte frumuseţea şi văpaia Ortodoxiei. Dialogurile acestea durează de foarte mult timp. arhimandrit Arsenie: Desigur, numai aşa să nu spună că nu am stat de vorbă, cum au făcut acum: le-am întors vizita; foarte bine. Asta s-a făcut să arate că suntem civilizaţi, dar suntem pe poziţia noastră. Dar nu asta e discuţia. Discuţia este o împăcare: trebuie să ne aşezăm pe o poziţie de Adevăr comun; dar deja e Hristos! Pentru că vor ei, pentru sutele astea de ani de rătăcire ale lor, trebuie să facem noi concesii ? Nu ! Adevărul este imutabil şi veşnic, este Hristos. Sfinţia voastră, mişcarea ecumenică porneşte de la ideea refacerii unităţii Bisericii Mîntuitorului Hristos. Credeţi că este o ispită de-a dreapta? Pentru că ei cred că suntem divizaţi. arhimandrit Arsenie: Este o ispită de-a dreapta pentru că pun în discuţie Adevărul. Acestea sunt porniri omeneşti, sunt momente, sectoare de timp în care se ivesc o serie întreagă de lucruri; ei caută să motiveze ce spun şi, din punct de vedere psihologic, nu le convine poziţia Bisericii pentru că vor să ne niveleze; despre unitatea Bisericii 13 arhimandrit Arsenie Papacioc aceasta este întotdeauna tendinţa celui mai slab ca să te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poată fi liniştit în căderea lui. Ecumenismul este o problemă care nu va reuşi niciodată; decît o vorbă stearpă, o vorbă continuă, cu acelaşi titlu pentru că nu se lasă ei. Noi tăcem; noi nu am stricat nimic. Ca să ne împăcăm trebuie să vină la Ortodoxie, absolut, de unde au plecat. Noi nu avem ce ceda. Ce să cedăm? “O cirtă de va strica cineva din ce învăţ Eu, mic se va chema” 12 . Ce s-a stabilit la Sinoadele Ecumenice sunt nişte lucruri cu totul valabile; acelea durau sute de zile, cu mari Sfinţi Părinţi şi: “Părutu-s-a nouă şi Duhului Sfînt” 13 , aşa începea hotărîrea care consemna stabilirea Adevărului Sinodului. Foarte mulţi teologi studiază la facultăţi protestante şi catolice; şi tocmai aceştia sunt promotorii mişcării ecumenice. arhimandrit Arsenie: Acestea nu sunt argumente, nu putem să discutăm asta, de ce există iad şi de ce există rai; treaba lor! I-am spus unui băiat care făcuse Teologia sau o termina, pasionat de lucruri mai “exotice” - acesta mi-a zis: “mă duc la Roma cu gîndul să combat catolicismul” - şi i-am spus: ascultă, numai Cuvîntul I Singur Ortodoxia clădirile cînd le-oi vedea te catolicizezi, cum ai intrat în Roma. Ei s-au organizat acolo, se motivează, dar se motivează fals. Dar nu ştiu de ce se pune problema împăcării! De ce? Ce te roade? Noi nu am pus problema pentru că suntem liniştiţi, suntem fericiţi. M-a îngrozit foarte mult cînd am auzit că nu au Proscomidie, şi cînd văd ce mult se poate face la Proscomidie unde pomenim morţii şi viii! O Liturghie fără Proscomidie e un lucru raţionalizat, e un simbol, nu mai e un Adevăr. Mai mulţi teologi, printre care şi Mihai Urzică, părintele Iustin Popovici, sîrbul, în unele cărţi ale lor au afirmat că mişcarea ecumenică ar fi o creaţie a masoneriei. Ce spuneţi? arhimandrit Arsenie: Nu este o creaţie a masoneriei, este o creaţie a dracului. Mai rău! arhimandrit Arsenie: Mai rău! Chiar Iustin Popovici a zis 14 că ar fi cea mai mare greşeală a secolului. Panerezia secolului, “panerezia timpului nostru”, s-a exprimat părintele Iustin Popovici. arhimandrit Arsenie: Da. E cea mai mare greşeală. Şi a mai zis încă una, fiind vorba de el: “S-au făcut trei mari greşeli de la Creaţie: căderea lui Adam, despre unitatea Bisericii 15 arhimandrit Arsenie Papacioc trădarea lui Iuda şi infailibilitatea papală”. Va să zică nu putem să dăm citate decît pentru Ortodoxie. Au fost nişte ortodocşi, nişte trăitori - şi Mihai Urzică pe care îl cunosc; am stat împreună şi îl pomenesc zi de zi pe el şi pe Maria, soţia lui; îi am pe pomelnic. L-aţi cunoscut ? arhimandrit Arsenie: Cum să nu. Am stat la el după ce m-a eliberat din închisoare; n-aveam unde să stau, şi m-a primit el. Vă cunoştea dinainte? arhimandrit Arsenie: Nu. Am auzit că e om milostiv şi i-am bătut la uşă: “Domnule, sunt eliberat din închisoare; n-am unde să stau”. Sigur, omul avea inimă bună, dar pe undeva a devenit suspicios - s-a convins că nu este cazul; mi-a trimis şi un rînd de veşminte. Sfinţia voastră, aţi spus, de altfel spune şi părintele Iustin Popovici, că mişcarea ecumenică este o creaţie a dracului. Vă rugăm să explicaţi acest lucru. arhimandrit Arsenie: Este o risipire de cuvinte pur şi simplu susţinîndu-se prosteşte; pentru că: împrăştie ca să poţi să stăpîneşti, “dezbină şi stăpîneşte”. Cuvîntul I Singur Ortodoxia Adevărul de credinţă s-a stabilit pe ce a făcut Mîntuitorul, acesta-i adevăr de credinţă; dacă nu-i după Adevăr, sigur că-i după Diavol 15 . Cînd spuneţi că este a dracului arde, ustură. arhimandrit Arsenie: Nu ştiu pe cine arde, dar nu ne interesează; dacă arde îi arde şi altele, nu numai asta. Credeţi că este un drac mai al dracului? arhimandrit Arsenie: Toţi dracii sunt ai dracului. Adică unul mai deştept pentru că este destul de răspîndit şi printre unii ortodocşi. arhimandrit Arsenie: Nu este; afară de cei ce nu cunosc Ortodoxia. Mîntuitorul a spus cînd S-a înălţat la cer: ”rămîneţi în Ierusalim, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus” 16 ; aici este ştiinţa, aici este experienţa: după Cel de sus. Au fost nişte pescari, de aceea i-a ales Dumnezeu pe aceştia - cu cele smerite să-i smerească pe toţi. Îmi pare foarte rău că lumea nu este trezită sau nu este orientată cu privire la bătaia asta continuă de la Apus pentru împăcare. Ce împăcare? Îţi dau bună ziua, dacă ai magazin, cumpăr pîine de la tine, e altceva; dar eu sunt tot ortodox. Aici trăim cu turcii - am botezat vreo 7 pînă acum - vin pe la despre unitatea Bisericii 17 arhimandrit Arsenie Papacioc mine şi îmi cer rugăciuni; mi-au zis: “părinte, avem acelaşi Dumnezeu”. Avem, sigur că avem acelaşi Dumnezeu, dar nu credeţi în Hristos, şi numai prin El ne putem mîntui. Cum crezi în Dumnezeu, aceasta este important. Sfinţia voastră, mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi cea a Serbiei, s-au retras de la dialogurile ecumenice şi din consiliile ecumenice. arhimandrit Arsenie: Sunt foarte de părere. De ce nu ne lasă în pace? Pentru că nu suportă nimeni pe altul lîngă el superior; vrea să-l niveleze, ca să fie liniştit în slăbiciunile lui. Sunt bucuros că s-au retras, pentru că sunt foarte convins că nu se poate face ceva ţinînd cont din alt punct de vedere decît cel Ortodox; n-avem cum face. “Cine va strica una din aceste mici, mic se va chema” 17 , ai văzut cu ce prudenţă a vorbit Mîntuitorul cu mii de ani înainte ? Apostolul Pavel pune anatema pe cei care strică Adevărul Evanghelic. arhimandrit Arsenie: Păi, nici vorbă; “ Înger de sus de va face altfel decît vă învăţ eu, anatema să fie” 18 . Nu se pune problema. În Sinodul Bisericii Sîrbe sunt episcopi care au fost fii duhovniceşti ai Părintelui Iustin Popovici. Cuvîntul I Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: A fost un om de mare valoare bisericească acest Iustin Popovici; am toată admiraţia. Dumnezeu l-a scos pe Iustin Popovici care a fost o figură şi continuă să fie. Şi să ştiţi că unul din meritele lui este că a fost erou şi a spus Adevărul fără teamă; nu a fost un molâu să pună problema numai ştiinţific. A fost un trăitor şi a susţinut Adevărul cu curaj. A vorbit adevărat, chiar dacă se zice că a exagerat cînd a afirmat că s-au făcut trei mari greşeli în lume: căderea lui Adam, trădarea lui Iuda şi infailibilitatea papală. Păi, ce zici de el?! A zis-o cu curaj, şi aşa este; a vrut să arate cît este de grav; este Hristos în Papa? Adică nu-i slujitor al lui Hristos? Pentru că multe face ca să renunţe, dar nu renunţă la asta. Nu renunţă; îi place. arhimandrit Arsenie: Cred şi eu; pe urmă au emanat pe Filioque. Spune Mîntuitorul: ”De la Tatăl purcede” 19 , şi s-a fixat Crezul la Sinoadele Ecumenice cu nişte titani, nişte sfinţi titani; 318 Sfinţi Părinţi, şi toţi sunt sfinţi; şi Atanasie cel Mare, care a fost o sabie bine ascuţită. La Sinoade 20 s-au stabilit nişte adevăruri de credinţă. Hotărîrea Sinodului începea astfel: despre unitatea Bisericii 19 arhimandrit Arsenie Papacioc „Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfînt” 21 ; şi nu durau 2-3 zile, ci sute de zile, unde a contribuit şi Duhul Sfînt. Putem să zicem ceva în ce priveşte punctele Crezului care s-au stabilit 7 la Sinodul I Ecumenic şi încă 5 puncte din Crez la al doilea, privind Duhul Sfînt; putem contesta ceva, vreun punct dintr-acestea că nu-i adevărat? N-a spus Mîntuitorul, limpede cu privire la Duhul Sfînt: „Cine se va boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfînt” 22 ? Zice în Evanghelie: „cine nu se va boteza, nu se va mîntui” 23 , deci în Duhul Sfînt. Şi a venit erezia să spună că Duhul Sfînt este o apariţie inventată de lume. Cum Dumnezeu în trei, trei Dumnezei. Nu vrea să vadă că sunt 3 feţe şi o singură putere. Asta-i, asta nu vor să vadă: “nenaştere, naştere şi purcedere”. Ce i-aţi spune Papei dacă l-aţi vedea? arhimandrit Arsenie: Mai întîi de toate aş fi cu inima ortodoxă, cu prezenţă ortodoxă şi am mai spus: “am fi foarte bucuroşi dacă aţi veni la Ortodoxie, înapoi”; fără condiţii. Am spus: nu există tîrg în materie de Adevăr. Asta este o întrebare de fantezie, nu mă primeşte el pe mine. Cuvîntul I Singur Ortodoxia A venit în ţara noastră să facă demonstraţie făcînd o Liturghie catolică, a venit să facă lucrul ăsta, ceea ce înseamnă ori să cucerească, ori prozelitism, dar cu o condiţie: să faci ca ei; pe greco-catolici i-a amăgit cu lucrul acesta: rămîneţi şi duceţi o viaţă ortodoxă, dar ţineţi administrativ de noi, şi acum sunt mai catolici decît Papa. I-a păcălit. arhimandrit Arsenie: I-a păcălit. Şi acuma tot aşa, tot metoda aia, într-un fel sau altul, dar care-i scopul? Noi stăm de vorbă cu cei desprinşi de adevărul de credinţă într-un singur caz: dacă vrei să vii la Ortodoxie înapoi, fără condiţii. Singurul dialog ?! arhimandrit Arsenie: Păi, nu se poate altfel. Adică, să mă împac cum vrei tu, trebuie să cedez şi eu, trebuie să-ţi accept ţie nişte lucruri. Ce să acceptăm, ce să cedăm noi? Ce să cedăm? Că, dacă “o cirtă dacă schimbaţi din ce-am spus Eu, mic se va chema” 24 . Noi n-am făcut decît ce au hotărît Sinoadele, ce a hotărît Hristos, pentru că la Sinoade n-au hotărît oamenii, ci Duhul Sfînt în Sinod; aşa se făceau şi consemnările. despre unitatea Bisericii 21 arhimandrit Arsenie Papacioc A venit Dumnezeu, nu a venit un Arhanghel ca să mai discutăm niţel - poate a greşit arhanghelul ăla. A venit chiar El, ca să nu se mai pună în dubiu, pentru că Dumnezeirea a ştiut că vor fi dezbateri şi vor fi schimbări, dar a precizat: “cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” 25 ; şi cuvintele acestea sunt: “o iotă sau o cirtă de veţi schimba din ce am hotărât Eu, mic se va chema” 26 - adică nu se va mîntui; zice şi Sfîntul Ioan Gură de Aur 27 . “Şi înger din cer de va veni şi vă va învăţa altceva decît vă învăţ eu: anatema.” 28 (spune Apostolul Pavel). Va să zică, pecetluiau Adevărul cu ameninţările acestea divine, ameninţări făcute cu adevărat şi poate să fie juridic şi cu tărie. S-au consemnat în canoane o serie întreagă de abateri; se zice că sunt perimate, dar nu sunt perimate. O altă problemă este că aceste canoane nu prea s-au mai republicat. arhimandrit Arsenie: Se scrie, se tipăreşte numai ceea ce ar duce spre o împăcare, spre o motivare a lor. Ei vor o împăcare, dar să ţinem de Roma; la urma urmei, ei spun că au dreptate. Cuvîntul I Singur Ortodoxia Părintele Iustin Popovici spunea că orice protestant în materie de dogme este infailibil, e un Papă. arhimandrit Arsenie: Aşa este; ei interpretează la infinit. Dacă Papa singur s-a făcut infailibil, de ce să nu mă fac şi eu ? Ce temei scripturistic ai ? “Eu sunt cu voi pînă la sfîrşitul veacului” 29 , “vă fac arhierei, vă dau preoţie, vă dau puterea asta harică” 30 , dar “Eu sunt Cel ce sunt” 31 . Însemnări pentru Cuvîntul I. 1 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6. 2 Amintim cuvintele Cuviosului Iustin Popovici : “Dumnezeu-Omul Hristos a unit în Biserica Sa toate cele din ceruri şi cele de pe pămînt (Efeseni 1:10); toate tainele cerului şi ale pămîntului s-au împreunat într-o singură Taină, şi astfel s-a dobîndit Taina cea mare, a-tot-Taina: Biserica. Această mare Taină pătrunde toate mădularele Bisericii, toată viaţa lor, toate legăturile lor. Drept aceea, totul în Biserică este minune, totul este Taină “mai presus de cuget” = mai presus de raţiune. Aici nu este nimic obişnuit, nimic banal, nimic de mîna a doua, nimic de puţină însemnătate, fiindcă totul este Dumnezeu-omenesc, totul este unit organic într-un singur organism Dumnezeu-omenesc, într-o singură şi atot- despre unitatea Bisericii 23 arhimandrit Arsenie Papacioc cuprinzătoare “mare taină” Dumnezeu-omenească: Biserica Ortodoxă. (...) Toate în Biserică sunt Sfîntă Taină, toate: de la lucrul cel mai mărunt pînă la cel mai mare, pentru că totul este cufundat în negrăita sfinţenie a Dumnezeu-Omului Celui fără de păcat, a Domnului Hristos.(...) În Biserică, totul este Sfîntă Taină. Iar pe primul loc: Sfînta Taină a Botezului, Sfînta Taină a Mirungerii, şi Sfînta Taină a Euharistiei. Orice ierurgie e Sfîntă Taină. “Chiar una mică, chiar şi cea mai mică?” - Da. Oricare dintre ele este la fel de uriaşă ca însăşi taina Bisericii. Fiindcă şi cea mai mică dintre ele este în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii într-o legătură organică, vie, cu întreaga taină a Bisericii - cu Însuşi Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos.(...) Drept aceea, nu este număr tainelor în Biserica lui Hristos, în această a-tot-cuprinzătoare sfîntă a-tot-Taină cerescpămîntească a Dumnezeu-Omului. În ea, şi fiecare „Doamne miluieşte” este o Sfîntă Taină, şi fiecare lacrimă de pocăinţă, şi fiecare suspin al rugăciunii, şi fiecare strigăt de tînguire.” 3 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19. 4 Aceasta este dragoste şi linişte sufletească: a-i arăta celui ce greşeşte şi a-l îndruma spre pocăinţă, mai ales dacă se află în abateri de la adevărul mîntuitor; este şi gîndirea Sfîntului Ioan Gură de Aur. Cuvîntul I Singur Ortodoxia A nu-i spune şi a nu îndrepta pe cel ce greşeşte, mai ales în materie de credinţă, înseamnă nepăsare, împreunare greşelilor dogmatice, ereziilor. 5 Pentru a preîntîmpina orice confuzie, şi pentru aducere la cunoştiinţă, facem precizarea că termenii ecumenic (a-toată-lumea, peste tot pămîntul), catolic (universal) sunt proprii Bisericii Ortodoxe, sunt însuşiri ale Bisericii Ortodoxe. În momentul de faţă, în mod eronat, aceşti termeni sunt folosiţi pentru a arăta pe următorii greşelilor Papei (termenul catolic), respectiv adepţii ecumenismului (aşa cum este arătat de Cuviosul Părinte Iustin Popovici). 6 Vezi însemnarea 1. 7 Multe din greşelile latinilor: Filioque, folosirea azimilor, celibatul preoţilor, începutul infailibilităţii sunt dinainte de anul 1054, şi nu au legătură cu acest an; au fost arătate, combătute şi de Sfîntul Fotie, patriarh la Constantinopole, a se vedea Enciclica de la anul 876, de asemenea Sinodul de la Constantinopole de la anul 879-880 . 8 Pentru greşelile catolicilor, ca şi pentru alt interes duhovnicesc, a se vedea şi cele trei tomuri tipărite în Ţările Române, sub îngrijirea patriarhului Dosithei al Ierusalimului: Cartea Împăcării (Tomos Katallaghes), Iaşi, 1694, Cartea Dragostei (Tomos agapes kata latinon -Tomul dragostei asupra latinilor), Iaşi, 1698, cuprinde şi scrieri ale Sfîntului Marcu al Efesului, apărătorul credinţei la Sinodul de la Ferrara- Florenţa(1438-1439), iar la Rîmnic, Cartea Bucuriei (Tomos Haras), 1705, apărută sub voievodul martir Constantin Brîncoveanu, cu purtarea de grijă a Sfîntului Antim Ivireanul, pe atunci episcop de Rîmnic - din acest volum, amintim: despre unitatea Bisericii 25 arhimandrit Arsenie Papacioc Epistola enciclică, a lui Fotie, către patriarhii Răsăritului, împotriva celor ce zic că purcede Duhul cel Sfînt şi de la Fiul; Cel de-al optulea Sinod Ecumenic, hotărîri; Contradicţii în părerile latinilor, contradicţii arătate de patriarhul Dositei al Ierusalimului; Aşternuturile Fericitului Meletie, papa Alexandriei, despre care este adevărata Biserică, şi care este adevăratul ei Cap, şi împotriva primatului papei Romei; Dialogul oarecărui secretar cu latinii, şi că pe eretici Biserica Sobornicească îi leapădă de la sine; Dialog între doi monahi, contra latinilor. Mai amintim: Ioan Eugenikos, Discurs contra hotărîrii sinodului din Florenţa, Iaşi, 1694; Nectarie, patriarh al Ierusalimului, Întâmpinare împotriva primatului Papii, Iaşi, 1682; Eustratie Argentis, Manual în contra infailibilităţii Papei, Iaşi, 1746; Sintagma contra azimilor, Iaşi, 1747. 9 Termenul (neo)protestant vine de la protestul faţă de Papa, denumire atribuită de papistaşi următorilor lui Luther (din păcate, Luther nu s-a întors către Răsărit); aceştia sunt: evanghelici, luterani, reformaţi, calvini, unitarieni, baptişti, adventişti, penticostali etc, amestec de iconoclasm (hulitori ai icoanelor), interpretare eronată a Sfintei scripturi, hulire a Sfinţilor, a Crucii, a Maicii Domnului etc. A se vedea răspunsurile patriarhului Ieremia al II al Constantinopolei către luteranii din Tubingen(1576, 1579, 1581); după a treia sfătuire, “dialogul” a încetat, ascultînd de Apostolul Pavel: “De omul eretic, după una şi a doua sfătuire, te fereşte.” (Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Tit, Capitolul 3,versetul 10). De asemenea, amintim: Cuvîntul I Singur Ortodoxia Varlaam, mitropolit al Moldovei, Răspuns împotriva catehismului calvinesc, Iaşi, 1645, Dosithei, patriarh al Ierusalimului, Manual în contra rătăcirii calvine, Bucureşti, 1690. 10 Vezi însemnarea 9. 11 Parafrază, vezi însemnarea 3. 12 Parafrază, vezi însemnarea 3. 13 “Pentru că s-au părut Sfîntului Duh, şi nouă”, consemnare la Sinoade, începînd cu Sinodul Apostolic, conform Sfîntului Apostol Iacov, şi Sfinţilor Apostoli, Faptele Sfinţilor Apostoli, Capitolul 15, versetul 28. Cartea Cuviosului Iustin Popovici(1894-1977), Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul, a fost tradusă pe româneşte de răposatul părinte Olimp Căciula, în 1979; de atunci, o copie dactilografiată se află şi în biblioteca Facultăţii deTeologie din Bucureşti. Citatele din Cuviosul Iustin Popovici sunt după ediţia din anul 2002, Mănăstirea Sfinţii Arhangheli, Petru Vodă, în traducerea lui Adrian Tănăsescu. 15 Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. 16 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pînă în Betania, şi ridicîndu-Şi mîinile sale, i-a binecuvîntat pe dînşii. Şi a fost cînd i-a binecuvîntat pe ei, S-a depărtat de la dînşii, şi Se înălţa la cer. Iar ei închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu, despre unitatea Bisericii 27 arhimandrit Arsenie Papacioc Amin.” Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52. 17 Parafrază, vezi însemnarea 3. 18 Spune Sfîntul Apostol Pavel: “Ci măcar noi, sau înger din cer de va binevesti vouă, afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie. Precum am zis mai înainte, şi acum iarăşi zic: Oricine de vă va binevesti vouă afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie.”, Epistola Sfîntului Apostol Pavel, către Galateni, Capitolul 1, versetul 8, 9. 19 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 20 Prin Sinod Ecumenic (a toată lumea) se înţelege importanţa deosebită a sinodului pentru viaţa Bisericii. Sinodul de la anul 787, pentru cinstirea Icoanelor şi condamnarea celor ce le hulesc, a fost recunoscut, consacrat ca ecumenic în timpul Patriarhului Fotie al Constantinopolei; unul din meritele Sfîntului Fotie este că a contribuit esenţial la codificarea sinoadelor recunoscute de Biserică - lucrare cunoscută în prezent sub numele de Pidalion, care cuprinde şi canoanele şi comentariile la acestea. Sfîntul Simeon al Tesalonicului, Patriarhul Dositei în culegerea de texte Tomul Bucuriei(Tomos Haras), de asemenea Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la anul 1848 arată Sinodul de la anul 879-880 din timpul Patriarhului Fotie fiind a toată lumea(ecumenic); de asemenea sinoadele palamite (1341, 1347, 1351) din timpul Sfîntului Grigorie Palama sunt considerate cu caracter ecumenic. Parafrază; vezi însemnarea 13. Cuvîntul I Singur Ortodoxia Parafrază; spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Datu-Mi-s-a toată puterea, în Cer, şi pe pămînt. Drept aceea, mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh. Învăţîndu-i pe dînşii să păzească toate cîte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului, Amin.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20. 23 Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Amin, Amin grăiesc ţie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre întru Împărăţia lui Dumnezeu”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 3, versetul 5, de asemenea, spune Mîntuitorul: “mergeţi în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea. Cel ce va crede şi se va Boteza, se va mîntui; iar cel ce nu va crede, se va osîndi.” Sfînta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 16, versetul 15, 16 . 24 Parafrază; vezi însemnarea 3. 25 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cerul şi pămîntul va trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 35, de asemenea, spune Mîntuitorul: “Mai lesne este cerul şi pămîntul să treacă, decît din lege o cirtă să cadă.”, Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, versetul 17. 26 Parafrază; vezi însemnarea 3. 27 Sfîntul Ioan Gură de Aur, Omilia a XVI - a, Omilii la Sfînta Evanghelie de la Matei. 28 Vezi însemnarea 18. 29 Vezi însemnarea 22. 30 Parafrază; spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Pace vouă; precum M-a trimis pe mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi. Şi acestea zicînd, a suflat, şi a zis lor: Luaţi Duh Sfînt. Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta lor; şi cărora le veţi ţinea, despre unitatea Bisericii 29 arhimandrit Arsenie Papacioc vor fi ţinute.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 21, 22, 23; de asemenea, spune Mîntuitorul: “Amin grăiesc vouă: ori cîte veţi lega pe pămînt, vor fi legate în Cer; şi ori cîte veţi dezlega pe pămînt, vor fi dezlegate în Cer.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 18 . 31 Parafrază; Ieşire, Capitolul 3, versetul 14; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 8, versetul 58; Sfînta Evanghelie de la Ioan , Capitolul 10, versetul 30. Cuvîntul I Singur Ortodoxia Cuvîntul II Sfinţia voastră, prin ce se defineşte Biserica Ortodoxă? arhimandrit Arsenie: Chiar cuvîntul ortodox înseamnă dreaptă credinţă, dreaptă slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învăţat Hristos, de aceea a şi rămas, cu mila lui Dumnezeu, această titulatură: Ortodoxie; adică credinţa dreaptă: “orthos” înseamnă drept, “doxa” înseamnă credinţă - pe greceşte. Deci Adevărul: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” 1 ; şi noi respectăm Adevărul care este Hristos, n-am schimbat nimic în practică, s-au stabilit şi poziţiile dogmatice prin Sinoadele Ecumenice, şi am respectat lucrul acesta. Acestea s-au făcut şi împreună cu catolicii de astăzi; ei s-au despărţit, dar la 787 (Sinodul VII Ecumenic, pentru apărarea Icoanelor) noi am fost împreună; mai departe nu ne putem da după fiecare bătaie de vînt. Ce înseamnă dogma creştină? arhimandrit Arsenie: Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică. A se vedea Însemnări pentru Cuvîntul II, începînd cu pagina 53. despre drumul spre mîntuire 31 arhimandrit Arsenie Papacioc Sfinţii Părinţi 2 spun că în afara Bisericii Ortodoxe există erezii, schisme şi adunări ilegale - aşa le caracterizează. Ce părere aveţi? arhimandrit Arsenie: Nu spun nici o noutate; există, ştim că există. Vă întreb acest lucru pentru că acum nu prea se mai folosesc aceşti termeni, ci confesiuni creştine, culte creştine, biserici nedepline, biserici surori. Este o greşeală acest lucru? arhimandrit Arsenie: Din momentul în care este schismatic sau eretic, este o greşeală, sigur că da. Faptul că se folosesc aceşti termeni? Pentru că, de exemplu, ştiţi că se practică căsătoriile mixte; una este să spui că te-ai căsătorit cu un schismatic sau un eretic şi alta este să spui că te-ai căsătorit cu cineva dintr-o biserică mai mult sau mai puţin nedeplină. arhimandrit Arsenie: Ei bine, sigur că ...e alta aia, e alta aia. În sfîrşit, vorbim de Ortodoxie; de ce facem discuţie în plus? Nu îmi place cuvîntul acela biserică nedeplină. Nu este bine? Puteţi să ne explicaţi. Cuvîntul II Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: Cum adică, biserică nedeplină; adică este în continuare să se împlinească? Teologii ecumenişti, dintre ortodocşi, spun că dacă s-au depărtat de Ortodoxie mai mult sau mai puţin, este mai mult sau mai puţin nedeplină. arhimandrit Arsenie: Este o rătăcire termenul acesta; lasă să înţelegi că se vor împlini cu timpul, dar poziţia lor este determinată: aşa vor rămîne. Care poziţie? arhimandrit Arsenie: Poziţia lor eretică sau schismatică. Ce înseamnă erezie? arhimandrit Arsenie: Despărţire de dogmele creştine, chiar şi de o singură dogmă. Şi schismă ? arhimandrit Arsenie: Indisciplină faţă de ordinea consacrată a Bisericii; neascultarea este început de păgînătate 3 . Unii teologi ecumenişti, dar ortodocşi, spun că erezie se referă doar la arianism. Este adevărat? arhimandrit Arsenie: Asta era erezia de atunci, dar erezie ar însemna şi la Nestorieni, la cei care nu recunoşteau pe Teotokos, pe Maica Domnului care despre drumul spre mîntuire 33 arhimandrit Arsenie Papacioc este Născătoare de Dumnezeu; erezie era şi aceea să nu recunoşti 2 firi ale Mîntuitorului, neîmpărţite şi nedespărţite, neschimbate şi neamestecate. Tot erezii sunt toate 4 . Care sunt consecinţele ruperii de Biserică şi formării schismelor şi a ereziilor? arhimandrit Arsenie: Scopul principal, grozav cînd a creat Dumnezeu omul, l-a creat singur numai pentru El ca să fie în Împărăţie împreună şi, sigur, pentru pervertirea pe care a adus-o Adam, a venit Hristos şi a restaurat neamul omenesc; Hristos nu a venit să anihileze, ci să transfigureze, şi ne-a adus mai mult decît a pierdut Adam, adică putinţa de a fi dumnezei după Har, de a şti să iubim vrăjmaşii, şi o serie întreagă de alte lucruri. Consecinţele sunt că se abat de la ce a zis Mîntuitorul, nu se vor mîntui; nu-i uşor. Este în primejdie mîntuirea lor, aceasta ar fi consecinţa cea mai mare; afară de aceasta, încurajează filozofia ateistă, pentru că, socotesc ei, avem libertatea de a interpreta şi de a face cum credem; va să zică, sunt consecinţe foarte grave privind respectivii la Judecata de Apoi, adică mîntuirea omului. S-au interpretat la infinit şi se vor interpreta: drumurile, cărările care duc spre mîntuire şi este numai una: aceasta pe care o ţinem mai departe fără Cuvîntul II Singur Ortodoxia nici un fel de schimbare şi chiar cu rîvnă şi cu trăire Biserica Ortodoxă. Biserica este cea care patronează drumul spre mîntuirea noastră cu orice chip, în stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sinoade privind dogmele respective. Sfinţia voastră, care sunt cauzele apariţiilor schismelor şi ereziilor? Pentru că se invocă motive sociale, politice, geografice, istorice, că n-au fost la Sinoade etc. arhimandrit Arsenie: Diavolul îndeamnă tainic inimile celor ce au concepţii amestecate privind adevărul mîntuitor; acesta este motivul principal. Motivele sociale, politice sunt puse ca să momească, să spună că tu nu eşti cu istoria. E vorba de Adevăr ! Nu-i vorba de timp, de istorie. S-au rupt după sute de ani! Şi nu s-au rupt oricum, va să zică cu interes; această stare de măreţie, de mîndrie a Romei să fie mai deasupra decît Constantinopolul. Suprema valoare e Adevărul! Sfinţia voastră, Enciclica Patriarhilor Ortodocşi de la 1848 - care este un răspuns la o chemare a Papei să vină ortodocşii la Biserica Catolică - condamnă papistăşia ca erezie în special datorită învăţăturii Filioque; la fel şi Părintele Iustin Popovici spune despre romano-catolicism că este o erezie, ca şi despre protestantism. Ce părere aveţi? despre drumul spre mîntuire 35 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Nu ne pronunţăm pentru că repetăm lucrurile... Pentru că au ieşit din răspunderea canonică, respectiv dogmatică, au modificat cu filioque Crezul: spun că Sfîntul Duh purcede şi de la Fiul cînd, e limpede, spune Mîntuitorul: “de la Tatăl purcede” 5 ; nu spune: şi de la Mine. Mai întîi de toate, este o problemă de dogmă, deci cum pot să spun eu altfel, cînd s-a stabilit cu jertfe mari Adevărul. Apoi au început să adauge primatul papal, să adauge infailibilitatea papală, să adauge indulgenţele, să adauge purgatoriul; fac Liturghia cu azime, nu cu pîine dospită, care este legea Mîntuitorului, El a făcut artos, nu a făcut azimă; Imaculata Fecioară iarăşi este o mare greşeală: că s-a născut Maica Domnului fără păcat. Şi pe urmă, au băgat un lucru foarte grav, care se strecoară, dar este foarte grav din punct de vedere strategic şi din punct de vedere al luptei: “Scopul scuză mijloacele” - te omor că aşa spune religia mea; exact cum spune în Talmud: “Dacă vezi un creştin pe margine de prăpastie, dă-i vînt înăuntru.”; este o obligaţie religioasă la ei. Ei nici n-au Proscomidie. S-a pus problema că noi, ortodocşii, avem cultul morţilor. Acuma, ce facem cu morţii? Noi avem cultul morţilor, avem Proscomidie, unde îi pomenim cu mare evlavie, mult timp, îi Cuvîntul II Singur Ortodoxia punem în Potir, în sîngele lui Hristos: ”...şi iartă, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici”; va să zică tot Hristos îi iartă prin Liturghiile pe care le facem, asta poate salva morţii. Păcatele nu le poate ierta decît Hristos; El este singurul care poate să ierte păcatele. Ei au creat purgatoriul să dea un răspuns la întrebarea ce facem cu morţii şi, într-o formă raţională, ard acolo cît ard pentru păcatele pe care le-au făcut şi automat se mîntuie; ei, nu-i aşa! Apoi mi-a schimbat Sfînta Cruce, forma Sfintei Cruci, care este motivată, Sfînta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; îşi fac crucea altfel: cu toată mîna şi de la stînga la dreapta numai ca să fie altfel decît a fost, ceea ce înseamnă o ambiţie şi, din punct de vedere strategic considerat, aducînd o noutate, mai repede îţi faci prozeliţi. Crucea este un lucru care are o semnificaţie la noi, Sfînta Treime: toată înălţimea, toată lăţimea şi toată adîncimea; ei nu se gîndeau la o semnificaţie, pentru că nu-i nimic fără o semnificaţie în Biserica noastră. Trist este că ei au început de-o bucată de vreme să fie cu totul conştienţi că au dreptate şi îşi motivează dreptatea; mistifică adevărurile istorice. Au avut şi Papi: Papa Martin la Sinodul VI Ecumenic, Ipolit, de asemenea, Patriarh la Roma - au fost mucenici, deci au motive să rămînă în despre drumul spre mîntuire 37 arhimandrit Arsenie Papacioc Ortodoxie, în Adevărul iniţial. Ortodoxia nu este un titlu, este un Adevăr! Acest Iustin Popovici nu cruţa nimic şi nu făcea diferenţe prea mari de termeni de exprimare cînd este vorba de Adevăr pentru că Mîntuitorul a spus: “o iotă, o cirtă dacă schimbaţi” 6 , nu vă veţi putea mîntui, “mic se va chema în Împărăţie” 7 ; adică nu se va putea mîntui. Ceea ce înseamnă că acest mic, care este de fapt mare, este ceea ce fac ei. Este un cuvînt împotriva Părintelui Iustin Popovici; că a fost nu ştiu cum... arhimandrit Arsenie: A usturat Occidentul cînd a auzit. Cuvînt şi de la noi. arhimandrit Arsenie: Ăştia sunt nişte pui de pervertiţi. Le e cam frică, sfinţia voastră. Se pierd scaune, profesorate. arhimandrit Arsenie: Da, da; păi, nu aşa. Şi asta se poate întîmpla; eu n-aş îndrăzni să spun să fie chiar pînă într-atîta grad de laşitate. Pierde acela care nu susţine Ortodoxia exact şi să moară pentru ea. S-a spus despre aceşti ortodocşi care au atacat catolicismul, protestantismul, pe necalcedonieni - afirmaţii Cuvîntul II Singur Ortodoxia făcute chiar de către teologi ortodocşi - că ar avea doar o brumă de cultură teologică. arhimandrit Arsenie: Nu-i vorba de cultură, nu-i vorba de citit, este vorba de trăit creştineşte; dar acesta este cuvîntul ereticilor, apărarea lor. Sunt afirmaţii făcute şi de unii ortodocşi. arhimandrit Arsenie: Dar chiar ortodocşi? Treaba lor! Îi lăsăm la o parte; acesta-i răspunsul. Şi despre Hristos au spus: ”De unde ştie Acesta atîta carte?” 8 , şi despre El s-a vorbit; nu contează asta. Este Dumnezeu care lucrează; spune Mîntuitorul Apostolilor: ”Staţi în Ierusalim pînă ce veţi primi putere de sus” 9 . Şi de unde ştiau pescarii atîta carte, nu? - dacă-i vorba; e harul lui Dumnezeu care ajută. Orice trăitor este inspirat de Duhul Sfînt să se apere Adevărul. Iustin Popovici mi-a plăcut foarte mult dar, mai mult decît atît, pune problema şi ca un erou, nu ca un milog; nu face discuţie în materie de Adevăr. Iustin a avut foarte mare dreptate în tot ce a făcut; şi a prezentat ca un revoluţionar creştin, n-a prezentat ca un profesor de la catedră: ”treaba voastră dacă nu credeţi”, el impunea; seamănă niţel cu Ioan Gură de Aur ca metodă, la măsura fiecăruia. despre drumul spre mîntuire 39 arhimandrit Arsenie Papacioc Cei care afirmă, dintre ai noştri, aceste lucruri sunt mari profesori, doctori în Teologie. arhimandrit Arsenie: Dar nu contează că-i doctor în Teologie; la noi ierarhia este smerenia; mai mare nu-i nici împăratul, nici patriarhul. Sfinţia voastră, care credeţi că sunt consecinţele participării unor ortodocşi în cadrul acestor mişcări numite ecumenice? arhimandrit Arsenie: Consecinţele sunt: nu mai suntem credincioşi întrutotul lui Dumnezeu Cuvîntul - mare risc ! E acelaşi subiect. Se constată un interes în toată treaba asta; încearcă pe fel şi fel de lucruri ca să fim împreună şi vor asta cu orice chip pentru că nu au o identitate pur şi simplu duhovnicească, religioasă; trebuie să simţim care este intenţia lor intimă. La ora asta sunt despărţiţi de Biserică pentru că Adevărul este Hristos; şi ne-a învăţat şi cum să facem, ne-au învăţat Apostolii - s-a făcut un Sinod Apostolic la anul 50 la Adormirea Maicii Domnului la Ierusalim -, sunt Sinoade Ecumenice şi Locale la care s-a stabilit Adevărul şi practica religioasă. Ei, pînă la urma urmei, au rămas într-o lume de interpretare continuă; ca să poată pătrunde, spun că noi suntem excesivi, suntem habotnici. Suntem habotnici că ne închinăm şi nu zicem nimic, ne Cuvîntul II Singur Ortodoxia vedem de treaba noastră?; cum interpretează ei bătaia clopotelor, cum interpretează ei slujbele?; slujbele astea le-a făcut Biserica dintru-început, nu?; liturghia, ne jucăm cu astea?; ei nu au nici Proscomidie, o serie întreagă de lucruri practice; sunt geloşi pe noi că suntem liniştiţi, dar ne apărăm contra adaosurilor antidogmatice. O împăcare propriu-zisă nu se poate face dacă nu cedezi şi tu şi celălalt; ce să cedăm noi? O împăcare se poate face numai să vină înapoi fără condiţii. Şi trebuie să renunţe la toate invenţiile lor ? arhimandrit Arsenie: Să vină la Ortodoxie! Ce-aţi căutat acolo? De ce ridicăm problema asta cînd eu sunt stabil, n-am schimbat nimic? Suntem împreună cu Apostolii, îi cinstim, citim Apostolul la Liturghie; va să zică, suntem cu ei. Ce să fac ca să ne împăcăm? Împăcarea în sine e utilă, dar numai în Adevăr; dacă nu-i în Adevăr, nu-i utilă. ”Eu sunt Adevărul” 10 - spune Hristos; dacă nu-i Adevăr, nu-i cunoaştere. Adevărul este Hristos şi ne-a arătat cu toate amănuntele calea spre mîntuire. Sfinţia voastră, ce înseamnă că Sfintele Taine ale celor care s-au despărţit de Biserica Ortodoxă sunt simbolice? despre drumul spre mîntuire 41 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Adică nu sunt îndeplinite cum trebuie, întru totul cum trebuie şi au numai ca simbol Taina propriu-zisă; nu o împlineşte în esenţialitatea ei, dar recunosc ca moment că e necesar. Bunăoară, taina nunţii: “vă declar soţ şi soţie - sărutaţi-vă”; fără o rugăciune, fără nimic; recunosc ca simbol că este necesară, dar nu împlinesc practic cum trebuie. Toată slujba aceasta este făcută de Sfinţii Părinţi cu angajament, cu verighete, cu cununiile pe cap - este împărăteasă şi împărat; sunt atîtea rugăciuni de angajament, să participe, să trăiască taina aşa cum s-a făcut în Biserică, pentru că s-a făcut cu multă semnificaţie, de ce s-a făcut aşa, de către Biserică. Ei consideră că sunt căsătoriţi în limba lor - ca şi turcii; adică faptul că s-a făcut taina; sunt soţ şi soţie în felul lor. Eu, care dau foarte multă importanţă amănuntului slujbelor, la taine, vorbesc de momentul major al tainelor, sunt foarte încrezător că se împlinesc; dacă nu se împlinesc acestea, este un fel de mascaradă, fac cum vreau eu, reduc cum vreau eu, motivînd în fel şi chip: dom'le, n-am avut timp; dar ei o iau aşa şi numai aşa. Sfînta Împărtăşanie care trece prin procesul de sfinţire, epicleza, lucrul acesta nu-l arată că îl fac; şi cum o prepară nu ştiu, încît să mă ierte bunul Cuvîntul II Singur Ortodoxia Dumnezeu, dar cred că nici nu-i Sfînta Împărtăşanie - cu acea bulă a lor. Sfinţii Părinţi, şi mai recent părintele Iustin Popovici spun că, în afara Bisericii, tainele nu mai au un rol sfinţitor şi mîntuitor - în afară de Biserica Ortodoxă; adică nu mai sunt taine propriu-zise. arhimandrit Arsenie: Nu pot fi în afara învăţăturii Bisericii Ortodoxe; dogmă se numeşte Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică. Ne pun în situaţia să spunem: nu mai sunt taine, pentru că noi ţinem foarte mult să se împlinească întru totul slujba tainei, care a făcut-o Biserica prin Duhul Sfinţilor Părinţi, consacrată, aşa cum se face ca bună. În afara Bisericii, a trupului lui Hristos, mai sunt taine? arhimandrit Arsenie: Nu; în afară de Biserică, adică de harul preoţiei, nu se poate face. În taine lucrează Hristos ? arhimandrit Arsenie: Fără discuţie că lucrează Duhul Sfînt. Şi Duhul Sfînt în afara Bisericii mai lucrează? Pentru că, dacă mai lucrează, înseamnă, sau ar însemna, că sunt mîntuitoare, sfinţitoare. despre drumul spre mîntuire 43 arhimandrit Arsenie Papacioc Unii părinţi sunt mai categorici, ca Iustin Popovici şi alţii mai vechi; ei spun că în afara Bisericii nu mai lucrează mîntuitor. arhimandrit Arsenie: Nu, în afară de Biserică nu. Nici nu se pune problema; şi eu sunt de părerea asta. Întrebarea are această codiţă, pentru că se consideră Biserică şi ei, şi asta e problema. E problema lor, sfinţia voastră; asta trebuie să ne lămuriţi. arhimandrit Arsenie: S-a lămurit în discuţiile anterioare că sunt greşeli foarte mari şi nu suntem de părere cu toate aceste lucruri, că valabilitatea tainelor sunt puse sub semnul întrebării. E vorba de taina propriu-zisă, asta e întrebarea: e valabilă sau nu? Deşi nu e, se consideră şi ei Biserică, dar noi nu-i recunoaştem că sunt Biserică. Deci nu mai lucrează harul ? arhimandrit Arsenie: Nu lucrează, dar e foarte riscant să vorbeşti de chestiile astea; aici este vorba şi de mila lui Dumnezeu. Răspunsul meu e mai complet: adică nu pot să văd, în afară de ortodoxie, pe placul lui Dumnezeu ce fac alţii; şi atunci răspunde Dumnezeu. Cuvîntul II Singur Ortodoxia Pentru că, dacă ei ştiu că există mîntuire la ei cît de cît, rămîn aşa. arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema, că ei aşa zic, nu? Şi rămîn acolo. arhimandrit Arsenie: Nu asta se discută. Se discută: au dreptate sau nu, se mîntuiesc, sau nu se mîntuiesc. Las în voia lui Dumnezeu; eu spun că e o mare greşeală să nu se împlinească slujba, mai ales a tainelor, aşa cum face Ortodoxia; e o mare greşeală. Discutăm de greşelile lor. Problema care se pune direct şi este o întrebare dură: se mîntuiesc sau nu? Dacă se mîntuiesc, ce mai discutăm despre greşeli, nu ...? Dar eu una ştiu, şi asta trebuie să răspund în ce mă priveşte; despre aceste greşeli spune Mîntuitorul: “cine va schimba o iotă din aceste lucruri” 11 - deci sunt foarte suspecţi; remarc greşelile lor, iar despre mîntuirea lor, numai Dumnezeu să dispună; eu mă îndoiesc. Pentru că, dacă se mîntuiesc, la ce mai discutăm greşelile lor şi rămîn aşa cum sunt ei; şi atunci ce ne mai certăm? despre drumul spre mîntuire 45 arhimandrit Arsenie Papacioc Dar greşelile lor trebuie să mă pună în situaţia de a gîndi, pentru că spune Mîntuitorul: “cine va schimba unele dintre acestea prea mici mic se va chema” 12 , nu se va mîntui. Şi ei au schimbat aceste lucruri, deci mă îndoiesc de mîntuirea lor. Ca să respectaţi ce a spus Mîntuitorul. arhimandrit Arsenie: Sigur. Acum am răspundere că sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot; am răspundere de ce vorbesc. Ce mai discutăm greşelile dacă sunt siguri şi ei de mîntuire. Şi de ce să mai vină la Ortodoxie ? arhimandrit Arsenie: Ce caută? Sigur că da. Îi roade pentru că, pe linie psihologică, nu le convine să fie altul la nivel mai înalt; ei vor să fie liniştiţi în greşelile lor. Ortodoxia, prin poziţia ei, mustră puternic. Şi, dacă ne permitem să facem aceste ştergeri, aşa, din taine, din felul de a împlini taina, înseamnă că suntem pe o scenă de artişti - nu suntem pe un altar autentic al Bisericii. Popovici Iustin zice că numai în Biserică este mîntuire; numai în Biserică, fără discuţie, dar ei consideră că şi ei sunt Biserică, ca să se încadreze în ce spune Iustin, nu? Dar nu asta discutăm noi. Zice că-i Biserică şi adventistul, şi toţi. Cuvîntul II Singur Ortodoxia Cînd s-a făcut această Liturghie cu epicleza ei, s-a făcut de sfinţi. În afară de Vasile cel Mare, a fost un Apostol care a făcut Sfînta Liturghie; Sfîntul Vasile n-a făcut altceva, decît pe acelaşi schelet a făcut rugăciuni pe ici pe colea; scheletul s- a respectat întru totul şi de Ioan Gură de Aur, numai că sunt nişte rugăciuni mai lungi. Nu s-a făcut fără rost; erau nişte titani, sunt consacraţi ca nişte titani de către Cer, semne mari au făcut. Învăţătura creştină a luptat cu toate fiarele duşmănoase ale Ortodoxiei, ale Adevărului; au luptat aceşti oameni cînd s-au confirmat persoanele Sfintei Treimi şi nu putem trece peste ce-au hotărât ei; au putere canonică. Aşa că, la întrebarea aceasta care este dură: se mîntuiesc?, dacă s-ar răspunde că se mîntuiesc atuncea ce mai discutăm greşelile? Întrebarea este dură în sensul că nu depinde noi mîntuirea numaidecît, însă noi avem obligaţia, cum spune Mîntuitorul, să respectăm pentru că cei care nu respectă “aceste mici de tot, mic se va chema” 13 , adică nu se va mîntui - zice Ioan Gură de Aur; şi eu interpretez tot aşa. Iar cei care vor face lucrurile bine, aceia se vor mîntui încă cu slavă mare. Şi, dacă a spus Mîntuitorul lucrul acesta, eu sunt sluga cinstită a acestor spuse; ce se adaugă mai departe mă îndoiesc de mîntuire. Deci asta e, că atunci nu-i mai discuţi slăbiciunea dacă am oarecare încredere în mîntuirea lor. despre drumul spre mîntuire 47 arhimandrit Arsenie Papacioc Adevărul trebuie trăit aşa cum e şi împlinit aşa cum începe şi aşa cum se termină; nu să adaug eu de la mine. Sfinţia voastră, dacă nu este mîntuire în afara Bisericii. arhimandrit Arsenie: Nu există. Totuşi, poate unii eterodocşi care nu au luat parte la separarea de Biserică, nu se ocupă de problemele strict de dogmă, dar sunt oameni buni, sunt oameni morali, pentru aceştia nu există mîntuire? arhimandrit Arsenie: Asta ştie şi poate numai Dumnezeu. Fără discuţie, noi ştim cum ne-a învăţat Hristos: singura cale de mîntuire este aceasta; şi El spune: ”cine va schimba una dintre aceste mici, foarte mici mic se va chema” 14 , adică nu se va mîntui. Acum se face discuţie pe istorie, pe momente, pe habotnicie; acestea sunt păreri şi acuze. Nu poate să-şi apere poziţia decît să spună că sunt eu habotnic, nu? Nu este cunoscut în Ortodoxie discuţie pe Adevăr. Poate or fi şi la necreştini (necredincioşi) oameni morali, au o moralitate, nu fură etc; pentru aceştia nu există mîntuire? Cuvîntul II Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: Eu trăiesc aici înconjurat de turci, foarte mulţi turci; duc o viaţă morală, dar sunt, fără discuţie, afară de mîntuire pentru că ei nu cred în Adevărul Creştin. Hristos o să-i judece şi pe ei ? arhimandrit Arsenie: Îi va judeca; nu mă bag aici. Eu ştiu una şi bună: mă ţin de Hristos aşa cum ne-a învăţat El, că a iubi pe Dumnezeu înseamnă a împlini ceea ce a spus El să împlineşti 15 . Sfinţia voastră, se vorbeşte despre succesiune apostolică la anglicani, la catolici, la monofiziţi etc. Aceştia dacă nu sunt în Biserica Ortodoxă se poate spune că mai au succesiune ? arhimandrit Arsenie: Lucrul acesta este deja discutat din momentul în care s-a precizat care este poziţia mîntuitoare, Ortodoxia; orice abatere de aici este discutată. Prin Botez vine această succesiune apostolică, şi ei s-au abătut de la Botez, de la trăire. Dacă s-au abătut de la Botez nu mai au succesiune apostolică normală; adică facem de capul nostru ? Din momentul în care îţi pierzi mîntuirea, ai pierdut succesiunea apostolică; vorbim de mîntuire, aceasta este tema. despre drumul spre mîntuire 49 arhimandrit Arsenie Papacioc Ei susţin că sunt Biserică, dar acest lucru este numai în funcţie de Adevăr; dacă nu te mîntuieşti, degeaba ţi-a propovăduit apostolul Pavel şi apostolul Petru. Deci succesiunea apostolică nu mai există pentru că este atacat chiar Hristos. Preoţilor anglicani, catolici, monofiziţi etc. dacă vin la Ortodoxie li se mai face hirotonia ? arhimandrit Arsenie: La anglicani se hirotonesc pînă şi femeile ! Aceasta nu este o problemă care ne priveşte; trebuie să se facă o întrunire sinodală, să se vadă ce formă au ei preoţia. Acuma şi Taina Cununiei: ”vă declar soţ şi soţie” adică foarte simplă; şi sunt rugăciuni de o mare importanţă, cu cununiile pe cap, cu făgăduinţă în faţa Bisericii, pun mîinile pe Biblie, jurăminte în faţa altarului - lucruri care la ei nu sunt. Vreţi să spuneţi că, dacă vin la Ortodoxie, trebuie să li se mai facă Taina Cununiei ? arhimandrit Arsenie: Numai o hotărîre sinodală ar putea să reglementeze aceasta, la o revenire a lor, nu o împăcare 16 . Cînd zici împăcare, înţelegi: las şi eu laşi şi tu; noi nu avem ce să lăsăm. * Sfinţia voastră, credeţi că vă mîntuiţi ? Cuvîntul II Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: Problema are aspectul ei de duritate. Mîntuirea este în funcţie de smerenie ca să vină harul lui Dumnezeu; şi cum aş putea eu să mă declar smerit? Sunt un om care nădăjduiesc însă; nădăjduiesc, dar cu condiţia aceasta: să mă smeresc. Un ortodox se înţelege că este un om smerit. Noi nu vorbim acuma făcînd un fel de anchetă printre oameni din acest punct de vedere. Vorbim despre adevăr şi despre neadevăr; ortodoxia este poziţia de mîntuire. Nu vorbim despre trăirea creştină aici, ci despre adevărul creştin pe care trebuie să-l respectăm. * Sinoadele Ecumenice au dezbătut nişte lucruri de dogmă. Ce s-ar fi întîmplat dacă Arie ar fi susţinut şi ar fi biruit? Putem să spunem că Mîntuitorul e fiinţă creată? Iată importanţa Sinodului, s-a fixat dogma despre Mîntuitorul că-i Fiu născut, nu făcut; născut din Tatăl fără de început. Sinodul III Ecumenic, cu Teotokos, Născătoarea de Dumnezeu. Dacă nu se dezbăteau acestea în Sinod, rămînea erezia mai departe că Maica Domnului a fost o femeie oarecare. La Sinodul IV Ecumenic împotriva monofizitismului care susţinea că Mîntuitorul are o singură fire, cea dumnezeiască. Atunci de ce s-a despre drumul spre mîntuire 51 arhimandrit Arsenie Papacioc făcut om, s-a făcut numai în chip? Cu toată firea omenească. Deci are două firi. La Sinodul VI Ecumenic împotriva monotelismul (susţinea o singură voinţă a Mîntuitorului - cea dumnezeiască); dar ce facem cu firea omenească, are şi ea puterea ei, că doar e tot de Dumnezeu creată. Deci a fost născut Om întreg, cu firile şi cu puterile omeneşti, depăşind neputinţele omeneşti, neavînd cădere în păcat. Firea omenească fără păcat. Acesta este Omul, de aceea se numeşte şi Fiul Omului. Acesta-i omul creat de Dumnezeu, cu puteri divine; chip şi asemănare s-a numit. E grozav! Dumnezeu suferă împreună cu noi mai departe şi, cum se spune, agonia lui Hristos încă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat într-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topeşte, suferă pur şi simplu. Pentru că, repet, Dumnezeu poate să facă orice, dar un lucru nu poate să facă: să-şi calce cuvîntul. Face orice să ne salveze, dar iadul există; şi el există pentru că s-a încălcat dreptatea divină. Raiul e plin de păcătoşi pocăiţi şi iadul e plin de păcătoşi nepocăiţi. A dat Dumnezeu putere omului să ne iertăm între noi prin darul preoţiei. Eu, fiul lui Stanca, dezleg pe fiul lui cutare sau dezleg lumea pămîntului - creştin, bine-înţeles. Te iert şi te dezleg, auzi! Ce dar are preoţia! Atunci cînd preotul zice la Epicleză: „Acesta este Trupul Meu”, nu zice Cuvîntul II Singur Ortodoxia trupul lui Hristos, el, preotul, este una cu Hristos. Îţi dai seama! Ce daruri a dat Dumnezeu dimensiunii omeneşti: putere divină. Eşti Dumnezeu pe pămînt, după har. Însemnări pentru Cuvîntul II. 1 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Eu sunt Calea, şi Adevărul, şi Viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 6. 2 Sfîntul Vasile cel Mare, Canonul 1; canoanele Sfîntului Vasile cel Mare au fost primite de Sinodul VI Ecumenic, prin canonul 2. 3 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Ucenicilor: “Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pe dînsul între tine şi între el singur; deci, de te va asculta, ai dobîndit pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pe unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 15,16,17. 4 Fără de răspundere, fără de ruşine, teologii modernişti numesc pe cei ce nu recunosc Hotărîrile Sinoadelor III Ecumenic, IV Ecumenic, VI Ecumenic ca fiind vechi ortodocşi, oriental ortodocşi. 5 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 6 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste despre drumul spre mîntuire 53 arhimandrit Arsenie Papacioc porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19. 7 Vezi însemnarea 6. 8 Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55; Sfînta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6; Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 -17. 9 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui meu întru voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, pînă ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a scos pe ei afară pînă în Betania, şi ridicîndu-Şi mîinile sale, i-a binecuvîntat pe dînşii. Şi a fost cînd i-a binecuvîntat pe ei, S-a depărtat de la dînşii, şi Se înălţa la cer. Iar ei închinîndu-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudînd şi binecuvîntînd pe Dumnezeu, Amin.” Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 24, versetul 49,50,51,52. 10 Vezi însemnarea 1. 11 Vezi însemnarea 6. 12 Vezi însemnarea 6. 13 Vezi însemnarea 6. 14 Vezi însemnarea 6. 15 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “De mă iubeşte cineva pe Mine, Cuvîntul meu va păzi; şi Tatăl meu îl va iubi pe el, şi la el vom veni, şi lăcaş la dînsul vom face. Cel ce nu Mă iubeşte pe mine, cuvintele mele nu le păzeşte; şi cuvîntul care-l auziţi nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m-a trimis pe mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 23, 24. 16 Prin cuvîntul împăcare s-ar putea înţelege că Biserica ar fi greşit cu ceva. Cuvîntul II Singur Ortodoxia Cuvîntul III Sfinţia voastră, este un cuvînt, spune Mîntuitorul: “în Casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt” 1 . arhimandrit Arsenie: Asta nu în ce priveşte Adevărul, ci în ce priveşte trăirea Adevărului, este acest pasaj. Este o părere, pe care o exprimă chiar unii dintre teologii ortodocşi, cum că ar fi vorba de un locaş mai mic pentru protestanţi, un locaş pentru catolici etc. arhimandrit Arsenie: Aceste locaşuri sunt considerate după gradul de trăire, de împlinire privind Adevărul; asta este, nu altceva pentru că, dacă sunt mai multe locaşuri, îşi fac loc şi adventiştii, de ce nu? Dar îşi fac loc, dacă vrei aşa, chiar şi turcii şi îşi fac loc toate religiile pentru că sunt locaşuri multe acolo; nu? Dacă-i mîntuie Mîntuitorul. arhimandrit Arsenie: Mîntuitorul doreşte să se mîntuie toată lumea, dar El a spus cum se mîntuie; şi cine nu va respecta, a spus că nu se va mîntui - gata; spune Mîntuitorul: “cine n-adună cu Mine risipeşte” 2 . A se vedea Însemnări pentru Cuvîntul III, la pagina 65. dragostea se bucură numai de Adevăr 55 arhimandrit Arsenie Papacioc Adevărul este numai unu care a făcut revoluţie mare în toate veacurile. Dacă nu era Adevărul-Hristos se desfiinţa Vechiul Testament; dacă nu era Adevărul, filosofiile şi toate adversităţile împotriva lui Hristos nu ar fi avut motiv să mai existe. Duşmanii adevărului Ortodox vin cu fel de fel de aspecte dialectice, cu fel de fel de personalităţi cu renume care au creat epoci, că a spus cutare şi cutare. După aceştia, ar avea dreptate şi unii ca Voltaire, care parafrazează tot ce-i împotriva lui Hristos, că Mîntuitorul este un bastard al unei mironosiţe cu un legionar roman; dacă-i vorba de aşa ceva. Dar să-l întrebăm pe Voltaire, acuma, ce-i cu bastardul... Acuma, unde-o fi... arhimandrit Arsenie: Unde e, ce-a văzut acuma? Nu le e ruşine! Era duhul masoneriei atunci. arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; masoneria este o preocupare şi învăţătura pe limbă drăcească 3 . Ne interesează care este Adevărul şi avem obligaţia să-l respectăm chiar pînă la moarte; asta-i poziţia. Altfel nici nu s-ar putea judeca lucrurile, Cuvîntul III Singur Ortodoxia nici nu avem cum; dacă nu eşti în Adevăr, nu-i jenat Satana. Unul, după Învierea Mîntuitorului - a atacat Satana tocmai acolo unde era Adevărul trăit, care era chiar Mîntuitorul - în veselia care a adus-o în toată creştinătatea, unul oarecare era trist. Cum să nu fiu trist? Că şi eu am făcut minuni, dar nu m-a răstignit nimeni. N-a răstignit Satana decît pe cei care-i convenea, deci numai Adevărul omoară pe dracul. Sfinţia voastră, ce a vrut să spună Mîntuitorul prin cuvintele: “Părinte Sfinte, păzeşte-i pe dînşii întru Numele tău, pe care ai dat mie, ca să fie una, precum şi Noi.” 4 ? Pentru că, adesea, dialogurile ecumenice se bazează pe aceste cuvinte. arhimandrit Arsenie: Noi, ortodocşii, suntem deja una cu Adevărul. “Una” - adică asta-i speculaţie! Una în Adevăr, Adevărul-Hristos ! Adică Biserica Ortodoxă. arhimandrit Arsenie: Biserica Ortodoxă; n-a propovăduit Hristos şi pe ăla şi pe ăla! Am fost una şi am rămas cu Hristos; n-am schimbat nimic din ce ne-a vorbit El, deci El este ortodox. Se poate spune despre Bisericile Ortodoxă şi Catolică că sunt Biserici surori? Referitor la termeni. dragostea se bucură numai de Adevăr 57 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Ascultă, e inutil; repetăm mereu lucrurile astea. Suntem fraţi, dar nu în Adevăr. “Drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e Adevărul”. Numai în Adevăr e unitate; dacă nu e Adevăr nu e unitate. Şi pe urmă, ca să se apere, trebuie să mă facă pe mine habotnic, nepoliticos, necivilizat, neoccidentalizat; ei, ştii, ia uite! Se pot căsători ortodocşi cu catolici sau cu protestanţi? arhimandrit Arsenie: Nu recomandăm, deşi se fac lucrurile astea. Le recomandăm să se facă ortodox respectivul sau respectiva. Pot participa clerici ortodocşi la Liturghia catolică să spună diverse rugăciuni ? arhimandrit Arsenie: Nu recomand acest lucru. Se poate oficia Mesa catolică, Liturghia catolică, într-o biserică ortodoxă? arhimandrit Arsenie: Eu nu aş permite. Nu aş permite pentru că, de ce să se facă lucrul ăsta, cînd suntem Biserică Ortodoxă ? Ei au venit cu o serie întreagă de metode; cum să fac dacă ei n-au Proscomidie ? Nu-i vizibil că e propagandă? Dar de ce te bagi peste mine? De ce nu mă laşi în pace? De ce? Cuvîntul III Singur Ortodoxia Ce te mînă? Nu vezi! E un vierme care este Neadevărul; n-au identitate. Sfinţia voastră, se folosesc acum noi termeni “teologici”; unul ar fi: biserică nedeplină. Poate să fie o biserică nedeplină? arhimandrit Arsenie: Nu poate să fie, nu mai e biserică. Este un nou limbaj 5 - limbaj teologic - care se foloseşte. arhimandrit Arsenie: Nu este teologic, ci este speculativ, în tot felul şi, dacă noi susţinem acest Adevăr cu sîngele nostru, Adevăr pe care-l vedem neforţaţi şi nu putem să-l vedem altfel pentru că s-au făcut atîtea, s-a confirmat prin atîtea semne grozave Adevărul acesta, ne consideră habotnici; adică de ce? Pentru că nu zic ca tine, sunt habotnic? Este un limbaj folosit şi de unii ortodocşi. arhimandrit Arsenie: Ăsta este un prost ortodox care nu cunoaşte ortodoxia; dacă-i vorba. Biserică nedeplină este un termen greşit ? arhimandrit Arsenie: Nu există aşa ceva. Nu este Biserică dacă nu este deplină. Ei au făcut aceste greşeli de dogmă şi atunci e biserică nedeplină. Da, adică e o taină nedeplină, ceva mai aşa... dragostea se bucură numai de Adevăr 59 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Uite ce-i, la Sinoadele astea Ecumenice dădea anatema pe toţi cei care erau împotriva adevărului care forma obiectul Sinodului. Sinodul cu privire la monotelism chiar pe patriarhul care a făcut acatistul Bunei-Vestiri, Serghie, l-a scos anatemizat pentru că a fost de părerea ereticilor că o singură voinţă are Mîntuitorul. Sub anatema se cade automat ? Sau cum ? arhimandrit Arsenie: Se cade automat dacă nu susţii Adevărul. Dacă eşti în erezie intri de la sine în blestem, nu mai este nevoie să te anatemizeze cineva. Nestorie a fost patriarh pe vremea aceea la Sinodul III Ecumenic privind Teotokos şi a susţinut pe eretici. El a spus că nu-i susţine, şi l-au luat direct pe Nestorie: dar tu cum zici ? Nestorie a răspuns: Nu-i născătoare nici de Dumnezeu, nici de om, e născătoare de Hristos. Şi l-au prins, şi a căzut în anatemizare. Era o hotărîre sinodală şi au rămas aşa aceştia. Rămîn în vigoare toate anatemele acestea ? arhimandrit Arsenie: Rămîn în vigoare, fără discuţie. Noi avem datoria să păstrăm Adevărul, se spune cu sabia în mînă; de aceea şi Apostolul Pavel Cuvîntul III Singur Ortodoxia este în icoană cu sabia, de aceea l-am desenat şi eu cu sabia. Adică el era habotnic? Era habotnic - ce-ai zice de asta? Adevărul este apărat cu sînge - asta înseamnă; că îşi fac loc cu sabia - sabia cuvîntului. Spune Sfîntul Pimen: “o dată rabzi, a doua oară rabzi, a treia fă-te sabie”. Învăţătura creştină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logică divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinţei, şi aici este toată puterea creştinului: să creadă 6 ; ferice de cel ce nu a văzut şi a crezut 7 . Sfinţia voastră, se spune că este biserica văzută, luptătoare şi biserica nevăzută, biruitoare; şi această biserică văzută, vizibilă, se spune despre ea că este divizată, împărţită. arhimandrit Arsenie: Biserica propriu-zisă nu-i divizată, oamenii sunt divizaţi, oamenii s-au despărţit. Cînd zici Biserică se înţelege adevăr mîntuitor, de credinţă; nu e glumă. Ce se numeşte dogmă? Adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică. dragostea se bucură numai de Adevăr 61 arhimandrit Arsenie Papacioc Sfinţia voastră, în cadrul ecumenismului se vorbeşte de o nouă mentalitate, de un om ecumenic care să fie un creştin îngăduitor, receptiv pentru respectarea tradiţiilor fiecăruia. Ce recomandaţi teologilor ortodocşi care poartă discuţii şi intră în contact cu cei ce s-au desprins de Biserică - discuţii teologice? arhimandrit Arsenie: Eu cred că sunt influenţaţi atunci cînd spun că trebuie să fim maleabili şi nu habotnici; nici nu-i vorba de habotnicie. A apăra Adevărul este un erou al Adevărului, pentru că altfel ar însemna să ne tremure mîna pe sabie, pe sabia Adevărului; nici o biruinţă nu va fi cu mîna tremurînd. Adevărul este acesta, îl respectăm de mii de ani, l-au respectat şi ei sute de ani şi s-au rupt de adevărul mîntuitor. Acuma ne pare foarte rău, suntem destul de îndureraţi, dar asta nu înseamnă că sunt de partea lor. Domnule, te compătimesc şi atît. Ei sunt lăudaţi că sunt teologi de talie mondială. arhimandrit Arsenie: Nu mai vorbim; dracul e mai mult, zice că e Dumnezeu. E, ia uite! Dar cum să-şi manifeste dragostea pentru că, dacă le spui că sunt schismatici sau eretici, se supără? arhimandrit Arsenie: Dragostea iartă totul, dar se bucură numai de Adevăr 8 . Asta-i dragostea! Cuvîntul III Singur Ortodoxia Dragostea nu-i chiar aşa să bem o cafea împreună şi gata, suntem o unitate. Dragostea crede totul, uită totul, dar se bucură numai de adevăr. A fost grozav acest Corinteni 13! Sfinţia voastră, se vorbeşte despre viaţă ecumenică, vocaţie ecumenică, cununie ecumenică, rugăciune, cultură, vizite, bibliotecă ecumenică, calendar ecumenic şi există şi un Institut Ecumenic “Sfîntul Nicolae”, institut ortodox, dar care propagă ideile acestea ale ecumenismului. Ce credeţi că ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră? arhimandrit Arsenie: Eu ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae, şi asta ar spune toţi; aş spune că toţi ştiu ce ar spune Sfîntul Nicolae. Care este scopul de se fac aceste amestecări de concepţii să zicem că e una religia? Aceste jocuri de lumini, momente demonstrative se fac cu un scop. Nu adevăraţii oameni ortodocşi organizează lucrurile acestea, pe ici pe colea. Dar acum unora chiar le place. arhimandrit Arsenie: N-au nici o răspundere, n-au conştiinţă, n-au răspunderea Adevărului. Şi ce ar spune Sfîntul Nicolae, sfinţia voastră? dragostea se bucură numai de Adevăr 63 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Le-ar da cîte o palmă; ca lui Arie. Asta a făcut Sfîntul Nicolae. La urma urmei, ce altceva făcea Arie, decît nu recunoştea Adevărul despre Hristos; i-a tras două palme. Asta ar face... Ar avea cam multe palme de dat acum. arhimandrit Arsenie: Acum, păi da; adică nu vezi cu ce aspecte de subţietate vin să se apropie prin asta, prin asta, prin asta! Domnule, am băut o cafea împreună la masă - am băut cafeaua aia; eu puteam să o beau şi acasă, dar am băut-o cu el. Cu ce scop? Ce, vrei să spui că a fost altă cafea? A fost mai gustoasă că ai băut-o cu ăla? E un scop care urmăreşte ceva. Uite dovada: Papa a venit în România nu ca să vadă organizaţia Bisericii, bisericile pline şi credinţa statornică, în masă, cum este în România. A venit şi a făcut o slujbă catolică demonstrativ; deci a avut un scop. A avut un scop să se facă o legătură că nu era nici o legătură cu el. În aer liber s-a făcut să vadă toată lumea. arhimandrit Arsenie: A făcut o şi mai mare greşeală că au văzut românii: ce, uite, ce...ce-i aia, dom’le !?! Au rîs. Cuvîntul III Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: Au rîs, pentru că mai înainte de toate, românul nostru respectă tradiţia pe care a moştenit-o, Adevărul. Aşa şi cu Greco-catolicii s-a făcut cînd au vrut să-i schimbe. Ei n-au vrut să se închine altfel, şi cînd au văzut că nu puteau să-i facă să se închine, le-au zis: închinaţi-vă ca voi, dar ţineţi administrativ de noi; şi, uite, acum sunt mai catolici decît catolicii. I-a prins cu puţin. arhimandrit Arsenie: I-a prins cu puţin; dacă au ţinut de ei organizatoric, fac ca ei pentru că ăla comandă. Acesta a fost scopul. Aşa face şi aici; încet-încet, încet-încet. Acestea sunt nişte demonstraţii, nişte apariţii cu scopuri veninoase. Însemnări pentru Cuvîntul III. 1 Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 14, versetul 2. 2 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. 3 A se vedea hotărîrea arhiepiscopului Ciprian al Ciprului, la anul 1815. dragostea se bucură numai de Adevăr 65 arhimandrit Arsenie Papacioc 4 Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 17, versetul 11. 5 Alături de “biserică nedeplină”, “biserică-soră”, alţi termeni ai teologiei moderniste sunt: “sobornicitate deschisă”, “intercomuniune spirituală”, “eclesiologie euharistică”; aceştia sunt străini de Predanie, de Teologie, sunt năluciri. 6 Spune Sfîntul Apostol Pavel: “dreptatea lui Dumnezeu întru dînsa se descoperă din credinţă în credinţă, precum este scris: Iar dreptul din credinţă va fi viu.”, Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Romani, Capitolul 1, versetul 17. 7 Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 20, versetul 29. Epistola Sfîntului Apostol Pavel întîia către Corinteni, Capitolul 13, Dragostea şi bunătăţile ei, versetul 6. Cuvîntul III Singur Ortodoxia Cuvîntul IV Sfinţia voastră, o practică recomandată de mişcările ecumenice, dar şi de unii ortodocşi, constituie rugăciunile împreună cu eterodocşii. Şi merg ortodocşi la catolici, la protestanţi, la necalcedonieni (diverse ramuri de monofiziţi), vin protestanţii la catolici etc.; se roagă împreună, cîntă, predică etc. Sunt nişte practici normale? arhimandrit Arsenie: Astea-s anormale; este mai mult o demonstraţie, un vizibil interes al lor, o dorinţă de a pune piciorul spre o împăcare, spre o cedare a noastră, de a intra încet-încet într-un fel de împăcăciune. Deci e o greşeală. arhimandrit Arsenie: E o greşeală că... pierdem vremea. Sfinţia voastră, ce raţiune, ce logică au avut Sfinţii Părinţi cînd au spus să nu ne rugăm cu cei care sunt despărţiţi de Biserică, cu schismaticii şi cu ereticii? arhimandrit Arsenie: Logica este să nu te rogi cu ei pentru că au alt punct de vedere al Adevărului, pentru că nu sunt în Adevăr, în adevărul de credinţă. Noi ne rugăm în Adevăr, în practica Adevărului, aşa cum ne-a fost lăsat, cum s-a fixat de către Biserică. trebuie să ne rugăm în Adevăr 67 arhimandrit Arsenie Papacioc Mă rog la Hristos aşa cum m-a învăţat El, aşa cum nu se poate altfel; mă rog la Dumnezeu aşa cum mă mîntuiesc, nu cum nu mă mîntuiesc; nu fac combinaţii. Pentru ca Adevărul să se stabilească a fost nevoie de multă jertfă, a costat enorm. Sfînta Cruce în felul acesta, ortodox, care înseamnă Sfînta Treime, toată înălţimea, toată adîncimea şi toată lăţimea: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh; va să zică, nu cu două degete ca lipovenii, nici cu toată mîna ca la catolici. N-au făcut lucrul acesta fără un motiv, ci să fie altfel decît e Adevărul, adică să aducă practica lor pentru că, avînd practica lor, uşor îl bagi în dogma lor. Pentru că s-au depărtat de dogme, din această cauză să nu ne rugăm cu ei? arhimandrit Arsenie: Dogma nu e Dumnezeu; dogma este măsura lucrurilor. Aşa că trebuie să mă rog în măsura lucrurilor care cred în Dumnezeu; “cine n- adună cu El risipeşte” 1 . Exact cum am spus Eu, - spune Mîntuitorul -, nu altfel. Şi a spus: “o iotă, o cirtă, o parte de se va schimba, acela mic se va chema” 2 , adică nu se va mîntui - zice şi Sfîntul Ioan Gură de Aur. A se vedea Însemnări pentru Cuvîntul IV, de la pagina 79. Cuvîntul IV Singur Ortodoxia Practica vieţii noastre este să ţinem legătura cu Dumnezeu ca şi cum îl trăim pe Dumnezeu în tot ce facem - şi cînd ne rugăm. De ce altfel? Adică tu stai pe strada cutare, numărul cutare şi unul îţi spune altfel: că stai pe strada cutare sau cutare - ca să ajungem într-un loc. Atunci, cum să mă rog cu tine, că mă rătăcesc. Şi nu e duh; rugăciunea e un duh, e o trăire, exact cum a învăţat El: “şi spuneţi aşa cum v-am învăţat Eu, şi v-am spus Eu” 3 . Sfinţia voastră, un principiu în ecumenism este următorul: creştinii de diferite confesiuni să se roage împreună, dar să nu participe la Euharistie şi aceşti teologi ortodocşi care sunt în mişcarea ecumenică spun că atunci cînd Sfinţii Părinţi au spus să nu ne rugăm cu ereticii şi cu schismaticii se refereau doar la Împărtăşire, la Euharistie. Este adevărat? arhimandrit Arsenie: Nu, nu este adevărat. Sunt cu totul de acord cu ce au spus Sfinţii Părinţi, adică să nu ne rugăm cu schismaticii şi cu ereticii, cu atît mai mult să nu ne împărtăşim cu ei. Şi rugatul împreună nu este o gimnastică, şi nu este un program rugăciunea. Eu am să mă rog ortodox, mă închin ortodox, el nici nu se închină ortodox, n-au nimic... Nu ştiu de ce această invitaţie: rugăciune împreună, ca şi cum facem un fel de gimnastică şi trebuie să ne rugăm în Adevăr 69 arhimandrit Arsenie Papacioc facem un fel de întărire a muşchilor; ce înseamnă asta? Rugăciunea e o problemă de duh, o problemă de trăire personală. Nu accept eu rugăciunea împreună; adică este un interes în practica asta, emanat de cineva. Ce fel de interes ? arhimandrit Arsenie: Interes pentru unitate, să zicem că suntem una; pentru că, dacă accepţi să te rogi împreună, restul e uşor, adică să acceptăm abateri de la adevărul de credinţă, de la adevărul mîntuitor. Luna ianuarie este dedicată acestor practici. 4 arhimandrit Arsenie: Cine a dedicat-o? Şi unii dintre ai noştri. arhimandrit Arsenie: Mie îmi pare bine, că nici n- am ştiut! Nu este duhul adevărului în rugăciunile acestea ? arhimandrit Arsenie: Nu este duhul adevărului. Şi de ce să fac lucrul acesta? Asta-i demonstraţie, eu i- am spus sport aici sau cum i-am spus... Gimnastică... arhimandrit Arsenie: Gimnastică, da. Şi de ce să fac lucrul acesta? Chiar rugăciunea - nu este voie să Cuvîntul IV Singur Ortodoxia zici program de rugăciune - este suflare şi răsuflare, aşa cum ne-a spus Hristos. Se strîng episcopi, preoţi credincioşi şi participă la astfel de slujbe, zise adesea şi ”ecumenice”. arhimandrit Arsenie: Nu au nici o scuză. Acuma sunt tot felul de vecernii împreună etc. arhimandrit Arsenie: Lăsăm la o parte; e un moment istoric, politic şi gata. Nu stau, nu sunt liniştiţi pentru că nu sunt în Adevăr. Şi vor să te niveleze pentru că ei nu schimbă nimic. Noi suntem foarte bucuroşi să fim uniţi, dar în Adevăr; să poftească aici, la noi, fără condiţii. Mergem la tîrg împreună, ne sfătuim împreună, am băut cafeaua împreună sau ceaiul şi totuşi unul se ia şi unul se lasă - care sunt două la moară cu acelaşi interes - una pe norii cerului şi una la judecată; “unul se ia şi unul se lasă” 5 dacă n-ai trăit în Adevăr. Nu-i nimic de glumă, dragul meu. Şi tot argumentul acesta rămîne pînă la urmă: sunt gata să mor. Ei spun că este o lucrare a Duhului Sfînt rugăciunea asta împreună. trebuie să ne rugăm în Adevăr 71 arhimandrit Arsenie Papacioc arhimandrit Arsenie: Ei nu vor rugăciune împreună, ei vor să fim una. Rugăciunea împreună pentru ei înseamnă că ne-am unit. Asta-i uşor, nu-i important. Important este de ce nu suntem împreună. Nu ne-am rugat împreună? Vorbim despre cei care trăiesc în Adevăr; dacă suntem ortodocşi ne rugăm împreună, e frumos. Dar de ce tot ţii să te rogi cu mine împreună şi din punct de vedere al practicii tu nu eşti ? Cum te-nchini? Ce liturghie ai? Nu mai ai proscomidie, n-ai nimic. Va să zică toate cele pe care le-au făcut aceşti titani: Vasile cel Mare, Apostolul Iacov şi Ioan Gură de Aur; poţi să treci peste ei? N-au proscomidie; cum să intrăm în Liturghie ca într-un fel de piesă de teatru, nu? Ce fel de oameni? * arhimandrit Arsenie: Care au fost plătiţi sau care vor fi plătiţi. Plătiţi să ce? arhimandrit Arsenie: De a face gustul celor ce nu susţin Adevărul dogmatic, de credinţă, că ăia-s oameni de cultură, noi - zic ei - suntem nişte proşti. Vezi de treabă; ia uite, ce fericit sunt că sunt astfel de “prost”. Cuvîntul IV Singur Ortodoxia * Un motiv al lor este următorul: ei zic că cei care nu se roagă împreună nu au dragoste. arhimandrit Arsenie: Părinte dragă, adică, dacă nu furi cu mine, n-ai dragoste? Vezi de treabă! Eşti chior? Sunt. Eşti hoţ? Sunt. Eşti curvar? Sunt. Eşti eretic? NU! Aici nu mai merge. Nu mai putem fi împreună cînd e vorba de Adevăr. Adică, ba mai mult, ne spun că suntem reduşi; poţi să spui orice. De unde ştie fiul teslarului atîta carte? 6 Mi-a spus o doamnă profesoară, trăitoare: “nu-i aşa, părinte, că Hristos a fost prin India?” Doamnă, zic eu, dumneata ştii că Hristos era Dumnezeu, că i-a făcut şi pe indieni? Era Dumnezeu, dar şi-a motivat învăţătura; e singura cale, nu e alta. De aceia zic: crede cu orice chip şi te convingi pe drum de ce crezi. Nu înseamnă că n-avem dragoste dacă-i refuzăm ? arhimandrit Arsenie: Păi, dragostea o măsurăm cu tovărăşia la hoţie? Dragostea se bucură numai de Adevăr. Ce zici de lucrul acesta! Eu nu-l urăsc, dar nu-l accept. Noi, ortodocşii, întinerim lumea pămîntului prin slujbele pe care le facem. De ce să facem trebuie să ne rugăm în Adevăr 73 arhimandrit Arsenie Papacioc rugăciune? Nu vezi că e un interes; după sute de ani. Şi interesul ? arhimandrit Arsenie: Interesul este al lor. Noi suntem deja împliniţi - în Adevăr. De ce doreşte, psihologic vorbind, cineva care-i lîngă tine, cunoscut - nu-i convine că tu ai o viaţă de trăire motivată, creştină să zicem - să te niveleze ? Pentru că el îşi motivează slăbiciunile şi vrea să te niveleze ca să fie liniştit în păcatele lui şi în practica lui; nu suferă ca tu să fii mai înalt. Ia uite! Tăbară pe tine. Fanaticului nu-i pasă nicicînd de adevăr. Întotdeauna Adevărul este atacat; dacă nu era Adevărul, nici filosofiile care l-au atacat nu existau, nici filosofiile care comparau lucruri frumoase nu existau. Tot în funcţie de Adevăr e tot războiul care se dă. Într-un îndemn la rugăciunile acestea comune, despre care am discutat, se zice aşa: “avem aceeaşi învăţătură, dar această învăţătură este interpretată diferit şi nu putem să interpretăm cuvintele lui Dumnezeu decît prin rugăciune” - într-un îndemn la rugăciunile acestea comune. Ce recomandaţi teologilor în învăţarea, interpretarea învăţăturii creştine? Cuvîntul IV Singur Ortodoxia La nivel teologic, al institutelor teologice este la modă chestia asta cu împăcările, cu ecumenismul. arhimandrit Arsenie: Astea sunt discutate, şi treaba lor dacă păstrează un amestec de idei, şi este foarte trist că autoritatea dogmatică a universităţii nu precizează cu sabia în mînă adevărul - sabia duhului. Mai întîi de toate, nici nu-mi vine să cred că se învaţă altfel în universităţi; că e prea adevăr, prea trasor Adevărul de credinţă. Biserica e numai una, şi gata. Cum, de ce să nu spun Biserică Ortodoxă? N-am schimbat nimic deci, am spus de atîtea ori fără să fac figură de stil, Hristos e ortodox pentru că facem exact ce a spus El. Numai Biserica Ortodoxă explică adevărat învăţătura Mîntuitorului Hristos. Ce îndemnaţi pe teologi să citească? arhimandrit Arsenie: Să citească ce spune Biserica Ortodoxă; e consemnată învăţătura. Chiril al Alexandriei cu o serie întreagă de lucruri; să pună mîna pe învăţătura acestor mari titani: Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Teologul mai corect, că de Nazianz a fost şi tatăl său - a fost un mare trăitor, dar nu a fost într-o formă eroică şi să aducă noutăţi ca fiul său Grigorie Teologul; a prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic trebuie să ne rugăm în Adevăr 75 arhimandrit Arsenie Papacioc care privea Duhul Sfînt. Mîntuitorul spune: “cine se va boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh” 7 . Sfîntul Duh era deja de Mîntuitorul confirmat: “de la Tatăl purcede” 8 ; gata, nu mai interpretezi tu. “Voi trimite” 9 , pentru că Mîntuitorul era cunoscut ca Dumnezeu, de apostoli şi de asta zice “şi Voi trimite”, dar nu că-I de la Mine. “Care de la Tatăl purcede” - a precizat, adică suntem Una - Sfînta Treime. Aceasta a motivat şi forma Sfintei Cruci. Adevărul nu se poate interpreta; dacă-l interpretăm mereu, vine altul şi spune că are dreptate, pentru că vine cu o logică oarecare. Adevărul- Hristos nu poate fi interpretat, chiar dacă trebuie să mori pentru El, chiar dacă te jertfeşti; dacă nu eşti în stare să faci lucrul acesta zici ca ăla. Cu Adevărul nu-i voie să faci asta; au hotărât Sfinţii Părinţi cu Duhul Sfînt ce-a fost; Adevărul a fost definitiv interpretat de Sfinţii Părinţi la Sinoade. Să citească orice; să citească şi de Mahomed dacă e necesar, că e bine să ştie ca să poată să-i combată. O altă practică este înfrăţirea parohiilor; logica este următoarea: dacă Biserica Ortodoxă este soră cu marea Biserică a Apusului, atunci parohiile se înfrăţesc. arhimandrit Arsenie: Dar nu e soră ! Cuvîntul IV Singur Ortodoxia Păi aşa zic ei. arhimandrit Arsenie: Atunci, dacă aşa zic ei, nu se mai pune nici a doua întrebare. Se duc cu copiii şi participă la liturghiile lor; bine, asta şi ca să viziteze sau nu ştiu ce ... Şi spune un copil: “A doua zi asistăm în parohie pentru prima oară la o liturghie catolică unde mă impresionează foarte mult corul, cîntecele lor, parcă-ţi deschideau inima. Alt moment emoţionant pentru mine a fost rostirea rugăciunii “Tatăl nostru”, rugăciune în timpul căreia toţi ne ţineam de mîini. Mă simt foarte flatat cînd părintele ne invită în altar, prezentîndu-ne pe fiecare în parte credincioşilor catolici care au umplut biserica”. arhimandrit Arsenie: Unui băiat i-a plăcut mai mult decît pe terenul de fotbal sau la un teatru cu o piesă oarecare, aia e altceva, dar nu cunoştea slujbele ortodoxe copilul acesta. Le cunoaşte sfinţia voastră, dar aşa se vrea să fie crescuţi 10 . arhimandrit Arsenie: Nu, nu le cunoaşte, pentru că au fost mulţi catolici de bună credinţă, preoţi chiar şi, cînd au văzut toată slujba ortodoxă, s-au bucurat trebuie să ne rugăm în Adevăr 77 arhimandrit Arsenie Papacioc foarte mult, şi au vrut să schimbe şi la ei, şi i-a mazilit. Nu-i un motiv obiectiv, un motiv întemeiat să ne împăcăm că a zis un copil. Copilul a avut vîrsta lui de înţelegere, o fi fost o fire sentimentală, i s-a dat atenţie; pentru că, dacă te duci într-un magazin şi vînzătoarea sau vînzătorul te ia de mînă şi te duce şi-ţi arată nu ştiu ce, te simţi flatat şi nu-ţi vine să pleci fără să cumperi ceva. E, aia-i altceva. Eşti mai slab şi este o lege: cine este tare să stăpînească. Nu dragă, stăpîneşte Adevărul. Nu contează că mor eu. Ştii ce i-a spus unul, cînd l-a condamnat la moarte, împăratului, acolo în arenă? “Împărate, mă omori, dar nu poţi să-mi faci nimic.” Ştii ce-a spus unul lui Napoleon, cînd a omorît un demnitar? “Sire, mai mult decît o crimă, aţi comis o nedreptate.” Adică nu e în funcţie de ce faci tu cu mine, e în funcţie de ce faci tu după asta şi de ce ai făcut asta. E în funcţie de Adevăr orice mişcare, orice suflare şi răsuflare; nu ne jucăm cu asta. De ce nu vrem să înţelegem că aceasta înseamnă o trăire liniştitoare! Nu-i vorba de mult. Non multa sed multum. Adică, de a sufla în adevăr cu Dumnezeu - tu eşti, Doamne. Cuvîntul IV Singur Ortodoxia Însemnări pentru Cuvîntul IV. 1 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “Cela ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cela ce nu adună cu Mine risipeşte”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 12, versetul 30. 2 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Cerul şi pămîntul vor trece, iar cuvintele Mele nu vor trece.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 35; “Mai lesne este cerul şi pămîntul să treacă, decît din lege o cirtă să cadă.”, Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 16, versetul 17; de asemenea: “Că amin zic vouă: pînă ce va trece cerul şi pămîntul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, pînă ce vor fi toate. Deci, cela ce va strica una dintru aceste porunci mai mici, şi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru Împărăţia Cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru Împărăţia Cerurilor.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 5, versetul 18, 19. 3 Parafrază, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 20. 4 Este vorba de ultima săptămînă a lunii ianuarie; mai sunt şi alte manifestări de acest fel. 5 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Două măcinînd la moară, una se va lua şi una se va lăsa. Deci: privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 24, versetul 41,42. 6 Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 13, versetul 54, 55; Sfînta Evanghelie de la Marcu, Capitolul 6, versetul 2-6; Sfînta Evanghelie de la Luca, Capitolul 2, versetul 46-49; Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 7, versetul 14 -17. 7 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos, Apostolilor: “Datu- Mi-s-a toată puterea, în Cer, şi pe pămînt. Drept aceea, trebuie să ne rugăm în Adevăr 79 arhimandrit Arsenie Papacioc mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-i pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfîntului Duh. Învăţîndu-i pe dînşii să păzească toate cîte am poruncit vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului, Amin.”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 28, versetul 18, 19, 20. 8 Spune Mîntuitorul nostru, Iisus Hristos: “cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine.”, Sfînta Evanghelie de la Ioan, Capitolul 15, versetul 26. 9 Vezi însemnarea 8. 10 Pe lîngă institutele teologice, ecumenismul este obiect de studiu şi în manualele şcolare, dar nu pentru a fi predat cum îl înfăţişează Cuviosul Iustin Popovici; spune Domnul nostru, Iisus Hristos: Iar oricine va sminti pe unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să se spînzure o piatră de moară de grumazul lui, şi să se înece întru adîncul mării. Vai lumii de sminteli, că nevoie este să vină smintelile, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.(...) Căutaţi să nu defăimaţi pe vreunul dintr-aceşti mai mici, că zic vouă: Că Îngerii lor în Ceruri, pururea văd Faţa Tatălui meu care este în Ceruri., Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetele 6, 7, 10. Cuvîntul IV Singur Ortodoxia Cuvîntul V Sfinţia voastră, revenirea la Biserica Ortodoxă, în timp, s-a făcut prin Botez, prin Mirungere sau prin Pocăinţă - în funcţie de greşeli şi de timpul despărţirii. Întrebarea este următoarea: revenirea la Biserică are un caracter sfinţitor, adică nu prin învăţături, că şi-au dat seama de greşeli sau învăţături teologice ? arhimandrit Arsenie: Revenirea la Biserică nu se poate face decît cu lepădarea de învăţătura papistă; catolicii trebuie să se primească la Biserică după cum scrie 1 în însemnările din Molitfelnicele autentice (a se vedea Molitvelnicul bogat tipărit la Mănăstirea Neamţu 2 , la anul 1843), după cum arată atîţia Părinţi (amintim pe Sfîntul Paisie de la Neamţ, pe Sfîntul Nicodim Aghioritul), şi după cum bine scrie şi în Pidalion (a se vedea însemnările şi subînsemnările la canonul 46 Apostolic, în Pidalionul tipărit la Mănăstirea Neamţu, la anul 1844), lucru valabil şi pentru protestanţi, neoprotestanţi, anglicani sau alţii. Monofizitismul a fost condamnat la 451 la Sinodul IV Ecumenic la Calcedon, iar monotelismul la 680 la Sinodul VI Ecumenic la Constantinopole. A se vedea Însemnări pentru Cuvîntul V, la pagina 87. despre revenirea la Ortodoxie 81 arhimandrit Arsenie Papacioc Monofiziţii sunt unii mai radicali, alţii mai moderaţi; sunt şi ei de mai multe feluri. arhimandrit Arsenie: Nu ne interesează; şi creştinii unii sunt mai trăitori, alţii mai slabi - dar sunt creştini. Nu este vorba de cum trăieşti, ci ce trăieşti. Nu facem anchetă care este mai bun şi care este mai rău; ca să fii bun trebuie să fii în dogmele creştine şi în practica creştin-ortodoxă. Dogmă înseamnă adevăr de credinţă revelat, cuprins în Scriptură şi în Tradiţie, aprobat şi practicat de Biserică. Sfinţia voastră, datorită tendinţelor ecumeniste, slujbele de venire a eterodocşilor la Biserică nu mai sunt tipărite în cărţile de cult, în Molitfelnice. arhimandrit Arsenie: Nu contează; vorbim de Molitfelnicele mai vechi, autentice, unde se precizează aducerea la Ortodoxie. Ar trebui să se includă şi în Molitfelnicele noi aceste slujbe? arhimandrit Arsenie: Nici nu se pune problema. Ce mai discutăm - acestea sunt tendenţioase. Eu am şi un Molitfelnic care nu este chiar nou şi acolo, în loc de lepădări şi de venirea la Ortodoxie, s-a pus un acatist. E posibil aşa ceva?! Vremea a schimbat lucrurile de la sine ? Cuvîntul V Singur Ortodoxia Dacă este vorba, şi mai multe lucruri schimbate vei vedea ! - nu numai atît. Să se păstreze molitfelnicele vechi; n-avem voie să schimbăm cum vrem noi. Sfinţia voastră, de ce este nevoie să se facă Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei cînd se revine la Biserică ? arhimandrit Arsenie: Pentru că respectivii au intrat într-o rătăcire faţă de adevărul mîntuitor. Această mare Taină este venirea Sfîntului Duh, luminarea inimii lor, luminarea poziţiei lor. Sfinţia voastră, în cadrul revenirii la Biserică se poate face aceasta fără Taina Botezului, Mirungerii, Pocăinţei, după caz ? arhimandrit Arsenie: Dacă vor să vină la Ortodoxie, nu se poate face decît prin Taina Botezului, Mirungerii sau a Pocăinţei. Dar dacă nu se vrea să se treacă prin această taină? Vă întreb pentru că aceasta este tendinţa actuală. arhimandrit Arsenie: Rămîn aşa cum sunt, în erezia lor, în credinţa lor. Nu se poate trece peste acest pas? arhimandrit Arsenie: Este singurul mod prin care poţi să-l aduci. despre revenirea la Ortodoxie 83 arhimandrit Arsenie Papacioc Altă situaţie nu există; unde, la o întîlnire tendenţioasă ?! Sfinţia voastră, vedeţi foarte simplu unirea Bisericilor (revenirea la Ortodoxie): prin lepădare de erezii, Botez, Mirungere. arhimandrit Arsenie: Este simplu, dar are toată adîncimea, şi toată înălţimea. Este mîntuirea în joc. Ce simplă ... Este simplu dacă vrei, dar este foarte complicat un simplu ca acesta; vorba lui Dostoievski: e complicat un om simplu. Biserica Ortodoxă s-a pregătit să ajute toată lumea pămîntului să se mîntuiască, să fie pe linia dorinţei divine. Ne împăcăm acuma într-o înţelegere aşa, să fim şi noi apuseni, să fim moderni ?! Ce ne-a dat Apusul ?! Aţi spus, sfinţia voastră, că Biserica întîi sfinţeşte şi apoi învaţă. arhimandrit Arsenie: Biserica mai mult decît învaţă, sfinţeşte. Adică întoarcerea la Ortodoxie are un caracter sfinţitor. arhimandrit Arsenie: Da, prin revenire, prin taina propriu-zisă. Are un caracter de taină, de împlinire. Cuvîntul V Singur Ortodoxia Adică nu de învăţătură ? arhimandrit Arsenie: Nu poţi să faci un gest dacă el nu revine la învăţătura pe care a pierdut-o. Cine vine mărturiseşte Adevărul; chiar pentru asta îi pui întrebarea: te lepezi de patimi - mă lepăd, te lepezi de... - mă lepăd ... Să se lepede învăţătura trecută şi să intre în învăţătura ortodoxă. Să fim fericiţi că suntem ortodocşi. Am zis lucrul acesta singur, în pădure: “Doamne, îţi mulţumesc Doamne că m-ai născut ortodox”. Şi mi-a dat putinţa să mă conving de valabilitatea acestei trăiri. Sute de ani. O zi, două, trei, patru, cinci, zece şi 365 fac un an. Dar sute de ani? Şi am trăit aceste lucruri împreună. Sfîntul Martin este mucenic la Sinodul VI Ecumenic cu problema monotelistă; a fost contemporan cu Maxim Mărturisitorul. Este un papă martir pentru Adevăr şi toate aceste lucruri sunt anulate acum. Pentru ce? Pentru un fes roşu pus deasupra capului? De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere? arhimandrit Arsenie: Stiliştii nu. Dar cum? Se primesc prin pocăinţă ? arhimandrit Arsenie: E vorba de calendar; calendarul este o măsurătoare. despre revenirea la Ortodoxie 85 arhimandrit Arsenie Papacioc Deci ei vin aşa, pur şi simplu ? arhimandrit Arsenie: Pur şi simplu să revină, numai că ei s-au complicat acuma - ca să-i primeşti; pentru că te botează încă o dată dacă eşti botezat, şi dacă eşti cununat te cunună încă o dată. Botezul repetat, îţi dai seama ce mare greşeală; şi au căzut în erezie. Nu pentru calendar, ci pentru că repetă botezul. Din cauza calendarului au dat în... arhimandrit Arsenie: Păi sigur, dacă n-asculţi. Cine n-ascultă intră în păgînătate : “şi, dacă nu te ascultă, să-ţi fie ca un păgîn şi vameş” 3 ; deci păgînătatea. Sfinţia voastră, nu prea s-au republicat hotărîrile sinodale. arhimandrit Arsenie: S-au publicat; citim Pidalionul. Ce nu s-a publicat? Nu s-au retipărit. arhimandrit Arsenie: Nu s-au retipărit, da. Ştiu lucrul acesta şi am învinuit chiar - vorbeam cu patriarhul Iustinian. Eu predam istorie la un seminar în Neamţ, seminar monahal, şi umblam în cărţile lui Iorga să caut nişte adevăruri istorice; ce putea să-mi dea Iorga? Săracu' Iorga. Cuvîntul V Singur Ortodoxia arhimandrit Arsenie: Săracu’ şi nevinovatul Iorga ... Ce putea să-mi dea? Eram disperat. Pînă cînd, printr-un preot îndrăzneţ, am găsit o carte care era pierdută; am dat de ea pentru că m-a ajutat Dumnezeu, că aveam mare nevoie de Pidalion. Sunt exact toate canoanele Sfinţilor Apostoli, ale Sinoadelor Ecumenice şi Locale, ale Sfinţilor Părinţi. S-au tipărit aceste cărţi. Nu putea să nu se tipărească canoanele Sfinţilor Părinţi. S-au tipărit şi fracţionat: separat ale Sfinţilor Părinţi, ale Sinoadelor Ecumenice. Eu am avut toate ediţiile - 7 erau, dar mi le-au luat studenţii; dar Pidalionul îl am. Am avut şi Pidalionul mare 4 , în chirilică, pe care l-a tipărit Veniamin Costache. L-am scăpat de la foc, că îl ardeau comuniştii. Era chiar Pidalionul lui Iosif Naniescu, fost mitropolit la Iaşi, legat în aur pe margine. Are însemnări şi subînsemnări de pagini întregi; este un pidalion mare, gros, foarte important. O cultură întreagă e acolo. Însemnări pentru Cuvîntul V. 1 A se vedea ediţiile respective; retipărire în: Din istoria marii apostazii: Sinodul de la Ferrara-Florenţa, Editura Scara, 2002, pentru însemnările din Molitfelnic, din Pidalion, cît şi fragmente din Viaţa Sfîntului Paisie de la Neamţ; de asemenea, a se despre revenirea la Ortodoxie 87 arhimandrit Arsenie Papacioc vedea cele două volume de Convorbiri şi istorisiri duhovniceşti, ale Sfîntului Paisie de la Neamţ. 2 Despre împotrivirea faţă de cărţile tipărite la Mănăstirea Neamţu, şi înţelesul acesteia, a se citi Istorie pentru Vedenia monahului Theodosie, din Sfînta Monastire a Neamţului, în anul mîntuirii 1797, în luna decembrie 20 spre 21, după adormirea Precuviosului Paisie Stareţul şi arhimandritul Sfintelor Monastiri Neamţu şi Secu, cu trei ani în urmă . 3 Spune Domnul nostru, Iisus Hristos, Ucenicilor: “Şi de-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi şi-l mustră pe dînsul între tine şi între el singur; deci, de te va asculta, ai dobîndit pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pe unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pe ei, spune-l soborului; şi de nu va asculta nici de sobor, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş”, Sfînta Evanghelie de la Matei, Capitolul 18, versetul 15,16,17. 4 Tipărit la Mănăstirea Neamţu, 1844; cuprinde însemnările şi subînsemnările la canoane ale Sfîntului Nicodim Aghioritul. Nu conţine şi hotărîrile de dogmă, horos-urile Sinodale. Cuvîntul V Singur Ortodoxia Ultimul cuvînt Biserica este trupul tainic al lui Hristos. Nu poţi să fii creştin universal decît prin modalitatea ortodoxă. În alegerea, trăirea şi adîncimea unei structuri, trebuie neapărat să ţinem cont de nişte date reale ale problemei în care ne angajăm. Este o greşeală să ieşi dintr-o structură spirituală puternică - Ortodoxia, atît de deplină, de autentică, de universală, care oferă realizarea omului din tine; altfel, o spun cu regret, s-ar putea numi false trăiri interioare. Nu este o întîmplare că noi suntem ortodocşi, şi nu suntem romano-catolici. Sigur, este vorba de a ne angaja cu toată seriozitatea pe drumul esenţial istoric, care este marele Adevăr - Ortodoxia. * Sfîntul Siluan Athonitul aparţine în întregime Bisericii Ortodoxe. Scria, după ce un alt părinte trăsese concluzia că toţi ereticii vor pieri: “Nu ştiu, dar n- am încredere decît în Biserica Ortodoxă. În ea se găseşte bucuria mîntuirii, ce se dobîndeşte prin smerenia lui Hristos.” * arhimandrit Arsenie Papacioc Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite, şi capetele la pămînt, Te rugăm ca frumuseţea şi veşnicia aceasta Ortodoxă să fie înţeleasă fără părtinire, desăvîrşindu-se marea Ta biruinţă, că Tu eşti “Calea, Adevărul şi Viaţa”. Sfîrşit, şi Lui Dumnezeu slavă Adevărul este Hristos, Biserica Ortodoxă. Biserica este cea care patronează drumul spre mîntuirea noastră, cu orice chip, în stilul ortodox, aşa cum s-a fixat la Sinoade privind dogmele respective. S-au interpretat la infinit, şi se vor interpreta: drumurile, cărările care duc spre mîntuire şi este numai una: aceasta pe care o ţinem mai departe fără nici un fel de schimbare, şi chiar cu rîvnă şi cu trăire, Biserica Ortodoxă. * Am fost întrebat: ce să spun Apusului? - de la părintele Arsenie. Şi am răspuns: să vină la Răsărit - la Biserica Ortodoxă - smeriţi, fără condiţii. Adevărul trebuie respectat fără condiţii. * Sunt creştin, sunt călugăr, sunt preot şi voi răspunde; toţi vom răspunde. arhimandrit Arsenie Papacioc