SF. GRIGORIE DE NAZIANZ HRISTOS PATIMIND

traduceri

26

SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ

HRISTOS PĂTIMIND.

Operă dramatică la Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos

Colecţia Patristica Editori fondatori şi coordonatori: Dragoş Dâscă şi Pr. Cezar Ţâbârnâ

Referenţi ştiinţifici:

John Behr (St Vladimirs Orthodox Theological Seminary, New York)

Paul Gavrilyuk (St Thomas University, Minnesota)

Alexis Torrance (Notre Dame University, Indiana)

Josiah Trenham (Ss Cyril and Athanasius Orthodox Institute, San Francisco)

Ştefan Munteanu (Institut de Theologie Orthodoxe Saint-Serge, Paris)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GRIGORIE DE NAZIANZ, sfânt

Hristos pătimind: operă dramatică la Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos sfântul Grigorie de Nazianz; trad. din lb. greacă veche, st. introd., note şi bibliografie de pr. Alexandru Iorga şi Alexandru Prelipcean. iaşi: Doxologia, 2019

Conţine bibliografie

ISBN 978-606-666-847-7

I. Iorga, Alexandru (ed. şt.)

II. Prelipcean, Alexandru (ed. şt.)

2

© Editura DOXOLOGIA, 2019

ISBN: 978-606-666-847-7

traduceri

SFÂNTUL GRIGORIE DE NAZIANZ

HRISTOS PĂTIMIND.

Operă dramatică la Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos

Traducere din limba greacă veche, studiu introductiv note şi bibliografie de Pr. Alexandru Iorga şi Alexandru Prelipcean

Carte tipărită cu binecuvântarea înaltpreasfinţitului TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

DOXOLOGIA

Iaşi, 2019

I

CUPRINS

Prolog 7

Lista de abrevieri 11

Hristos Pătimitorul sau despre „drama" mântuirii omului în Hristos. Studiu introductiv asupra operei Hristos pătimind 13

1. XpioTdţ nâoxuv: datare, autor, gen literar...14

2. Conţinutul operei dramatice Hristos pătimind..17

Al Sfântului nostru Părinte Grigorie de Nazianz, Scenariu dramatic după Euripide, care cuprinde întruparea cea pentru noi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Pătimirea Sa cea mântuitoare pentru lume 33

Bibliografie selectivă 125

PROLOG

În manualul sau dedicat imnografiei creştine, Kariofilis Mitsakis dedică un capitol extrem de lapidar contribuţiei imnografice a Sfântului Grigorie de Nazianz (=Teologul, cca 329-25 ianuarie 390)¹. în cele şase pagini, autorul elen nu face nici măcar o simplă referire la opera Xpiardq nâax^v (Christus Patiens), care, în literatura de specialitate, este atribuită astăzi marelui Părinte capadocian. Întâlnim aceeaşi situaţie şi în alte manuale de imnografie sau chiar în manuale de patristică. Lucrul acesta însă nu trebuie să surprindă, atât timp cât părerile patrologilor sau ale filologilor nu au ajuns nici astăzi la un consens cu privire la paternitatea operei în sine.

Desigur, ca în cazul multor Părinţi şi scriitori bisericeşti, lite­ratura de specialitate românească nu a dedicat o prea mare aten­ţie imnelor Sfântului Grigorie de Nazianz. Corpusul traductologic românesc, dedicat exclusiv poemelor Sfântului Grigorie Teologul, este unul infim şi bazat mai cu seamă pe redări parţiale ale unor diferite imne, publicate ab initio în monografii, iar apoi republicate în diferite periodice teologice. Ne referim mai cu seamă la contribuţiile pr. Ioan G. Coman², pr. Ene Branişte^3, pr.

1 Vezi: KaQio)ÎAr Mhteakh, BuCavnw) vpvoypacpia, xâpog a: Ano rrjv Katvf) AiaOqKrj dx; xrv EiKOvopax naTQtaQx^iKv Hpvpa IlaTEQiKCdv MeAetcuv, OEaaaĂovÎKT), 1971, pp. 131-136.

² Pr. Ioan G. Ctoman, Geniul Sfântului Grigorie de Nazians, Ed. Institutului român de Bizantinologie, Bucureşti, 1937 (traducere fragmentară a unor po­eme după ediţia din PG 37.3.). Republicarea acestor traduceri fragmentare s-a făcut în revista: StTeol, XIVI (1994), 4-6, pp. 3-37, după cum urmează: pp. 6-8,

Despre viaţa sa (versurile 51-100, PG 37.3., 1033-1036; cf. nota 3); pp. 9-10,

Despre viaţa sa (versurile 211-236, 238-259, 263-264, PG 37.3., 1044-1047; cf. notele 8-10); pp. 19-20, Pentru versurile sale (versurile 1-57, PG 37.3., 1329-1333; cf. nota 29); p. 21, Pentru versurile sale (versurile 64-68, PG 373., 1334; cf. nota 32);

p. 22, Imn către Dumnezeu (versurile 1-16, PG 37.3., 507-508; cf. nota 35); pp. 22-23, Imn de seară (versurile 1-50, PG 37.3., 511-514; cf. nota 36); pp. 23-24, Altă mulţumire (versurile 1-30, PG 37.3., 515-517; cf. nota 37); p. 25, Despre viaţa sa (versurile 132-138, PG 37.3., 1038-1039; cf. nota 39); Despre natura omenească (versurile 1-11, PG 37.3., 755-756; cf. nota 40); Despre deşertăciunea şi nesiguranfa vieţii şi despre sfârşitul obştesc (versurile 1-4, PG 37.3., 1300- 1301; cf. nota 41); p. 26, împotriva gătelii femeilor (versurile 5-10, PG 37.3., 884; cf. nota 41); Dialog cu lumea (versurile 1-12, PG 37.3., 752-753; cf. nota 42); p. 27, Despre fragilitatea naturii omeneşti (versurile 1-3, PG 37.3., 753-754; cf. nota 44); Despre natura omenească (versurile 17-32, PG 37.3., 757-758; cf. nota 45); Despre viaţa sa (versurile 1-2, PG 37.3., 754; cf. nota 46); p. 28, Despre do­rinţă (versurile 1-5, PG 37.3., 788; cf. nota 47); Despre moartea celor scumpi (versurile 1-4, PG 37.3., 789; cf. nota 48); Despre falşii prieteni (versurile 1-5, PG 37.3., 789; cf. nota 49); p. 29, Despre deşertăciunea şi nesiguranţa vieţii şi des­pre sfârşitul obştesc (versurile 17-44, PG 37.3., 1302-1304; cf. nota 50); Despre viaţa omenească (versurile 1-2, PG 37.3., 786; cf. nota 51); p. 30, Despre natura omenească (versurile 40-56, PG 37.3., 759-760; cf. nota 52); Dorinţa morţii (ver­surile 5-9,11-12, PG 37.3., 1300; cf. nota 53); Feric, dif de viaţă (versurile 1-6, PG 37.3., 781-782; cf. nota 54).

³ Pr. Ene Branişte, alături de alţi studenţi teologi de la Facultatea de Teo­logie Ortodoxă din Bucureşti, a tradus fragmentar poeme ale Sfântului Gri­gorie de Nazianz, sub titlul: Gânduri din opera poetică a Sfântului Grigorie de Nazianz, publicat în reportajul: Diac, Ioan Rămureanu, „Sărbătorirea patronului Institutului Teologic Universitar din Bucureşti", în: BORom, LXXV (1957), 1-2, pp. 94-95.

8

Gheorghe Calciu⁴ şi diac, Ioan I. Ică jr.⁵. Excluzând studiile diac. Sebastian F. Ardelean⁶ şi cel al lui Răzvan Ionescu⁷, singurii care au

⁴ Pr. Gheorghe Calciu, „Poezia religioasă a Sfântului Grigorie Teologul", în: Mitr. Olt, XXVI (1974), 1-2, pp. 8-14 (menţionează câteva pasaje din poe­mele: Pentru tăcere în post, Pentru versurile sale, Imn către Dumnezeu; două frag­mente din Despre suflet şi din Despre existenţele cugetătoare provin din traducerea pr. Gh. Tilea; cf. p. 14).

⁵ Diac. Ioan I. Ică jr., „Poem-îndemn către Olimpiada (Carmina II, 2, 6j", în: Sfântul Ioan Gură de Aur cuvioasa Olimpiada diaconiţa. O viaţă, o prietenie, o corespondenţă, ediţie îngrijită de Diac. Ioan I. Ică jr., col. „Philosophia Christiana. Seria Hagiografica", Ed. Deisis, Sibiu, 1997, pp. 85-88 (²2003, în voi.: Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre depri­mare, suferinţă şi providenţă, Ed. Deisis, Sibiu, pp. 119-122).

⁶ Diac. Sebastian F. Ardelean, „Tragedia Christus Patiens", în: AltBan, SN, XII (2001), 4-6, pp. 73-108. Conform indicaţiei din prima notă de subsol (p. 73), studiul acesta este versiunea îmbunătăţită a tezei de licenţă în Teologie a au­torului, cu titlul: „Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos pătimitor. Tragedie", lă­muriri preliminare, traducere din greacă veche şi note de Sebastian F. Arde­lean, Biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna", Sibiu, 1990, 138 pp. (în manuscris). Din păcate, conţinutul acestei teze de licenţă ne este necunoscut.

⁷ Răzvan Ionescu, „Istoria controversei unei tragedii. «Hristos pătimind» de Sf. Grigorie de Nazianz", în: TV, SN, XVI (2006), 7-12, pp. 141-161 Irepu- blicare: Idem, Când Sfinţii mergeau la teatru. Ecouri dintr-un altfel de Bizanţ, Ed Curtea Veche, Bucureşti, 2007, pp. 126-148 (cap. „«Hristos pătimind» sau is­toria controverselor unei tragedii").

9

dedicat un material bibliografic exclusiv tragediei Xptordţ nâaxajv, am putea aminti aici şi comentariile destul de succinte ale lui Hermann Pitters⁸ şi de pr. Gheorghe Tilea⁹, dar aceştia din urmă tratează la modul general despre contribuţia poetică a marelui Părinte la formarea dogmei creştine.

Desigur, lectorul nostru se va aştepta poate să descopere în această lucrare imnografică o piesă de teatru cu caracter teologic, cu personaje principale şi secundare, care „umplu" scena Pătimi­rilor şi dau naştere unor emoţii profunde în rândurile audito­riului. Cine se aşteaptă la o astfel de abordare lumească, bazată pe emoţii contradictorii, pe elementul dramatic şi poetic şi lipsit, desigur, de esenţa teologică, se înşeală amarnic! Christus Patiens, „care este deopotrivă opera unui gânditor, a unui teolog şi a unui artist"¹⁰, este mai cu seamă o reflecţie teologică asupra rolului Pătimirilor Fiului lui Dumnezeu întrupat, iar scena în care se îm­plinesc aceste Pătimiri este lumea, care preferă să-L trimită la moarte pe însuşi Ziditorul ei. Aşa cum vom vedea, drama per­sonajelor nu transmite un sentiment profund al neputinţei sau al disperării, ci primeşte o nuanţă teologică, înţelegând menirea Celui care S-a dat pe Sine însuşi pentru mântuirea lumii. Christus Patiens reflectă deci, în cel mai poetic mod cu putinţă, „drama" mântuirii omului în Hristos şi restabilirea lui în cadrele mântuirii!

Editorii

Iaşi, 14 aprilie 2019

La Duminica Sfintei Maria Egipteanca

⁸ Hermann Pitters, „Două poeme morale ale Sfântului Grigorie Teologul publicate In 1555 de Valentin Wagner la Braşov", în: RT, SN, VI (1996), 3-4, pp. 395-399.

9 Pr. Gheorghe Tilea, „Sfântul Grigorie de Nazianz. Poeme dogmatice. Notă introductivă", în: Sfântul Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, traduce­re din limba greacă veche, studii şi note de Pr. dr. Gheorghe Tilea, Ed. He­rald, Bucureşti, 2002, pp. 123-129.

¹⁰ Diac. Sebastian F. Ardelean, „Tragedia Christus Patiens", p. 108; Răzvan Ionescu, „Istoria controversei unei tragedii...", p. 161 (republicare: Idem, Când Sfinţii mergeau la teatru..., p. 147).

Lista de abrevieri

ACl. Acta Classica

AltBan Altarul Banatului

BORom Biserica Ortodoxă Română

MitrOlt Mitropolia Olteniei

Orph. Orpheus

PG J.P. MIGNE (ed.), Patrologia Graeca

RSC Rivista di Studi Classici

RT Revista Teologică

SCh Sources Chrétiennes

StPatr Studia Patristica

StTeol Studii Teologice

Tr. Traditio. Studies în Ancient and Medieval History, Thought and Religion

TV Teologie şi Viaţă

Hristos Pătimitorul sau despre „drama" mântuirii omului în Hristos., Studiu introductiv asupra operei ■ hristos pătimind

Despre opera XpiaTâc nâaxw (Christus Patiens), literatura de specialitate este până la ora actuală extrem de densă, accentuând numeroase nuanţe ermineutice¹. Foarte multe aspecte legate de această producţie imnografică, precum timpul şi locul redactării, sursele de inspiraţie, genul acestei opere, dar mai ales asupra autorului şi interpolărilor acestui text, nu au primit încă un consensum în rândul specialiştilor. Ceea ce va încerca urmă­torul studiu introductiv este să prezinte în linii mari problematica istorică şi teologică a acestei opere, având ca autor pe Sfântul Grigorie de Nazianz.

¹ Pentru lista ediţiilor critice (prezentate în ordine cronologică), a se vedea: André Tuilier (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ. Tragédie. Intro­duction, texte critique, traduction, notes et index, SCh, vol. 149, Les Editions du Cerf, Paris, 1969, pp. 117-118. în privinţa studiilor şi articolelor principale cu privire la acest subiect, vezi, spre exemplu: Maiçqç Tq. Mantziot, „EypfSoÂq ott) pcAérri rqç XQicrriavucqç TQoywÔtaç Xptotàç nàoxcov”, în: Acoôdfvq,

3 (1974), pp. 353-370; F. Trisocuo, „La Vergine ed il coro nel Christus Patiens”, în: RSC, 27 (1979), pp. 338-373; G. Swart, „The Cristus Patiens and Romanos the Melodist: Some Considerations on Dependence and Dating", în: ACL, XXXIII (1990), pp. 53-64; Marek Starowieyskj, „Les apocryphes dans la tragédie Cristus Patiens”, în: Apocrypha, V (1994), pp. 269-288, etc. Materiale cuprinse în cadrul volumelor de specialitate: Kwvoravrivou I. MnoNH, rpqyôpioç o eoAôyoç Flaipiàpxqç KcovozavzivovnoAecoc (329 - 25 lavovapiov 3901), Bioç kcu éçya auyyQdppam kîu ôiôaoKaAia, AOqvaç 1982, pp. 172-174 (cu bibliografie); H. Hunger, BuCavxivq Aoyorexvia. H Aôyia KoaptKq ypappareia itou BvCaviivcov, vol. 2, A0î)va, 2001, pp. 501-504. Vezi, de asemenea, atât notele introductive din secţiunea „Prolog", cât şi bibliografia selectivă de la finalul acestui volum.

14

1. Xptaroç nàaxtov datare, autor, gen literar

în afara celor peste 400 de poeme (pentru acribie, 408), tra­diţia acordă la unison Sfântului Grigorie Teologul şi o dramă. Lucrarea aceasta al cărei titlu a fost pus de către primul editor al său (Antonius Bladus, +1607, editio princeps din 1542²) este cu­noscută de atunci ca XptoTÔç nàox^v sau Christus patiens în tra­ducerea sa latină. Titlul acesta este cu desăvârşire necunoscut în întreaga tradiţie manuscriptică a acestei lucrări. Unul dintre manuscrise notează această lucrare cu titlul: rpqyoptov toù toĂ0yov Tpaycpôia dç tô ocoifiptov nàOoç tov Kvpiov i)p(vv XptoTOv (a lui Grigorie Teologul tragedie la Pătimirea cea mântuitoare a Domnului nostru Hristos), iar în alt manuscris: tov èv àyioiç natpôç ijpœv Tpqyopiov tov ©EOÂôyov vnôôeoiç ôpapariKrj küt Evpiniôrj nEpiéxovaa Tfjv ôt ijpàç yevopévTjv oapKcvotv tov Xfrfpoç ifiuvvIryjov Xptorov Kal tô èv avTÙ KoapoacüTiiptov naOoç (Al celui întru Sfinţi Părintelui nostru Grigorie Teologul, scenariu dra­matic după Euripide care cuprinde întruparea pentru noi a Mântui­torului nostru Iisus Hristos şi cea întru Acesta mântuitoare a lumii Pătimire). Lăsând pentru mai târziu discuţia cu privire la forma Kat EÙQiTuÔr, subliniem de la început că, din cele două manus­crise amintite, titlul care ar reieşi cel mai simplu ar putea fi tô cjorrrQiov nàOoç tov Xqlotov (Pătimirea mântuitoare a lui Hristos) şi, poate, pentru acest motiv atât ediţia critică a lui André Tuilier³ (La passion du Christ), cât şi cea a lui Panagiotis Hristou⁴ (Ta năOq tov XptOTov, cu subtitlul XptoToç naoxcvv) au ales titluri asemă­nătoare. În ediţia lui P. Hristou, opera este numită tragedie, iar în cea a lui A. Tuilier apare formula de tragedie bizantino-creştină.

² Ediţia lui Antonius Bladus este considerată de către A. Tuilier drept una mediocră. Vezi: André Tuilier (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ..., SCh, 149, p. 11.

³ André Tuilier (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ..., SCh, 149, 1969.

⁴ rpTjyôpioç ô EOÀôyoç, Bioç - Êpyov oeoAoyiKal àvriArypetç, vnà riav. Xqiîotou în: rprjyopiou OtoAdyou, "Epya, I, IliXTEQiKtxi EKÔôaEtç Tçq- yôçioç ô riaAapàç, ÔEoaaÀovÎKr), 1975.

15

Aceste două numiri diferite, cât şi precizarea kclt EÙQtniôq au generat discuţii contradictorii în ceea ce priveşte paternitatea textului, precum şi perioada în care a fost redactat, discuţii ce au fost alimentate şi de insuficienţele ediţiei princeps. Astfel, In 1545, Lilio Grigorio Geraldi de Ferrare atribuie încă această lu­crare Sfântului Grigorie Teologul, dar la finalul secolului al XVI-lea apar deja primele critici în legătură cu autorul lucrării Xpurtôç nàaxcov. Pentru prima dată paternitatea acestei opere a fost ata­cată în anul 1588 de către Cezar Baronius, care a propus ca autor pe Apolinarie de Laodiceea. La scurt timp după acesta, In 1593, iezuitul Antoine Possevin considera că lucrarea ar fi nedemnă de pana Sfântului Grigorie Teologul. în mare, criticii ulteriori fie o consideră mai mult sau mai puţin o scriere apocrifă, fie repetă părerile predecesorilor; se remarcă totuşi şi voci care susţin că opera aceasta este v àyioLç tïcitqôç fpôv rQrjyoQÍov tov 0eoAóyou (A celui întru Sfinţi, Părintele nostru, Grigorie Teologul)⁵, dintre care noi alegem să prezentăm două păreri, deloc neavizate. Prima dintre ele susţine că:

cele mai noi lucrări, întemeiate pe tradiţia imnografică, istoria filologiei şi istoria dogmelor, dovedesc că, în pofida faptului că acest text nu se poate atribui în mod sigur lui Grigorie de Nazianz, este totuşi o operă veche, care a inspirat plângerile bi­zantine ale Fecioarei pentru Pătimirea lui Hristos⁶,

iar cea de a doua:

însă ultimul cuvânt al criticii filologice aşază tragedia aceasta în epoca în care era posibil să fie scrisă, adică secolul al IV-lea, şi o acceptă drept operă a lui Grigorie⁷.

Ambele opinii reies, desigur, din cercetarea ediţiei franceze a lui A. Tuilier. în urma unei analize pertinente, prima părere ni se pare şovăielnică, în timp ce a doua (la care ajunge şi editorul francez) este mult mai neezitantă. Rămânând, desigur, la cea

⁵ Pentru o prezentare detaliată a criticii privind paternitatea lucrării Xptotôç nâoxoJv, vezi Grégoire de Naziannze, La passion du Christe, Tragedie, pp. 11-18.

⁶ A.-M. Maungrey, La littérature grecque chrétienne, Paris, 1968, p. 46.

⁷XQicrxivaç Aeaoyeh, O noiq-rqç rpqyôptoç ó QeoAôyoç, EKÔôaetç Aôyoç, Iojàwiva, 1971, p. 34.

16

de a doua părere prezentată anterior, menţionăm că opera de faţă este considerată a fi un kentron (k£vtqcov). Prin acest termen se caracterizează operele care, într-o mare măsură, în funcţie de înţelepciunea, răbdarea şi timpul pe care îl aveau autorii lor, sunt alcătuite din versurile întregi sau părţi din versurile anumitor poeţi. XpioxÖQ ndcrxwv nu este, aşadar, singurul kentron, dar este considerat un exemplu clasic al acestui gen⁸, deoarece o treime din cele 2610 versuri este împrumutată din izvoare clasice, în special din operele lui Euripide, MrjÖetn şi Bctkxeq. Aproximativ 36 de versuri sunt inspirate din lucrările lui Eschil AyapEpvova şi npoujjOta precum şi din AÂEţăvbpa, a lui LicofrOm

înţelegem cu uşurinţă de ce importanţa acestei opere este recunoscută de filologi, care s-au folosit de textul Sfântului Gri­gorie pentru a reface şi a corecta în multe locuri opera lui Euri­pide (deoarece XpiaTdţ nâoxvv a fost păstrat în manuscrise mai vechi decât cele în care se păstrează tragedia antică a lui Euri­pide). Kentrona, ca gen literar, apare menţionat prima dată în lite­ratura patristică în lucrarea Kaxă alpEOEcov (împotriva ereziilor) a Sfântului Irineu al Lyonului (cca 130-202) şi are ca perioadă culminantă secolele IV-V, fapt care ne conduce spre concluzia că în această perioadă trebuie să fi fost redactată şi lucrarea de faţă, deoarece redactarea ei în secolul al XII-lea poate fi considerată ca nefondată pentru că acest gen literar nu mai era de actualitate. Este necesar să menţionăm motivele care l-au determinat pe Sfân­tul Grigorie Teologul spre scrierea de versuri, în general. Astfel, potrivit biografului său, Sfântul Grigorie ar fi început să scrie versuri pentru a se opune în felul acesta poruncii împăratului Iulian de a nu se permite creştinilor să predea literatura antică, dar şi pentru a-l contracara pe Apolinarie din Laodiceea, care prin versurile sale îşi răspândea cu uşurinţă opiniile eretice. în ma­nualul său de Patrologie, Pannayotis Hristou subliniază faptul că această compoziţie imnografică pare să se încadreze în tiparul acestor două motive⁹.

⁸ Herbert Hunger, Bvrvnvfi loyoTEXvüi..., p. 501.

⁹ navaytdrrri K. Xphetot, EAÂqviKq naipoAoyia, TÖpoc A: heqîooc; 0EoAoyiKTc; axprjc; b kcu e cucuvec; Eköotikög Oîkoc; KvQopdvcx; Osaoaaovîkt, 2006, pp. 136-137.

17

2. Conţinutul operei dramatice Hristos pătimind

în primele treizeci de versuri, poetul prefaţează¹⁰ conţinutul tragediei. El conexează drama cu activitatea sa poetică anteri­oară, declară cum va fi incipitul dramei şi prezintă principalele personaje. Opera este structurată deci ca o trilogie¹¹:

a) Pătimirea şi moartea lui Hristos într-un monolog extins

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu plânge şi este nedu­merită de straniul său destin, care combină bucuria cea mai mare, aceea de a fi Maica lui Dumnezeu, cu durerea cea mai mare, pri­cinuită de moartea cea de bunăvoie a lui Hristos, Fiul ei. Din amintirile sale o scoate vestitorul, care anunţă arestarea lui Hristos. Fecioara îl blestemă pe Iuda şi doreşte pedepsirea lui. Cel de-al doilea vestitor vesteşte condamnarea lui Hristos în urma grelei nedreptăţi din partea mulţimii şi a lui Pilat. Fe­cioara îşi exprimă temerile şi anunţă pedepsirea evreilor. Puţin mai departe, îl petrec pe Hristos, Care este condus spre cruce; corul descrie mişcările mulţimii înfuriate. Dintr-un loc înde­părtat şi sigur, corul urmăreşte scena mântuitoare. Preasfânta Fecioară vorbeşte despre viaţa sa, făcând referire la alegerea de a fi mireasă a lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Corul nu înţelege cuvintele Fecioarei. Cel de-al treilea vestitor anunţă răstignirea şi o descrie în detaliu. Fecioara lasă la o parte orice temere şi vine la cruce împreună cu celelalte femei, plânge

¹⁰ Cu privire la interpretarea acestui prolog, a se vedea: Gerhard Swart, „Stylistic Analysis and the Interprétation of the Prologue of tlie Christus Patiens-. A Case Study", în: ACL, XXXV (1998), pp. 99-113.

¹¹ Despre conţinutul operei, vezi şi: André Tuiler (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ..., SOi, 149, pp. 19-26; Francesco Trisoguo, „Il Cristus patiens come abbozzo incompiuto", în: Giorgio Bàrberi Squarotti et aui (ed.); Voce di moite acque, Miscellanea di studio offerti a Eugenio Corsini, Silvio Zpmorani Editore, Torino, 1994, pp. 375-378; Idem, „La struttura del «Cristus Patiens»", în: Orph., XVI (1995), pp. 330-365; Răzvan Ionescu, „Istoria contro­versei unei tragedii...", pp. 154-159 (republicare: Idem, Când Sfinţii mergeau la teatru..., pp. 138-147); Diac. Sébastian F. Ardelean, „Tragedia Christus Patiens", pp. 95-108, ele.

18

cu patos, menţionează cauza soteriologică a jertfei lui Hristos, rămânând totuşi neconsolată. Hristos i Se adresează şi o încre­dinţează lui Ioan, vrea să o consoleze şi îi arată slava pe care i-o pregăteşte. Fecioara mijloceşte atunci pentru iudei. în cele din urmă, de ce ar dori slava când îl pierde pe Fiul său? îl roagă pe Hristos să o ia împreună cu El. Hristos nu îi confirmă că nu-i va pedepsi pe iudei sau pe Petru şi o sfătuieşte să se îndepărteze. Singurul şi concisul dialog se termină cu strigătul plin de du­rere: „însetez [după Tine]" (bitpcd). Fecioara stăruie; în ciuda credinţei şi a cunoaşterii sale, nedumeririle o înconjoară. De ce toată această suferinţă? Ioan urmăreşte toată această lungă, dar excepţională izbucnire a Fecioarei şi încearcă să o mângâie, ex­plicând Pătimirea lui Hristos, fără ca el însuşi să se poată stăpâni cu desăvârşire. Corul arată poziţia sa diferită de cea a Fecioarei şi o sfătuieşte să fie tare şi să arate curaj. Urmează episodul stră­pungerii cu suliţa a coastei lui Hristos. Preasfânta Fecioară plânge iarăşi.

b) Hristos în mormânt

Iosif din Arimateea vine împreună cu Nicodim hotărâţi să facă înmormântarea lui Iisus, pe care sinedriul vrea să o împie­dice. Nu va reuşi, spune Ioan, deoarece are de a face cu Dum­nezeu adevărat, după cum au arătat şi semnele de după moartea Sa. În ciuda sfatului lui Iosif, Fecioara nu se îndepărtează şi încet- încet are loc coborârea de pe cruce. Fecioara îl ţine pe Fiul său Cel mort şi rosteşte cea mai lungă şi înfocată cântare de jale cu amintirea suferinţelor ei; doreşte pedepsirea lui Pilat şi a lui Iuda, care deja se spânzurase. în timpul plânsului Fecioarei, Hristos este pus în mormânt, iar Preasfânta îi adresează o ultimă cântare de jale, care se termină cu referirea la nerecunoştinţa evreilor, pentru care se vor şi pedepsi. Propune să meargă la casa lui Ioan. Acesta explică din nou Pătimirea lui Hristos şi încheie cu predicţia Fecioarei cum că iudeii vor fi pedepsiţi, Iosif îşi ex­primă ataşamentul său faţă de cei de un neam cu el şi cere să nu se înfăptuiască răspândirea acestora cât timp trăieşte el. Ioan îşi mărturiseşte credinţa în înviere. Iosif şi Nicodim pleacă. Fecioara

19

vorbeşte cu femeile despre noaptea pe care au trecut-o, când vestitorul anunţă instaurarea strajei de la mormânt. Fecioara se revoltă, dar rămân în casă pentru a petrece ziua sâmbetei.

c) învierea

Este târziu în noapte. Ucenicii hotărăsc cu ezitare că cineva trebuie să vadă ce se întâmplă la mormânt. Se oferă Maria Magdalena, dar o însoţeşte şi Fecioara, cu dorinţa de a vedea cum se înfăptuieşte învierea Domnului, astăzi, în ziua cea de a treia. Ajung la mormânt; straja lipseşte; cu cutremur se desprinde piatra. Maria Magdalena aleargă să aducă vestea, în clipa în care Fecioara îl vede pe înger. Ucenicii trebuie să se informeze. Clipele de bucurie urmează una după alta. Pe când aleargă, ei îl întâlnesc pe Hristos. El îi întăreşte şi cere să-L întâlnească cu toţii în Galileea. Vin femeile care alcătuiesc corul şi are loc apa­riţia tânărului. Aleargă spre întâlnirea ucenicilor. Cel de-al cincilea vestitor o opreşte pe Fecioara, i se adresează cu bucură-te (Xcxlqe) şi tristeţea i se transformă în bucurie. Vesteşte însă şi uneltirea sinedriului de a ascunde învierea. Povestirea se transformă repede în dialog, iar personajele stau de vorba în faţa noastră (garda, arhiereii, Pilat), ajungând la înţelegerea de a falsifica eve­nimentul cel unic al învierii. Fecioara condamnă crima arhiereilor, vorbeşte despre evenimentul cel dovedit, este menţionată Maria Magdalena, care L-a văzut prima pe Hristos cel înviat, şi ea însăşi povesteşte pe scurt ceea ce a văzut. Pleacă spre casa mariei, unde are loc adunarea ucenicilor. În clipa în care Cleopa povesteşte întâlnirea cu Hristos, Se arată El însuşi, uşile fiind încuiate (tcuv Ovqcuv KEKÂEiapvcjv). Hristos este dovada cea vie a învierii. Le porunceşte să devină propovăduitorii Săi şi le dă puterea de a ierta păcatele.

Drama se termină cu două rugăciuni din partea poetului: una către Hristos, pentru a nu lăsa să fie osândiţi oamenii în gheenă, şi a doua către Fecioara, de a mijloci către Fiul Său pentru mân­tuirea oamenilor.

20

Deoarece între Hristos pătimind a Sfântului Grigorie de Na­zianz şi unele fragmente ale condacelor Sfântului Roman Melodul sunt asemănări evidente de formă şi de conţinut, consi­derăm oportună prezentarea în paginile următoare a trei ele­mente caracteristice Sfântului Roman Melodul, care continuă, într-un fel, stilul şi ideile teologice prezentate în opera de mai sus. Ne vom referi aici la versurile Melodului bizantin care se ase­amănă cu anumite versuri din Hristos pătimind şi cu viziunea lui Roman asupra temei „Hristos-Medicul"¹².

între Hristos pătimind şi unele versuri ale lui Roman sunt ase­mănări evidente¹³, după cum se observă în mod limpede şi din exemplele de mai jos:

a) Hristos pătimind

rirj nq noçEÙq, Tékvov; cbç ánojAópqv

ÉKqxt tlvoç tôv Tax^v teAeÎç bçôpov;

pq yâpoç aùôiç Èv Kavçt KàxEÎ

ïv èk vbawç oivonoiqcrqç 4évœç;

T()Étpopai oot, Tékvov, q ptvcô o éti;

Aàç bôç Aôyov poi, toû Oeoù riaTQàç Aôyc, pq bq naçÉAOqç oîya boùAqVPqTÉQa

Conducid la Pătimirea Domnului şi la plânsul Născătoarei de Dumnezeu a nov noQEÙq, tékvov; Tîvoç Xàçiv tôv iaxi^v bçôpov teAéeiç; pq éteqoç yâpoç nàAiv éotiv èv Kavâ,

KCIKEÎ VVVi OHEÙbElÇ, ÏV vbaxoç aÙToiç oivov noiqaqç;

cruvÉAOa) ooi, tékvov, q priva) ce pâAAov;

Aôç pot Aôyov, AôyE pq aiyôv naçÉAOqç pt

¹² Pentru tema „Hristos-Medicul" (Christus Medicus) la Sfântul Roman Melodul, vezi: R.J. Schork, „The Medical Motif in the Kontakia of Romanos the Melodist", în: Tr., vol. 16 (1960), pp. 353-363; Alexandru Iorga, H nopeia npoQ zrj ocoxqpia. Ta avOpamoÁoyiKá oroixeia icov Kowiaiciaw xov Pcopavov iov McAojöov, Eköooek; MnaQpnouváKq, OcooaAoviKq, 2017, pp. 166-177.

¹³ Pentru o identificare cât mai precisă şi mai completă a influenţelor ope­rei Christus Patiens asupra imnografului bizantin, vezi: Andró Tuilier (ed.), Gregoire de Nazianze, La Passion du Christ..., SCh, 149, pp. 39-47; Gerhard J. Swart, „The Christus Patiens and Romanos the Melodist...", pp. 53-64; Diac. Sebastian F. Ardelean. „Tragedia Christus Patiens", pp. 81-82.

21

b) Hristos pătimind

tÎKcbv riyQa(xx; dyQCu)ov poQ)cbpaTO(;

Condacul la cei trei tineri prooimion

XEtQoyQatpov ebcovo

aspaa0EVTE; âAA âyQcx()ov ouaiav 0O)QaKtfJ0EVTEC;.

c) Hristos pătimind

La Născătoarea de Dumnezeu 10⁸

nQEapiV bEfcEf. O pTŢTEQa (jfV, KCll 7lQEa0lt; V1LV yiVOpCU TTQOq

TOV £ pov

Acestea sunt cele mai concludente exemple care ne-ar putea conduce la ideea că Sfântul Roman cunoştea foarte bine lucrarea Sfântului Grigorie Teologul. Desigur, o seamă de idei comune se pot identifica între cei doi, după cum am subliniat, şi după cum vom înţelege şi din prezentarea condacului la Pătimirea Dom­nului şi plânsul Născătoarei de Dumnezeu. Până să prezentăm condacul amintit anterior, considerăm folositoare o scurtă pre­zentare a viziunii Sfântului Roman asupra temei „Hristos-Medicul". Nu putem să nu recunoaştem legătura acestei teme cu opera Hristos pătimind, în care, dincolo de prezentarea dramatică a evenimentelor din timpul Pătimirilor Mântuitorului Hristos, predomină ideea salvării umanităţii, a vindecării acesteia prin jertfa Fiului lui Dumnezeu întrupat. Acest adevăr îl conştienti­zează şi Fecioara Maria şi o alină în sfâşietoarea durere pe care o simte la vederea morţii Fiului ei:

Fiule, de ce Tatăl Te ia de pe pământ?

De ce a vrut să afli moarte aşa de ruşinoasă?

Ce văd eu, cea necăjită? Lucruri pe care nici gura nu le spune, nici inima nu poate să le poarte. Pierdută sunt!

O, Fiule, junghierea Ta cea nedreaptă! Vai mie! Vai!

Cum Te pierzi fără să fii vinovat?

Rana din greşeala primei femei o vindeci.

Da, ştiu asta, dar nu ştiu cum să o spun.

Simt cum acestea în curând la final vor ajunge, dar durerea depăşeşte şi îneacă nădejdile¹⁴.

¹⁴ Traducerile din condacele romaneice ne aparţin.

22

în condacele Sfântului Roman, Hristos, după cum vom vedea, este mult mai intens prezentat în ipostaza Sa de Medic care tămă­duieşte firea umană cea căzută.

Numeroasele minuni săvârşite de Mântuitorul Hristos în Evanghelii au făcut ca asemănarea Acestuia cu un medic să fie o metaforă veche în literatura creştină¹⁵, prezentă, de exemplu, în literatura siriacă, la Efrem¹⁶ şi Iacob.de Sarug¹⁷, dar şi în cea de limbă greacă sau latină, prin Sfântul Ioan Gură de Aur sau Fe­ricitul Augustin¹⁸. Tema lui Hristos Medicul este intim legată de cea a filantropiei divine. Hristos este Medicul divin care a fost trimis de Dumnezeu pentru a vindeca umanitatea (şi, în spe­cial, pe cei care prin El cred în Tatăl) prin Pătimirile şi prin în­vierea Sa, acțiune care, de altfel, reflectă dragostea Tatălui¹⁹. în acelaşi timp, pentru că El însuşi este Dumnezeu şi participant

¹⁵ Prima menționare în literatura creştină a lui Christus Medicus pare să fie cea a Sfântului Ignatie al Antiohiei: „iaxçôç oxiv, cjciqklkôç te khl rrvtupatiKÔç, ycvqxcx; xai àyéwqTOç, èv oaçKi ycvôpEvoç 0eôç, Èv Oavâxcp cuq cxAqGivq, xai èk Maçiaç kcù èk 0eoü, hqôtov naGqxôç kcù tôte ànaGqç, Iqooûç Xqicjtôç, 6 Kûqioç qpwv", ÎJpoç Etycaiouç, VII, 2 în: PC 5:650, 652. Vezi, de asemenea, şi: P.T. Camelot (ed.), Ignace d'Antioche, Lettres, Intro­duction, texte critique, traduction, notes et index, SCh, vol. 10, Les Éditions du Cerf, Paris, 1958, pp. 74-76. Acelaşi punct de vedere vezi şi în omilia Aôyoç liç à ocoQôpEVoç nAovatoç (k0') a lui Clement Alexandrinul: „xovxtuv ôè tùv TQaupâTWV pôvoç inxçôç ’Iqcroûç" (PG 9:634D).

¹⁶ Robert Murray notează că numele simbolic de medic este numele pre­ferat al lui Efrem pentru Hristos. Vezi: R. Murray, Symbols of Church and Kingdom. A Study in Early Syriac Tradition, Gorgias Press, 2004, p. 200.

¹⁷ Cf A.G. Kollamparampil, Salvation in Christ according to Jakob of Serug, Dharmaram Publications, Bangalore, 2001, pp. 339-400.

¹⁸Griffith S. B. subliniază că pentru Augustin, după cum vom observa că şi pentru Roman, de asemenea, Christus Medicus nu aduce doar vindecarea, ci El însuşi este Vindecarea. Vezi: „Medical Imagery in The New Sermons of Augustine", în: StPatr, 43 (2006), pp. 107-112 (aici, p. 108). De asemenea, în acelaşi studiu, la nota 1 (p. 107), găsim trimiteri la această temă în litera­tura patristică apuseană.

23

la ființa divină şi în comuniune cu Tatăl a participat la creație19, El poate vindeca şi restaura natura umană, depăşind astfel cu mult pe orice medic omenesc²⁰. în legătură cu metafora medicală se găseşte în mod constant subliniată imensa compasiune pentru umanitate²¹ şi unirea celor două firi în Hristos²²; Medicul divin a vrut să Se întrupeze şi a suferit din dragoste, S-a apropiat de om, făcându-Se Om, şi a vindecat umanitatea bolnavă de păcat²³.

Centrul metaforei lui Hristos-Medicus este întruparea, de­oarece El alege să Se întrupeze pentru oameni, întocmai ca un medic care vine să-şi viziteze pacienții. Acest element se găseşte accentuat în două imnuri consacrate vindecării minunate a femeii cu scurgere de sânge:

Cu picioare nestricăcioase păşeşti acum pe pământ, tuturor împărțind vindecări.

şi vindecării leprosului:

Domnul şi Făcătorul timpului a intrat în timp şi în lume. Creatorul a venit la cele create, căci a vrut să ne mântuiască.

Cel ce a creat pe Adam Adam S-a făcut în chip de nespus.

²⁰ Vezi următoarele exemple romaneice: „Cu elefantina se înrudeşte boala aceasta necurată, pe care arta medicinei cu nimic nu poate să o vindece, şi pe care doar Hristos o alungă, Iubitorul de oameni"; „Suflete al meu, în grabă mergi acum către Hristos Fiul Fecioarei, ca să iei vindecare, pe care de la niciun om nu o poți lua"; „Nu poate medicul să îndrepte ceea ce vine în lume cu lipsuri, după cum a făcut Hristos celui orb din naştere".

²¹ Vezi: „Pe toți a văzut Hristos şi milă de ei I s-a făcut, şi dă înțeleptul mai întâi vindecare şi putere le dăruieşte în boală".

²² în condacul 12, femeia cu scurgere de sânge ajunge la credința în Hris­tos ca Theanthropos („Dumnezeu-Omul") după ce experiază minunea vin­decării: „în ascuns, Mântuitorule, a venit la Tine, căci credea că eşti doar om, dar pe când a luat vindecare s-a învățat că eşti şi Dumnezeu, şi om".

²³ „Logos fiind, trup am luat din tine în acesta pătimesc, în acesta mântuiesc, nu plânge, Maică, mai bine strigă cu bucurie: «De bunăvoie primeşte să pătimească Fiul şi Dumnezeul meu»".

24

Hristos vindecă umanitatea care era necăjită, din cauza pa­timilor nenumărate:

S-a milostivit de ea şi a venit

şi pe toate le-a cercetat ca un binefăcător.

Pe cei în tristeţi îi vindecă,

pe cei în nevoi îi scapă,

Pe cei în boli îi vindecă

asemenea unui medic înţelept²⁴.

întruparea reprezintă cel mai mare tezaur al filantropiei di­vine care anunţă şi conţine deja în ea moartea lui Hristos pe cruce şi coborârea Sa în iad²⁵; această cerinţă a kenozei totale care îi este necesară pentru a împlini misiunea de mântuire universală o explică Hristos Fecioarei pe când Se afla pe cruce. El începe prin a prezenta această zi a Pătimirii Sale ca pe o veritabilă împlinire a întrupării:

Nu tace amară ziua Pătimirilor.

Pentru aceasta Eu, Cel dulce,

din cer am coborât asemenea manei,

nu pe Muntele Sinaiului, ci în pântecele tău.

în pântece M-am întrupat,

după cum David a spus mai înainte.

înţelege, Preacurată,

că muntele cel puternic şi bogat sunt Eu, Care, deşi sunt Cuvânt, în tine trup am luat.

în acesta pătimesc,

în acesta şi mântuiesc.

²⁴ Tot în legătură cu imaginea lui Hristos Care vizitează şi vindecă pe cei bolnavi, asemenea unui medic aşază Sfântul Roman şi coborârea Acestuia la Iad. în dialogul pe care Mântuitorul îl are cu Născătoarea de Dumnezeu, vorbind despre Adam şi Eva, afirmă: „încă puţin, o, Maică, aşteaptă şi ai să vezi, cum asemenea unui medic alerg şi ajung în locul în care se află, şi ră nile lor le vindec".

²⁵ „Pe Mine, pe Care Mă ţii acum în mâinile tale, mâinile, ai să vezi, îmi vor străpunge cu cuie în curând, din dragostea Mea pentru neamul tău. Cel pe care tu îl alăptezi, alţii îl vor adăpa cu fiere. Faţa pe care tu o săruţ cu dragoste, alţii o vor umple cu scuipări. Cel pe Care L-ai numit Viaţă, pe cruce ai să-L vezi răstignit, şi mort ai să-L plângi, dar şi înviat ai să-L săruţi o, Preafericită.".

25

Aceasta descriere a întrupării este în mod deosebit intere­santă deoarece uneşte mai multe aluzii biblice, pentru a-L pre­zenta pe Hristos nu doar ca un Medic divin, ci ca pe Medica­mentul în sine, mântuirea pregătită de Dumnezeu şi dată spre administrare întregii umanităţi. Imaginea esenţială şi centrală este cea a manei, direct legată de dezvoltarea din Ioan 6,31-35, unde Iisus Se prezintă pe Sine însuşi ca o nouă mană de calitate superioară celei a lui Moise, ca o veritabilă pâine a vieţii coborâtă din cer. Aceasta ne conduce către tema Euharistiei, prin care Hristos Se oferă spre mâncare credincioşilor; Euharistia este ea însăşi remediu pentru viaţă²⁶, în măsura în care dă posibilitatea de participare la viaţa divină prin procesul de deificare (tesis). Hristos însuşi Se prezintă ca remediu de viaţă, poţiune care poate neutraliza otrava păcatului umanităţii.

Boala este înţeleasă ca o luptă a demonilor împotriva oame­nilor, dar zgomotul paşilor Medicului divin anunţă vindecarea celor bolnavi, şi par să devină pentru puterea Morţii asemenea tunetului unei armate ce mărşăluieşte împotriva ei; tema me­dicală pare a avea conexiuni cu o metaforă militară ce descrie iconomia mântuitoare împlinită în Hristos. în acest context, re­dăm un pasaj din imnul 14 la învierea lui Lazăr, unde legătura dintre aceste două teme este în mod particular explicită prin pre­zentarea imaginii picioarelor lui Hristos:

Cel ce Se află pretutindeni a ajuns în Galileea, ca să săvârşească fapte dumnezeieşti;

de cum a auzit iadul sunetul paşilor Acestuia, a şoptit către Moarte:

O, Moarte ale cui sunt picioarele acestea, care păşesc peste capul meu? Vai, mie! Iisus vine în grabă!.

Şi ce fel de paşi sunt aceştia şi ce arată ei?

Paşii pe care îi auzi îţi sunt ameninţători. Sunt paşii cuiva foarte supărat şi mâniat pe tine,

²⁶ Sfântul Ignatie Teoforul, vorbind despre Sfânta împărtăşanie, spune că „crriv JâQpaKOv âQavaoiaţ, ávxíoxoc

26

Se apropie de mormânt şi se deschid porţile,

şi pântecele tău îl caută.

În acest context militar, picioarele Medicului divin sunt asemenea unei armate care păşeşte împotriva puterii morţii, dar această imagine am putea să spunem că ne este cunoscută încă din psalmii împărăteşti²⁷. Legătura foarte strânsă dintre imagi­nea militară şi cea medicală se justifică prin faptul că în Anti­chitate, în general, boala era înţeleasă ca o posesie demonică, o consecinţă a efortului puterilor demonilor pentru a distruge per­soana umană, vinovată de păcat²⁸; activitatea medicului de a lupta împotriva unei boli pentru a-l salva pe om este de fapt o luptă îm­potriva influenţei acestei puteri demonice şi apare, de aseme­nea, ca o veritabilă luptă între cele două activităţi²⁹. Astfel, slu­jirea lui Hristos-Medic poate fi interpretată ca o luptă împotriva puterii Răului³⁰, reprezentată de Satan şi acoliţii săi, Moartea şi Iadul.

Acţiunea de eliberare a umanităţii de sub influenţa puterilor nefaste culminează cu Jertfa de pe cruce. Acesta este momentul central, în care Hristos, asemenea unui medic ce oferă în boală cel mai bun medicament, Se administrează pe Sine însuşi ca unic medicament, ca singură soluţie pentru salvarea lui Adam („dacă nu mor, Adam nu se vindecă"), şi a Evei, care erau bol­navi trupeşte şi sufleteşte. Cauza acestei boli este identificată ca

²⁷ Cf. Ps. 109,1: „Spus-a Domnul Domnului meu: «Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale»".

²⁸ După cum subliniază Horden, boala nu era atribuită în mod sistematic unei posesii demonice, ci bizantinii o considerau, de asemenea, fie o cauză a păcatului, fie o greşeală în relaţiile interpersonale sau un test divin (după modelul lui Iov), un efect al vârstei avansate sau al mediului etc; de asemenea, în domeniul mintal şi psihologic, nu este atribuită demonilor, şi nebunia este bine diferenţiată de posesie. Cf. Peregrine Horden, Hospitals and Healing front Antiquity to the Later Middle Ages, Ashgate, Variorum, Aldeshot, 2008, (art. XII: „Responses to Possession and Insanity in the Earlier Byzantine World", pp. 177-194).

²⁹ Roman caracterizează vindecarea leprei ca manifestare a autorităţii lui Hristos.

³⁰ Putem observa că instrumentele pe care Hristos le prezintă a fi instrumente prin care vindecă sunt în acelaşi timp şi arme prin care zdrobeşte puterea răului (22a¹).

27

fiind neascultarea faţă de Dumnezeu, exercitată în virtutea liber­tăţii de voinţă („sărmanul Adam, cel bolnav nu doar cu trupul, ci şi cu sufletul, s-a îmbolnăvit de bunăvoie; nu a ascultat de Mine şi s-a pus în pericol"). După cum am precizat, Hristos este Medicul desăvârşit atât pentru că El poate vindeca orice boală, cât şi pentru că El înţelege natura bolii şi ştie şi are medi­camentul potrivit.

Am putea să sesizăm două etape principale de acţiune ale Medicului divin: activitatea Sa pământească, ce culminează în Jertfa de pe cruce şi coborârea la cei bolnavi din iad, şi activitatea de după înălţare şi Cincizecime. Activitatea din prima parte cul­minează cu vindecarea lui Adam şi a Evei, pe care trebuie să-i vedem ca exponenţi ai întregii umanităţi. Este o perioadă în care Hristos activează nemijlocit³¹ şi în care, prin vindecările minu­nate Se descoperă ca Dumnezeu şi Om. El împarte tuturor vinde­cări „cu mâna şi cu cuvântul", dar în cele din urmă nu Se mai poartă ca un simplu medic, ci Se arată a fi un chirurg priceput Care, înţelegând cauza bolii, merge la ea şi o înlătură. Prima parte a activităţii Sale atinge apogeul în Jertfa de pe cruce, unde Hristos transformă obiectele folosite pentru răstignirea Sa în veritabile instrumente chirurgicale cu care taie, sterilizează şi pansează rana adusă de neascultare:

Alerg ca un Medic şi ajung în locul în care se află şi rănile acelora le vindec, cu suliţa tai împietrirea lor şi întărirea inimii lor; iau oţetul şi dezinfectez rana, şi având cuiele ca un instrument medical, voi întinde tăietura şi o voi bandaja cu haina Mea, şi, iată, Crucea Mea o am ca o trusă.

Hristos vindecă boala cauzată de neascultarea protopărinţilor faţă de Dumnezeu prin ascultarea pe care El o arată faţă

³¹ în această perioadă, Hristos ca Medic acţionează cu preponderenţă în mod nemijlocit, pentru că Sfântul Roman aminteşte şi de vindecările pe care Hristos le săvârşeşte prin Apostolii Săi, ca atunci când vorbeşte despre Iuda şi despre boala iubirii de arginţi, zicând: „Fără de folos (pentru Iuda, subl.n.) cu vorba alunga orice boală".

28

de Tatăl³² şi, astfel, am putea afirma că prin smerenia Sa vindecă mândria omului. Aşadar, chenoza lui Hristos, întruparea şi Păti­mirea Sa sunt cerinţe sine qua non ale vindecării lui Adam şi, prin extensie, a întregii umanităţi. Acţiunea vindecătoare, pe care Hris­tos a desfăşurat-o pe Cruce, are un caracter universal şi vine să refacă firea cea umană mutilată de păcat. Medicul divin vine către un Adam care nu poate să vadă, care este slab şi neputincios:

Când de voie s-a umilit Adam, gustând fructul ce l-a orbit, de îndată s-a dezgolit fără de voia sa; pentru că l-a aflat orb, cel ce l-a necinstit l-a dezgolit. Era gol şi neputincios şi pipăind încerca să prindă pe cel ce l-a dezbrăcat, dar acela văzându-l, râdea de el, cum întindea peste tot mâinile şi căuta haina cea dintâi, chiar şi după ce a fost dezbrăcat de ea, plin de nevoi şi însetat; însuşiri pe care le-au moştenit şi oamenii de după el, căci descriind activitatea Medicului, Sfântul Roman ne spune: „pe cei necăjiţi îi îngrijeşte, pe cei în nevoie îi scapă, pe cei în boli, ca un medic înţelept, îi vindecă".

Hristos este un Medic complex, Care prin natura Sa divină nu întâmpină nici o opoziţie din partea bolii³³, iar bolile pe care le vindecă sunt atât trupeşti, cât şi duhovniceşti. El însuşi este numit Doctor al sufletelor şi al trupurilor, dar mai ales Doctor al sufletelor³⁴, şi aceasta pentru că Hristos vindecă întâi

³² „Eu de aceea am coborât şi mă grăbesc acum să împlinesc voia Celui ce M-a trimis".

³³ „Arată doar voinţa şi tot răul se va depărta", „cu porunca Domnului s-a ruşinat boala leprei, s-a înspăimântat boala privind pe Creatorul şi Mântuitorul", „Iisuse, Mântuitorul nostru, miluieşte ca Dumnezeu, Medicule nebiruit, împărate fără de moarte".

■ ³⁴ Din folosirea cu preponderenţă a numirii de Doctor al sufletelor am putea oare să înţelegem că Sfântul Roman nu vede în boala trupească un rău care se abate asupra omului? Dacă am înţelege în felul acesta, nu ne-am depărta de punctul de vedere al Părinţilor Bisericii; dar Melodul nu afirmă categoric acest lucru. Desigur, pentru el, boala nu este o stare naturală a omului, ci pare să fie o urmare a păcatului, dar şi o metodă de pedagogie divină de a-l readuce pe om pe drumul mântuirii. Sfântul Roman impresionează atunci când descrie pe cei în suferinţă, el pare să le cunoască durerea, iar descrierile sale transmit şi auditorului compasiune pentru cel suferind, ba chiar mai mult, îl fac conştient de slăbiciunea trupului şi îl trimit către Cel care dăruieşte putere şi vindecare: „Chinuit de boală plângea cu lacrimi leprosul. Din ceas în ceas vedea cum se înmulţesc chinurile sale, şi astfel de cuvinte zicea: «Vai mie! Trupul meu a prins culoare sălbatică şi nefirească de la boala cea multă, şi ca o pată îmi trece peste tot corpul. Pielea mi s-a deformat şi eu m-am făcut urât la vedere ca o rană de arsură, putreziciune înspăimântătoare pentru cei ce mă văd. Nu mai am nicio nădejde de salvare, numai dacă îmi va dărui Iubitorul de oameni»" (8a).

29

de toată rana provocată de păcat; El îl salvează pe omul cel ne­dreptăţit de demon de paguba pe care acesta i-o face. Vindecarea oferită de Hristos este în dar, însă nu este impusă, ci este dorită, căutată şi primită doar prin credinţă, după cum înţelegem din condacul 8, unde cel lepros:.

La pământ plecând genunchii, roagă pe Hristos,

şi în două vorbe scrie cererea şi spune: „Dacă vrei, Doamne, neîndoielnic poţi să mă curăţeşti!" Nu mulţime de cuvinte cere Milostivul, ci credinţă.

înălţarea la cer a Medicului Divin nu înseamnă nicidecum încetarea activităţii Sale terapeutice asupra oamenilor, ci o mo­dificare a acesteia în ceea ce priveşte modul de acţiune, căci Hristos nu mai acţionează doar în mod direct, ci şi indirect, prin mijlocirea Sfinţilor. Acţiunea directă de vindecare a rănilor pă­catelor are loc prin Taina împărtăşaniei, prin primirea Trupului şi Sângelui Domnului Hristos sub forma vinului şi a pâinii³⁵. Scopul împărtăşirii cu însuşi Hristos-Domnul este ca oamenii să devină părtaşi ai Celui Răstignit, să dobândească mântuirea, viaţa veşnică, viaţa cea asemenea îngerilor, urmărind, aşadar, prin excelenţă scoaterea omului de sub influenţa păcatului şi vindecarea rănilor spirituale. Sfântul Roman Melodul vorbeşte şi despre cămara de vindecare a sufletelor a singurului Doctor al sufletelor şi al trupurilor. Noţiunea aceasta nu ne înfăţişează o imagine statică a Medicului Divin, căci Melodul ne prezintă

³⁵ „Chiar dacă în mod sensibil pâine se vede, în mod inteligibil sfinţeşte (pe cei ce îl primesc), căci este a nestricăciunii pâine cerească" (13-¹⁰).

30

peste doar câteva versuri pe Medic într-o stare dinamică: „Mân­tuitorul aleargă ca să vindece rănile tuturor". Şi după înălţare, Hristos, Medicul prin excelenţă, caută să Vindece şi pregăteşte ca un înţelept vindecare celor căzuţi, dar El nu vindecă forţat, ci în diferite moduri face pe om să conştientizeze boala păcatului şi urmările sale, să înţeleagă beneficiile vindecării şi să o caute; iar când o va căuta, Hristos va aduce vindecarea. Sigur că no­ţiunea de „cămara de vindecare a sufletelor" ne poate trimite cu gândul către Taina Spovedaniei, dar Sfântul Roman nu se exprimă clar în acest sens. Ce subliniază însă Melodul în moda­litatea de vindecare de după înălţare este mijlocirea sfinţilor, dintre care se evidenţiază în mod clar Fecioara Maria şi Sfinţii Apostoli. Despre aceştia din urmă scrie:

Pe Hristos să slăvim,

pe Cel ce vindecă tristeţile noastre şi unge cu dragostea Sa cea nemăsurată greşelile noastre, pentru rugăciunile Apostolilor cu nădejdea credinţei (39 proimion).

Mijlocirea Sfinţilor Apostoli nu a fost doar o activitate limi­tată de mutarea lor din viaţa aceasta, ci ei sunt pentru toţi cre­dincioşii ajutători nevăzuţi, pentru că Hristos, Doctorul cel Ne­biruit şi Care pe toate le-a creat, dă tuturor Apostolilor harul vindecării:

Tuturor Apostolilor Mei

am dat harul vindecărilor.

Nu vi se va împotrivi nici bolnav, nici boală.

Ai sufletelor şi ai trupurilor vindecători v-am trimis în lume pe toţi, ca un Milostiv. Numele Meu chemaţi şi se va vindeca acesta şi toţi ceilalţi, pentru care Mă veţi chema³⁶.

³⁶Cuvintele acestea ne amintesc parcă de cuvintele din Epistola Sfântului Apostol Iacov 5,14-15 („Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bise­ricii şi să se roage pentru el, ungându-1 cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui"), în special prin faptul că vindecarea se face în numele Domnului şi prin menţionarea rugăciunii credinţei. Putem afirma că în modul acesta Roman Melodul face referire la Taina Sfântului Maslu şi la importanţa vindecătoare a acesteia şi că, în mod indirect, ar prezenta pe episcopi şi preoţi ca urmaşi direcţi ai Apostolilor şi ca primitori ai aceluiaşi har prin Taina Hirotoniei.

31

Lucrarea de vindecare a Sfinţilor Apostoli, fără a neglija tru­pul, are în centru vindecarea rănilor sufleteşti, şi aceasta pentru că sufletul are întâietate faţă de trup³⁷; de aceea, ca doctori, Apostolii nu se folosesc de instrumentele medicale obişnuite, ci de cuvântul Domnului Hristos şi de credinţa în El:

Credincioşilor sunt ajutători nevăzuţi, au fost şi ai patimilor medici văzuţi. Nu au vindecat cu medicamente şi plante, nici cu bisturiu sau cu cele asemenea, ci cu cuvântul şi cu credinţa în Hristos.

Ei nu folosesc aceste instrumente, pentru că în esenţă nu ei săvârşesc vindecarea, ci harul vindecării este de la Hristos şi Lui se cuvine mulţumire.

Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu nu este văzută de Melod doar ca o transmitere de informaţii, ci este în sine o acţiune cu efecte terapeutice pentru om. Hristos a vindecat prin cuvânt, iar cuvintele propovăduite sunt cuvintele lui Hristos care lucrează cu aceeaşi putere. „îndrăznesc să spun tuturor chipul vindecării, căci mă grăbesc să vindec pe toţi, prin nădejdea credinţei" sunt cuvinte prin care Apostolul Petru nu doar îşi arată misiunea de a propovădui, ci şi necesitatea vindecării oamenilor prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu prin care primesc nădejdea credinţei, prin care se şi vindecă.

în legătură cu tema Hristos-Medic ţinem să subliniem încă o idee care răzbate din condacele Melodului, şi anume aceea a infectării rănii ţinute în secret. Rana cea mai puternică este cea care este invizibilă la exterior: rana cea mai nefastă este cea care este cea mai intimă, cea care atinge interiorul şi infectează şi otrăveşte corpul până când omul nu se deschide, sau am putea spune până nu se mărturiseşte lui Hristos. Este cazul lui Iuda,

³⁷ Vezi următoarele versuri romaneice: „Să ne îngrijim să se vindece su­fletul mai înainte de picioare, şi astfel să se bucure de vindecare prin nădej­dea credinţei".

32

medic pentru alţii prin puterea lui Hristos, dar el însuşi împietrit cu inima din cauza rănii păcatului care face din propria-i persoană un aliat al lui Satan. „înăuntrul său era rana" sunt cuvintele care ne atrag atenţia asupra importanţei crescute a pericolului ce provine din lăuntru. Această descriere aminteşte de discursul demnitarilor lui Nabucodonosor, care subliniază pericolul pe care îl reprezintă cultul oficial al unui alt dumnezeu în interiorul unui stat, factor de disensiune internă ce afectează întregul corp al statului:

"Dacă nu vei fi atent, te vei nimici, tu şi împărăţia ta. Cu adevărat eşti în pericol.

Bolile cele din afară se vindecă cu uşurinţă, rana cea din lăuntru rămâne rană.

Retează-le ca pe un cancer primejdios,

Ca să nu transmită şi celorlalţi putreziciunea.

Tot interioară este şi rana dorinţei de plăcere trupească. Rana păcatului şi desfrâului este ca o otravă pentru egipteanca ce dorea pe Iosif; această otravărană acţionează pe două planuri: seduce pe femeia care se hrăneşte în secret şi se desfată cu aceasta, dar visează de asemenea şi la pierderea lui Iosif.

Hristos este Medicul desăvârşit, Care urmăreşte întotdeauna vindecarea pacienţilor Săi, o vindecare totală ce priveşte pe om ca unitate psiho-somatică. De aceea, Hristos merge întotdeauna în profunzime şi îndepărtează orice urmă a bolii.

Pr. Alexandru Iorga Alexandru Prelipcean

Hristos Pătimind

Al Sfântului nostru Părinte Grigorie de Nazianz, Scenariu dramatic după Euripide, CARE CUPRINDE ÎNTRUPAREA CEA PENTRU NOI a Mântuitorului nostru Iisus Hristos Pătimirea Sa cea mântuitoare pentru lume1

Prolog

Poetul

După ce ai ascultat cu evlavie poemele mele şi istorie evlavioasă doreşti să auzi în poezie;

cu atenţie ascultă acum Pătimirea cea mântuitoare pentru lume² ca pe o tragedie a lui Euripide³.

Din aceasta vei învăţa mulţime de taine, ca din gura tinerei Maici Fecioare şi de la ucenicul pe care Domnul îl iubea⁴. Mai întâi, cuvântul acesteia [Fecioarei] va fi să plângă ca mamă în vremea Pătimirii, şi plângând, al morţii izvor va arăta, începutul său cel dintâi. Va spune că aceasta este cu adevărat pricina pentru care s-a născut şi mamă s-a făcut a Logosului, şi acum va vedea Pătimirile Sale cele pe nedrept. Dacă din neatenţie nu am fi căzut în greşeală⁵, nu am fi avut moartea ca pedeapsă!

Nu ne-ar fi stricat a şarpelui înşelăciune, nici stricăciunea nu s-ar fi strecurat cu amăgire în lume ^1?i dreaptă pedeapsă moartea n-ar fi fost.

¹ Traducerea a fost făcută după versiunea ediţiei critice: André Tuilier ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ..., SCh, 149, pp. 123-339. Numeoasele conexiuni şi interpretări din notele de subsol ne aparţin, iar trimiterile biblice au urmat, desigur, ediţia sinodală din anul 2008.

² De aici, titlul dramei ar fi putut fi Pătimirea lui Hristos (xô ndOoç tou QICTTOÛ).

³ Opera de faţă a fost alcătuită din versuri sau fragmente din versurile aerelor lui Euripide.

⁴ Cf. In 21, 20.

⁵ în mod evident, vorbeşte aici despre păcatul strămoşesc (Facerea, capi­tul 3).

36

Nepieritor pentru totdeauna să nu rămână răul! Nu ar fi trebuit ca omul muritor să devină!

Cuvântul Cel dumnezeiesc, Stăpânul Cel ce dă viaţă, pe cel stricăcios nestricăcios făcând cu iubirea a dat viaţă neamului muritorilor.

Dacă ar fi rămas negolit Cuvântul⁶, nu s-ar fi făcut aceasta [Fecioara) mamă a Stăpânului, şi nici pe nedrept pătimind văzându-L, nu s-ar fi înecat în suspinuri şi plânsete⁷.

Ascultă care sunt personajele dramei⁸:

Mama cea Preasfântă, ucenicul cel feciorelnic, femeile prietene ale mamei Stăpânului.

A

Afară, Lângă casa în care locuieşte Născătoarea de Dumnezeu

Născătoarea de Dumnezeu

Fie ca şarpele să nu se fi târât nicicând în Paradis şi târâtoarea cea vrăjmaşă în tufe să nu se fi ascuns! Fie ca nici lăstarul cel din coastă⁹, mama cea necăjită a neamului nostru, să nu fi îndrăznit îndrăzneală aşa de mare!

Lovită de dorinţa inimii sale pentru fructe şi îndumnezeirea aşteptând, nu ar fi târât în încercare pe bărbat, încercare păgubitoare pentru ei, şi nici din grădina cea frumoasă nu s-ar fi alungat

⁶ Versul acesta se află în legătură cu chenoza Logosului divin şi cu întru­parea Acestuia; iar prin chenoză înţelegem golirea lui Hristos de slava Sa spre a lua chip omenesc, fără să piardă însă niciuna dintre însuşirile Sale omeneşti (C. Filip. 2,5-11).

⁷ Versul este o confirmare a cuvintelor lui Simeon din Lc. 2,35.

⁸ Poetul menţionează personajele principale. În afara acestora, în operă se mai întâlnesc următoarele personaje: Maria Magdalena, Iosif, Nicodim, Hristos însuşi, vestitorii, îngerul, tânărul, dar şi straja, arhiereii şi Pilat.

⁹C.F c. 2, 22.

37

cu amar condamnată la moarte.

N-ar fi auzit cum că în chinuri copiii îi va naşte, şi că va uda pământul cu sudoare, asemenea bărbatului său şi asemenea fiilor acestui înfricoşător blestem, pe care cu necazuri şi dureri îi va aduce în lume.

pentru continuarea vieţii, dar şi pentru împăcarea minunată¹⁰.

Nu s-ar fi pierdut nicicând neamul omenesc, încât şi Cel Atotputernic pe pământul nostru să vină,, plin de bunătate, răul să alunge, de vreme ce aici jos Se face om şi suferă.

Şi maică fecioară eu nu m-aş fi făcut, să aud cum acum Fiul meu se târăşte către judecată, Cel ceresc şi pământesc, Cel cu adevărat născut, şi, vai, ce înfricoşător pentru mine, să-L umilească! Nu a aprins făclie focul acesta înfricoşător, ce inima mi-o arde şi o străpunge şi care asemenea pumnalului străpunge pântecele meu. Bătrânul Simeon a spus adevărul, în viitor profetic a văzut privirea sa. Să nu aibă altă părere femeia faţă de cea a bărbatului său! Iată mântuirea! A bărbatului părere să urmeze şi sfaturi străine să nu o seducă!

Dar de vreme ce aceea a trădat şi cinstea, şi bărbatul, nimic în locul său nu mai stă bine, căci păcatul cel vechi întotdeauna naşte altul, lacrimile aduc întotdeauna lacrimi noi, ce măsură nu au, iar nenorocirile caută să depăşească una pe cealaltă. Astfel, cinstita fire, dispreţuită,

¹⁰ Prin capacitatea naşterii de copii pe care o are femeia a venit în lume Hristos, Cel care a împăcat neamul omenesc cu Dumnezeu.

38

dar şi bărbatul ce a aplecat urechea la aceea!

Câţi trăim pe pământ suntem urmaşi ai acestora. Aminteşte cu glas tare promisiuni şi jurăminte şi invocă mărturia lui Dumnezeu.

Necazurile au făcut-o să simtă, nefericita, cât de bine era să rămână în ţara părintească!

Urăşte lumea şi vederea ei nu o bucură.

Atât de mult mă doare, încât am simţit dorinţa pe pământ şi în cer să ies şi să vestesc atât de multele necazuri ce a găsit firea noastră. Plânsetele celei necăjite încă se mai aud: Naşte şi nu naşte, şi orice naşte neagă.

Nefericita! Când vorbesc spre tine este ca şi cum vorbesc despre mine!

Da, am născut şi eu, şi naşterea mai presus de cuvânt a fost! A fost - cum să o spun? - naştere nu ca celelalte!

Iar acum, ca şi mai înainte, fără stricăciune şi dureri.

Nu am cunoscut plăcere! Departe de mine zvonurile rele! Precum vopseaua faţă de aramă, atât de necunoscut este pentru mine

orice bărbat! Şi sunt neprihănită, fecioară, mai înainte, dar şi acum.

Şi, o, mare minune! Am născut Fiu! Şi acum cum pot să văd ale Sale Pătimiri? Cum voi suporta?

Atunci nu am cunoscut durere, dar, iată, chinuri sfâşietoare cu­nosc acum.

De bucurie am strigat atunci, de îndată ce a venit îngerul¹¹ să-mi spună că voi fi mamă, şi că de vrăjmaş neamul oamenilor se va elibera! O, ce veste de bucurie plină! Nicicând nu m-am gândit că mă voi înşela mesaj dumnezeiesc auzind din a îngerului gură. Nu mi-a spus glasul că animal de jertfă voi naşte, ci doar că voi naşte pe Cel ce al cerului şi al pământului Domn va fi.

¹¹ Cf. Lc. 1,28-38.

39

Şi am pregătit jertfă, şi din adâncul sufletului am strigat, precum fac femeile toate!

Am strigat, am vestit mesajul cel bun

şi în foc am aruncat tămâie ce-a răspândit miros frumos; am oferit jertfa pe care au rânduit-o profeţii, zdrobirea sufletului, zel plin de ardoare

şi puternică dragoste, caldă mare dragoste!

Aceasta este cea bineplăcută jertfă ce trebuie.

Iar acum o sabie străpunge inima mea;

şi am avut dorinţa să alerg prin noapte, ca să văd cum ei îl chinuie pe Fiul meu; dar femeile m-au convins a zorilor lumină să aştept.

Corul

Doamna noastră, trupul tău acoperă-ţi îndată! Bărbaţi mulţi văd, ce afară din cetate dau năvală.

Născătoarea de Dumnezeu

Ce se întâmplă? Oare întind o cursă în întuneric vrăjmaşii şi au prins de veste?

Corul

Se adună popor cu zgomot mare, dar şi multă armată în noapte văd.

Făclii şi multe săbii poartă în mâini.

Născătoarea de Dumnezeu

Şi acum spre noi aleargă unul. Ce repede aleargă!

Se pare că vreo veste va veni să aducă.

Corul

Să vedem ce va spune, ce vrea să vestească.

Primul vestitor

Fecioară curată şi cinstită Doamnă a noastră...

Ce nenorocire!

Pe pământ câţi trăiesc şi a soarelui lumină văd te ştiu şi vorbesc despre neprihănirea ta;

dar acum, cea mai înainte norocoasă, ce nefericită eşti!

40

Născătoarea de Dumnezeu

Ce se întâmplă? Poate vor să mă omoare?

Corul

Nu. Pe Fiul tău vor să-L ucidă cei nelegiuiţi.

Născătoarea de Dumnezeu

Ce vrei să spui? Ce vrei să spui? Cuvintele tale mă omoară.

Corul....

Să ai deja de mort pe Fiul tău, doamna noastră!

Născătoarea de Dumnezeu

Ce cuvinte înspăimântătoare! închide-ţi gura! închide-o şi să nu mai scoată cuvântul acesta dureros!

Cum spui că nu va mai fi Cel care este din veşnicie?

Cuvinteprevestitoare de rău să nu mai spui! Iar dacă trebuie să vorbeşti,

cu evlavie să vorbeşti, pe Dumnezeu nu-L jigni!

Din rădăcină de aur mi-a răsărit, o ştii.

Unde s-a mai auzit ca muritorii să verse sângele Dumnezeului [lor]?

Absurd [lucru] este să moară Cel Nemuritor.

L-am născut, şi ştiu cum L-am născut.

Corul

Nu ştii, nefericite, ah, în ce rău ai ajuns...

.. şi astfel de cuvinte acum spui şi te tulburi.

De îndată ce se vor arăta zorii, ai să vezi moartea Lui; întreagă această noapte nelegiuiţii îl judecă.

Dar văd că un prieten de-al Fiului tău se apropie spre noi grăbit, abia ţinându-şi răsuflarea.

Vreo veste nouă aduce sigur.

Născătoarea de Dumnezeu

Care este dar vestea pe care vrea să o vestească?

Corul

Abia mai respiră! Dar să vedem ce [veste] ne aduce.

41

Vestitorul

Vai mie, vai mie!

Preabună, cinstită, cuviincioasă Marie, vai nouă!

Pieirea ne aduc... şi nu vreun străin ne aduce aceasta.. Născătoarea de Dumnezeu

Ce vrei să spui cu aceasta? Ce înseamnă cuvântul acesta?

Care este vestea cea nouă ce te-nspăimântă?

Corul

Dar a spus... Nenorocire! Nu ai auzit cine este cel care ucigaşilor a trădat pe Fiul Tău?

Născătoarea de Dumnezeu

De la cine oare răul a început?

Cine este? Vreunul dintre cei ce prieteni i-a crezut?

Corul:

Nelegiuitul ucenic ce aduna arginţii.

Cel ce-i păstra sau, mai bine zis, cel ce-i mânca¹².

Născătoarea de Dumnezeu

Vai, alt necaz lângă cel dintâi!

Cei pe care i-am avut ca prieteni să ne trădeze!

A îndrăznit vicleanul astfel de faptă rea?

Ce avea să spună împotriva Făcătorului de bine al tuturor şi ce motiv a găsit nebunul?

Corul

Ascultă-l pe acesta! Lămurit îţi va spune totul.

Vestitorul

O, necăjito! O, cea fericită până acum!

Ascultă aceste cuvinte triste ce-ţi aduc.

Născătoarea de Dumnezeu

Vai mie, suntem pierduţi! Cuvintele tale o arată.

Văd că ai venit vestitor al nenorocirilor.

¹² Cf. In 12, 6; 13, 29.

42

Vestitorul

Da, al nenorocirilor, dar al nenorocirilor adevărate. Cum să o ascund?

Paştele cel nou după ce a mâncat¹³, precum a spus, mare cină oferind ucenicilor Săi, şi a arătat, în chip ascuns, pe trădător, şi după ce tuturor ucenicilor a spălat picioarele¹⁴, spre Muntele Măslinilor s-a îndreptat ca-ntotdeauna¹⁵.

A spus ucenicilor Pătimirile Sale toate şi cu lucruri tainice a întărit sufletele lor.

împreună cu multe altele şi acestea le-a spus către Dumnezeu: „Părinte, dă-Mi acum slava cea mai mare!

Slava Ta nicicând nu am lăsat-o¹⁶.

în cea mai mare slavă voi merge; moarte voi da vrăjmaşului muritorilor. Tot ce am este de la Tine, şi neamurile Mi le dă acum! După ce pe toţi îi voi lua,

Mă voi răstigni pentru ei, jertfă de ispăşire,

şi iarăşi îi voi aduce în braţele Tale.

Slăvit pentru lucrarea Mea, fericit pentru toate câte se vor face, pe prieteni la Tine îi cheamă!" Glas asemenea tunetului lasă Acela, cu strigăt ceresc arată slava:

„Slavă ai, şi mai mare slavă vei lua acum."

A lovit cereasca voce urechile ucenicilor Săi.

Atunci peste râu i-a dus, în grădina unde des se adunau.

Ca şi cum ar fi ştiut, trădătorul în noapte a ajuns¹⁷ mulţime de ucigaşi târând după el, ce purtau săbii şi însetau de sânge.

S-a apropiat de învăţător, ca şi cum [ar fi fost) prieten. „Bucură-te, învăţătorule"¹⁸, îi zice, şi-L sărută vânzătorul.

¹³ C. Lc. 22,11-15.

14 Cf. In 13,5.

¹⁵ C. Lc. 22,39.

¹⁶ C. In 17,2-5.

¹⁷ Cf. In 18,2-3.

¹⁸ Mt. 26,49; cf. Mc. 14, 45.

43

Născătoarea de Dumnezeu

Vai, astfel de neruşinare în lume nu este alta! Dar, spune, ce a răspuns acestuia Fiul meu?

Vestitorul

„Prietene, de ce ai venit?", i-a spus. Asta şi nimic altceva. Şi îndată făcătorii de rele s-au repezit să-L prindă. Noi am fugit lăsându-L singur¹⁹.

Slăvitul Petru şi în cuvânt s-a lepădat de El²⁰.

Doar ucenicul ce i-a căzut la piept fără frică îi urmărea²¹. Mi s-a părut că aud pe cineva vorbind rar şi în linişte către urâtul trădător al învăţătorului²²: „O, nelegiuire! De Dumnezeu nu te temi, vicleanule? Nici legea cea omenească nu cinsteşti sau pe Adam, semănător al spicului din care s-au născut cei de pe pământ, sau pe patriarhii acestui popor ales?

Ucenic te-ai arătat şi cum te ruşinezi de cei împreună cu tine ucenici?

Ah, pe învăţător pentru argint vândut-ai, trădatu-L-ai spre moarte ucigaşilor? Gândul tău a ghicit, dar nu ţi-a vorbit Acela despre cele ce acum de voie pătimeşte?

Nu ai primit «cele spuse», dar greşeala ta o vei simţi! Acela cinsteşte pe al Părintelui evlavios popor. Dacă jurămintele către Avraam nu L-ar fi ţinut legat, n-ar fi lăsat nepedepsită fapta aceasta, da, ar fi hotărât pentru voi dreapta pedeapsă! Cum crezi că aceste Pătimiri le-ar fi primit, dacă din ele n-ar fi izvorât mare câştig? Şi din pământ până să iasă, acum iarăşi cu minune, tăcut la judecată stă

1⁹ C. Mt. 26,31.

²⁰ C. Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22, 57; In 18,26.

²¹ C. In 18,15.

²² Cf. Lc. 23, 40.

44

şi Părintelui va spune fapta Sa, dar şi a poporului nebunie şi greşeală.

Prin gura lui David le-a profeţit

El cunoştea cele despre ucidere mai înainte de a se săvârşi²³. Pe întreg pământul va vesti dreapta credinţă, îl va umple de fapte luminate, lucruri minunate, şi în slava Tatălui aveţi să-L vedeţi²⁴ iarăşi să vină, pe morţi şi pe vii să judece şi fiecăruia ce merită va da.

Şi atunci cum tu şi ucigaşii aceştia îl veţi vedea? Şi ce pedeapsă vi se va potrivi?

Dar şi mai înainte de aceasta vă veţi pedepsi pe drept, de nu vă veţi spăla mâinile voastre ucigaşe, pe care Acesta, de vreţi să vă întoarceţi, cu apă pură din sânge le curăţeşte.

Altfel, lecţie îţi va fi îndrăzneala, ţie şi mulţimii acesteia nelegiuite.

De este aceasta drept, rămâi o zi să vezi de profeţesc eu drept de tine şi de vei suferi acestea de care trebuie să te înspăimânţi. Dar... mai bine pleacă în grabă şi vezi de tine!

Bine va aranja Acela pe ale Sale, dar tu sfârşit rău vei primi, după cum este drept.

Mai întâi în ştreang vei atârna, iar apoi în grabă sărind vei trece în iad, nebun de tristeţe, că ai trădat pentru argint, şi şuvoiul focului nesătul te va târî.

De nu vrei să te izbăveşti de la pedeapsă, primeşte-o, şi iată ce profeţesc pentru tine: nu vei vedea lumina lui Dumnezeu ce va veni, învierea Celui ce înviază nu ai să vezi.

Atât de mult prostia te orbeşte, încât deşi gândurile tale înfricoşătoare poţi să le arunci, şi la picioarele învăţătorului să cazi plângând cu ardoare,

²³ Ps. 108,1-43.

²⁴ Cf. Mt. 26, 64; Mc. 16, 62; Fapte 1,11; 7, 56.

45

tu mergi grăbit, laţ să întinzi, ca sufletul să-ţi pierzi în sfoară.

Cu toate acestea, Acela nicicând nu oboseşte; dacă inima ta se schimbă, iarăşi te va izbăvi. Atât de bun este, cum dar să nu stăruiască? Nu vrea nici El, de tu nu vrei să te câştige; constrângerea n-aşază pentru muritori ca lege, gânduri tirane nu pune în mintea Sa.

în mod ruşinos vei cădea şi tu, şi ruşinoasă viaţa ta.

Şi să nu crezi că acestea ar fi toate.

Şi alte lupte pe tine şi pe ucigaşi v-aşteaptă, şi amare chinuri pe cei împreună cu voi.

Va simţi şi întreg necuviinciosul vostru popor durerile, viii şi morţii, şi râu de foc îi va sorbi.

Drept şi adevărat cuvântul acesta este. Iuda, ai auzit izvorul necazurilor tale.

Dator eram să spun, chiar dacă nu mai foloseşte acum.

Nu dă Dumnezeu cu forţa înţelepciunea, ci doar în gândul şi în voinţa omului se găseşte întotdeauna aceasta

Astfel, precum am spus, a vorbit cineva către trădător, înger era sau muritor? Nu pot să ştiu.

Născătoarea de Dumnezeu

O, pământule mamă!

O, lumină a soarelui ce pretutindeni te întinzi!

Ce cuvinte am auzit, pe care gura nu poate să le spună!

Era, dar, ucenic şi în chip tainic, prietenilor, Fiul meu a arătat pe cel ce a făcut această faptă! Ştiai cine era izvorul Pătimirilor Tale.

[O, Iuda,] ticălosule! Da, cum altfel aş putea să te numesc de vreme ce ai trădat pe Binefăcătorul tău?

A ta este fapta, demonule²⁵. Va găsi pedeapsa sa!

²⁵ Fapta trădării este atât de înfricoşătoare încât nu poate să fie o lucrare a omului, ci atât gândirea, cât şi săvârşirea ei se datorează lui Satan. Şi pe­deapsa lui Iuda, dar şi cererea acestei pedepse este astfel justificată.

46

Ucenicul cel viclean se va învăţa după cum trebuie.

Ah, cinstitorule de argint, cum îndrăzneşti să te bucuri de-al vicleniei rod? Poţi să mai trăieşti încă? în Tartar nu mergi să-ţi ascunzi trupul tău?

Fie în cele mai adânci ale pământului să te pierzi meriţi, fie foc din cer să te mistuie.

Nu există făptură mai urâtă ca tine, cel ce-ai trădat pe Domnul.

Cum ai îndrăznit ca prieten să te apropii de învăţător, tu, cel ce eşti vrăjmaşul cel mai mare al Lui şi al Tatălui, şi al orişicărui om?

„Bucură-Te!" i-ai spus şi L-ai sărutat, trădătorule! Dulce e limba ta şi inima-ţi otravă.

Cu astfel de fapte cum îndrăzneşti, prearăule, soarele şi pământul să priveşti?

Curaj nu este acesta, nu e nici îndrăzneală să fii al Binefăcătorului tău trădător.

Dintre toate, neruşinarea este cea mai mare boală a omului. Cuvinte ce ţi se cuvin spun despre tine; nu folosesc, dar arată ruşinea ta, chiar de nu eşti aici în faţa noastră, fie că ai muri, fie că vezi lumină²⁶.

Spunând tot adevărul, parcă mi-ai uşurat durerea sufletului meu; şi chiar de n-auzi, vei învăţa pedeapsa ce meriţi s-o găseşti, întâi de la aceasta voi începe cuvântul meu. Ascultă, Iuda, ce bine ai văzut de la Acela: din întunericul necunoştinţei te-a tras, izbăvindu-te ţi-a arătat lumina mântuirii!

Harul multor minuni ţi-a dat, şi în ceata ucenicilor primindu-te, judecător al seminţiilor lui Israel vei fi şi tu²⁷, în mâinile tale a pus toţi arginţii.

Nu spune că nu ştia că furi²⁸!

Preabunul Acesta nimic nu ţi-a vorbit,

²⁶ C. Mt. 27, 5. Referire la sinuciderea lui Iuda.

²⁷ Cf. Lc. 22,30.

²⁸ Cf. In 12,6.

47

şi nicicând rău nu a fost către tine. Te ştia bine²⁹ mai înainte de a-L trăda, şi totuşi ţi-a spălat picioarele, picioare ale vrăjmaşului,

şi pâine tainică ţi-a dat³⁰.

Atâta bine de la El văzut-ai, prearăule, şi totuşi îl trădezi; şi, deşi ai avut atâtea, al sângelui Său preţ ai luat. De ai fi fost sărac, ai fi găsit motiv.

Nici gura nu poţi să o deschizi acum, să spui pricina acestei lăcomii.

Nicicând vreo pricină nu vei putea găsi, chiar de vei lua ca ajutor mulţimile de demoni, şi chiar întreg pământul de-l vei umple cu minciuni.

Pe Preabunul făptura întreagă îl cunoaşte şi toţi îl ştiu din ale Sale fapte.

în laţurile iubirii de argint³¹ te-au învelit, care este izvorul şi rădăcina tuturor relelor, şi de multă vreme s-a depărtat credinţa ta. Ai arătat ce eşti şi totuşi îndrăzneşti să vezi lumina? [...] Cum spui că Dumnezeu nu mai conduce lumea sau că s-a rupt a dreptăţii balanţă?

Vlăstarule cel rău, tu n-ai ieşit din rădăcina omenească, ci din rădăcini amare ai răsărit, din cel viclean, din invidie şi din ucidere, din moarte şi toate relele lumii.

Niciodată nu voi spune că eşti făptură a lui Dumnezeu, chiar de ştiu că totul este din voia Sa!

Dumnezeu nu-l izbăveşte pe cel ce nu doreşte aceasta! Nelegiuitule, ucigaşule, să vinzi pe Cel ce bine ţi-a făcut?! O, ce faptă!

Fie ca Cel care al Fiului meu Tată este asupra ta să arunce focul Său!

Lucrătorule al faptelor ruşinoase! Trădătorule al prieteniei! Rău este că-ţi vorbesc, chiar de nu eşti de faţă.

²⁹ Cf. In 6, 64; 13,11.

³⁰ C. Mt. 26, 26; Mc. 14, 22; Lc. 22,19.

³¹ Cf I Tim. 6,10.

48

De cel viclean şi Dumnezeu Se scârbeşte³².

Semne clare ai dat omului, Fiule al meu, să vadă dacă aurul este fals;

de ce să nu fie şi în trupurile omeneşti semne spre deosebirea celor necinstiţi?

Vrei ca oamenii să nu le cunoască şi să fii singur ştiutor? Ah, să se piardă după cum e drept cel ucigaş!

Eu, însă, să trăiesc şi să văd pe Fiul meu!

Să plâng acum şi să suspin, de ale tristeţii bolduri rănită.

Femeie sunt şi eu... plâng şi jelesc ca toate celelalte.

Corul

O, nenorocire!

Tăceţi! Viu n-ai să-L mai vezi pe Fiul tău!

Născătoarea de Dumnezeu

De ce plângi? Ce altă veste rea îţi dă motiv de plâns?

Corul

Nu ştiu, dar se apropie vestitorul, veşti ca să aducă despre Fiul tău iubit.

Al doilea vestitor

Moartea Fiului tău au hotărât-o cărturarii şi preoţii pentru ziua aceasta.

Născătoarea de Dumnezeu

Ah, a venit aceasta de care multă vreme mă temeam!³³ Am aşteptat-o şi neîncetat de lacrimi mă topeam.

Corul

Cum au făcut judecata? Care cuvinte ale evreilor ar fi putut pedeapsa cu moartea să aducă?

32 Pilde 12,22.

33 Este vorba despre cuvintele bătrânului Simeon de la Lc. 2, 35.

49

Născătoarea de Dumnezeu

Femeilor, martore ale nenorocirii mele, ţineţi-mă, femeilor, căci nu mai pot!

Mă pierd! Cad! Viaţa îmi las!

Mor! Rămâneţi cu bine! Fie ca şi cum eu nu mai sunt aici. Dar... spune-mi: în ce fel vor ca El să moară?

Cu pietre îl vor ucide

sau cu sabie vor tăia viaţa Sa?

Vestitorul

De la câmp veneam şi intram în cetate şi asta am vrut să aflu întocmai şi să întreb, căci pe Fiul tău eu totdeauna L-am iubit. Am văzut câte minuni a făcut în lume.

El a dat şi ochilor mei lumină.

Şi am văzut mult popor să alerge spre palat şi pe un om din mulţime am întrebat:

„Ce se întmplă? Nu cumva a venit de la vrăjmaşi vreo veste rea de s-a cutremurat aşa a evreilor cetate?"

Şi acela mi-a zis: „Iată, nu vezi pe Iisus cum stă?

Viaţa Sa se judecă curând."

Şi am văzut - o, de nu aş fi văzut-o! - vedere ce nici nu mă gândeam. Tăcut şi trist stătea Iisus. Şi alergau în jurul Său aceia şi gurile căscau asemenea câinilor însetaţi de sânge. De cum s-a adunat mulţimea iudeilor, stăpânitorul a vorbit. Dar, sfios, a vorbit aşa şi aşa... înspăimântat cuvintele întorcea.

Admiraţie simţea pentru al tău Fiu, văzându-L nevinovat şi fără de meteahnă, cu înţelepciune răspunzând la orice întrebare. Nu îi plăceau evreii ce însetau de sânge, nici cei ce căutau vină Celui ce nu avea.

Le zice în cele din urmă³⁴:

„Să spună părerea sa oricine vrea,

³⁴ Despre condamnarea lui Hristos de către mulţime, vezi: Mt. 27,15-26; Mc. 15,6-15; Lc. 23,17-25; In 18,39-19,1.

50

de este Iisus ori nu vrednic de moarte!"

Şi dacă trebuie mai bine pe Acesta liber să lase sau pe un oarecare hoţ, ce în închisoare aveau.

Să-L răstignească³⁵, au strigat aceia, şi pe nelegiuitul tâlhar să elibereze.

împotriva celor spuse le-a vorbit întâistătătorul, dar cuvintele drepte nu au convins mulţimea, căci împotrivă a vorbit altul,

puternic în strigăte şi în îndrăzneală.

Nu a încuviinţat stăpânitorul, dar împotriva-i s-a ridicat din mii de guri strigătul mulţimii, strigând că trebuie să moară Fiul tău.

Şi a învins părerea celui făr-de milă ce a cerut ca pe lemn să se spânzure Fiul tău.

Deja se crapă de zori, întunericul se topeşte şi în afara porţii îl vor târî acum spre locul unde îl aşteaptă lupta;

lupta vieţii, potrivit judecăţii ce s-a făcut. Astăzi este ziua în care viaţa Sa se stinge.

Născătoarea de Dumnezeu

Vai, început al necazurilor este cuvântul ce-mi spui!

Da, da, mare a nenorocirilor văd eu, sărmana, înaintea mea... Atât de mare... încât... mă întreb cum o voi trece

şi cum voi ieşi din furtuna valurilor?

Vai mie! Până unde va merge nebunia evreilor?

Unde se va termina îndrăzneala şi obrăznicia de vreme ce se încumetă să-L ucidă pe Dumnezeu?

Nu pentru El însă mă îngrijorez atât.

Cum va ţine moartea pe Biruitorul ei?

L-am născut, şi cum L-am născut ştiu bine;

durerile cele mari ale naşterii nu le-am simţit.

Mă doare însă de cei ce au căzut în păcat,

căci va veni pedeapsa, răzbunătoarea uciderii,

a uciderii pe care din invidie nelegiuiţii au îndrăznit. Vai, vai!

³⁵ Cf. Lc. 23,22.

51

Pe mulţi a rănit invidia. Nu este aceasta prima dată, dar nicicând nu a rănit

atât cât a rănit acum pe evrei.

Corul

De ce spui şi astfel de cuvinte?

De ce atâtea vorbe când Fiul tău Se pierde?

Născătoarea de Dumnezeu

Această vorbă înfricoşătoare nu o scoate din gura ta! îndrăzneşti să spui că astfel Se va pierde Mântuitorul lumii?

Corul

De vei face puţini paşi, ai să vezi Pătimirile Fiului tău,

Care merge către ultima luptă.:

Atunci îmi vei spune de se va pierde sau de va rămâne.

Următoarea scenă se petrece puţin mai departe de casă

Născătoarea de Dumnezeu

Vai mie! Ce văd?! Nenorocire! Mâinile ucigaşilor Te târăsc, Fiule al meu dumnezeiesc!

Legat Te duc de bună voia Ta

pe Tine, Cel ce pe cei legaţi din legături eliberezi.

O, nenorocire!

Fiule, cuvintele acestea nu se potrivesc cu cele ale îngerului şi nici cu cele ce am nădăjduit!

Corul

Dar se potrivesc cu cele ce a zis mai înainte, cum că va suferi din mâinile celor fără de lege.

Născătoarea de Dumnezeu

Vai, ce să fac? Nu îndură mai mult inima mea. Viaţa mi se stinge. Fiule, Fiule, unde mergi?

Ce ai în minte de Te grăbeşti aşa?

Iarăşi nuntă este în Cana şi acolo alergi din apă vin să le faci?³⁶

36 C. In 4, 46.

52

Fiule, să vin şi eu cu Tine sau să Te aştept aici? Spune-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui!

Mamă îţi sunt şi roabă a Ta, nu trece tăcut pe lângă mine! Să Te sărut aş vrea, să ascult vocea Ta şi să-Ţi vorbesc, Copile, în numele Tatălui Tău, lasă-mă, Fiule, cu mâinile mele să ating trupul Tău, să prind ale Tale picioare, să Te îmbrăţişez!

Vai, ce să fac? Inima mi se sfâşie.

O, prietenelor, veniţi! Frica să treacă de la noi! îmbrăţişaţi-mă, vorbiţi-mi, apropiaţi-vă şi mâinile-mi întindeţi! Vai mie, necăjita! Lacrimile îmi curg, de frică tremur.

Vai mie, necăjita, sigură este pieirea mea!

Din clipa în care am văzut chipul cel palid al Fiului meu, vreau să mor, nu vreau să mai trăiesc!

Vai, ce să fac şi cum să scap din mâinile mulţimii? Plasele şi-au întins vrăjmaşii peste tot, nenorocirii mele scăpare nu îi văd.

Cum să scap din atâtea capcane?

Corul

Nu ştim, iubită soră. Ne temem, şi din ochi lacrimi fierbinţi ne curg.

Mergi dar şi-n linişte urmează-L! îndură durerea, lupta priveşte-o cu curaj! Cu paşi timizi te vom urma şi noi.

Pădurea

Corul

De aici, de pe deal, le vom vedea pe toate.

Născătoarea de Dumnezeu

Mai mare va fi necazul meu de voi vedea pe Fiul meu pătimind până ce mormântul îl va primi.

Fug de mulţimea de care m-am temut întotdeauna.

Ce folos am de voi mai trăi încă?

53

Mai bine m-ar lua moartea, de nu îmi este scris ■ să ajung la bătrâneţi fericite!

Aceasta nădăjduiesc, că va învia Fiul meu şi toate popoarele va aduna la judecata cea dreaptă.

îl invidiază evreii rude³⁷ şi îl ucid.

Ale mele rude sunt, ale Mamei celei nefericite, nu şi ale Tatălui Cuvântului întrupat.

Fără de sămânţă şi mai presus de cuvânt a fost naşterea Sa cea de sus, după cum eu o ştiu. Adâncă este credinţa mea, şi chiar de plâng, să plâng, căci nu îndur să-L văd că suferă.

L-am născut, şi cum L-am născut eu o ştiu, iar taina să o explic nu mă pricep.

Dar acum, că necazul a venit, este nevoie să-mi dezleg limba. Voi descoperi mai întâi cele care m-au făcut să devin mamă, chiar de curat îmi este trupul până acum. Străină de mine plăcerea şi nu o cunosc, şi nici n-am auzit de ea, şi nici să văd imagini ce o nasc nu mi-a plăcut nicicând. Feciorelnic este sufletul meu. Mă jur pe Cel care pe toate le cunoaşte că nici nu o doresc şi nici nu mi-a trecut cândva prin minte. Altfel, fără de cinste şi slavă să mor şi nici marea, nici cerul, nici pământul trupul să nu-mi primească, iar mâinile Fiului meu Care pătimeşte să nu-mi primească sufletul! Iată dorinţa mea! Nădejdea nu mă va înşela, ştiu asta! Nu se face să spun mai mult, aşa cum plâng acum. Şi cum n-aş plânge? Multe am suferit ce-s vrednice de lacrimi şi multe altele încă mi-au rămas. Dar fericirile mele le voi spune mai întâi, mai vrednică de plâns arătând astfel suferinţa. Bărbat nicicând nu am avut şi am fost fecioară.

Toate câte ţin de femeia cea cuminte m-am nevoit să am şi din belşug Dumnezeu mi-a dat harul.

37 Cf. Mt. 27, 18.

54

Iată pe cea dintâi: are sau nu are vreun cusur femeia, clevetirea o aşteaptă de nu rămâne în casă.

Pe cele din afară nicicând nu le-am dorit, ci totdeauna mă aflam în casă şi nici nu primeam pe femeile care vorbesc mult. Ca dascăl bun al meu am avut mintea şi am socotit fiecare pas.

Am ştiut întotdeauna că înţelepciunea este ceva frumos şi de cinste oricui o are, şi pentru aceasta tăcută mi-a fost limba şi ochiul liniştit faţă de toţi. Am ştiut pe prietene când să le înving şi când de ele să mă las biruită.

Fără de prihană de la Dumnezeu m-a luat bărbatul şi neatinsă m-a dat înapoi. Astea nu sunt doar vorbe; faptele înseşi o dovedesc.

Aşa eram şi m-am făcut a lui Dumnezeu mireasă şi am născut pe Fiul. în ce fel crezi că L-am născut?

Aşa cum niciodată nu a mai născut femeia.

Corul

Preabună, cinstită, curată Fecioară, dintre mamele de pe pământ eşti singură nenuntită, după cum ştim, şi fără de bărbat.

Mâna moaşei, ce nu a avut vreo lucrare când ai născut, mărturiseşte dumnezeiască naşterea ta.

Din gura îngerului ai auzit cum că vei naşte pe Dumnezeu³⁸. Fapte ale unui muritor nu sunt cele făcute de Fiul tău şi nu înţeleg cum va suferi pătimiri omeneşti.

Născătoarea de Dumnezeu

Da, minunat este cum Tatăl va binevoi prin El pe muritori să miluiască!

Pe nefericiţii muritori doar în felul acesta din stricăciune şi din moarte îi va elibera, iar eu îţi voi arăta că acesta este adevărul.

Cuvântul Cel ce învaţă pe oameni cunoştinţa

³⁸ Lc. 1,32.

55

S-a sălăşluit în trupul meu şi har împarte. îndată ce pe muritor din pământ a făcut Creatorul.

În grădină l-a aşezat ca lucrător al plantelor,

vrând ca de acolo să-l ducă către cele cereşti, dar şarpele, care a înşelat-o pe Eva, a făcut să fie alungat şi din aceste înălţimi să cadă;

atunci înţeleptul Dumnezeu s-a gândit din femeie să Se nască; rămânând Dumnezeu, muritor să devină; şi murind să arunce pe al muritorilor vrăjmaş şi să-l zdrobească.

A venit pe pământ Dumnezeu cunoaşte aceasta şi o crede! La ceruri pe oameni să ducă, şi astfel iubeşte-L pe Dumnezeu, slăveşte-L şi-L binecuvintează! Ca din cămara de nuntă ai să-L vezi că iese din mormânt, şi sus să meargă în ceruri, după cum El a spus, dar şi profeţii din vechime³⁹. Această nădejde de neclintit rămâne în sufletul meu. în niciun alt suflet nu are astfel de rădăcini nădejdea cum că mult bine mă aşteaptă.

Şi nu mă fac de râs. Dulce este gândul, dar când nădejdea de neclintit se înrădăcinează, câtă bucurie! Cu toate acestea... mă biruie durerea! Repede se vor întâmpla toate, după cum văd, dar tristeţea este mai tare ca nădejdea.

Corul

Preafericită fiică, de trei ori slăvită Fecioară, ce ai ţinut, după cum spui, pe Dumnezeu în pântecele tău, acestea simţi, dar gândeşte-te acum la celelalte!

Dintre muritori ca cea mai înţeleaptă te cunoaştem, pe acestea vezi, dar dincolo de ele vezi sfârşitul.

Toate acestea sunt înfricoşătoare pentru neamul muritorilor, şi numai tu, care ai născut, le ştii în profunzime.

Născătoarea de Dumnezeu

Ah, nefericită sunt şi adânci sunt suferinţele mele! Ştiu multe, dar cum să le spun?

³⁹ Cf. Fc. 13. 20-15, 9; Ieş. 12,1-11; Is. 60,1-16; Ios. 5,10-15.

56

Cum să-L văd că moare răstignit, chiar de ştiu că El însuşi vrea aceasta? Mă pierd! Vai mie!

Corul

Mare este nenorocirea ta. Ce vei face acum?

Născătoarea de Dumnezeu

Nu ştiu... să mor, dacă nu voi găsi îndată vreun leac, durerea să-mi aline, astfel încât temeinică să-mi fie nădejdea. Ziua de mâine o voi mai aştepta încă, să treacă grija ce mă roade.

Dar Tu, Fiule al meu iubit, nu mă lăsa singură!

Prima parte a corului

Vai, vai! Mult plângi, dar nimic nu ne lămureşti, înfricoşătoare ameninţări vesteşti acum; în suflet cuvintele tale sădesc teama.

Iarăşi ne încurajezi, dar nu vedem lumina.

Născătoarea de Dumnezeu

Cele pe care le nădăjduiesc vor ajunge repede la sfârşit.

A doua parte a corului

Nicicând nu am intrat în vreo corabie, dar ştim din auzite şi din picturi: pe marinari de îi loveşte o furtună nu foarte puternică fac tot ce pot mai bine ca să scape.

La cârmă aleargă unul, la pânze altul, iar unul scoate apa; dar dacă mai pe urmă marea învolburată loveşte cu mânie, atunci se lasă în a valurilor sălbatică purtare. Astfel şi nouă în faţa înfricoşătoarelor Pătimiri vorbirea ni se prinde şi limba ni se leagă.

A învins furtuna înfricoşătoare şi făr-de Dumnezeu.

Pe tine te încălzeşte însă nădejdea cea de neclintit, Stăpână a toate, Maică a Domnului.

57

Dar de la o vorbă spre alta acum vom merge, căci vedem că cineva în grabă se apropie.

Vai! Cine să fie acesta? Uitaţi-vă cum arată!

Palid îi este chipul, ochii-s înlăcrimaţi.

Al treilea vestitor

Stăpână Fecioară, a Cuvântului lui Dumnezeu Maică, nu mă urî! Vreau, şi în acelaşi timp nu vreau la cele dinainte alte tristeţi să adaug.

Născătoarea de Dumnezeu

Neplăcut este începutul cuvântului tău. Ce se întâmplă?

Vestitorul

Ah, cum să-ţi spun, Stăpână, şi cum să-ţi vorbesc?

Cuvântul ce-ţi voi spune este dintre cele ce aduc griji adânci şi amare dureri.

O, Doamnă cinstită, Cuvioasă Fecioară, plâng pentru tine, ca un ucenic amărât, dar credincios Dascălului, pe Care-L văd că suferă.

Născătoarea de Dumnezeu

Vorbeşte! De la evrei ce veşti noi ne aduci?

Vestitorul

S-ar putea spune că Fiul tău nu mai trăieşte!

Vede încă lumina, dar puţine clipe I-au mai rămas.

Născătoarea de Dumnezeu

Ce ai spus? Şi cum o spui? De unde ştii?

Ah, spune-mi, spune-mi cum Hristos moare acum,

Fiul Părintelui Celui fără de moarte, despre Care nemuritor nădăjduiam că va rămâne⁴⁰ şi că întreg neamul lui Israel va mântui?

Vestitorul

De cum au ieşit din oraşul acesta al lui Solomon,

⁴⁰ C. Lc. 24,21.

58

iar mai pe urmă în locul cel pavat cu pietre⁴¹ au ajuns mulţimile, mulţimile cele fără de lege, târând pe Domnul meu, pe un lemn foarte înalt mulţimea

L-a înălţat, şi ridicându-L, L-au aşezat drept la sfârşit; drept pe lemn, drept către ceruri L-au aşezat, îndată pe alt lemn, în cruce peste primul, au întins şi pironit mâinile Sale.

I-au pironit şi picioarele pe lemn tare. După ce astfel pe cruce au atârnat pe Domnul, unii stând pe o stâncă îl priveau şi tare îl loveau cu o trestie⁴², şi până la gură I-au înălţat un burete, plin cu isop, fiere şi oţet⁴³.

Câţi nu au auzit cuvântul Său şi nici nu au văzut minunile pe care le-a făcut în lume treceau aşa, capetele scuturându-şi⁴⁴ şi piepturile îşi loveau fără să simtă⁴⁵.

Eu, care am urmat pe Domnul, sub nişte arbori de o parte am stat întâi, cu paşi fără de zgomot, cu gura închisă, ca să pot să-l privesc bine, fără ca mulţimile ticăloşilor ucigaşi să mă vadă. Dar când te-am văzut că stai aici înlăcrimată, am venit să-ţi spun veştile cele triste.

Născătoarea de Dumnezeu

Vai mie!

Ah, ce să fac? Nu rabdă mai mult inima mea! Cum pot să trăiesc încă şi să ascult acestea? Şi cum voi putea să suport să le văd eu, nefericita? Femei ale Galileii, prietenele mele bune,

⁴¹ Loc care în vremurile acelea trebuie să fi fost în afara zidurilor Ierusalimului (cf. In 19,14).

42 C. Mc. 15,19.

⁴³ Cf. Mt. 27,24.

44 Mc. 15,29.

45 Lc. 23,28.

59

vorbiţi-I, însoţiţi-L acum că pleacă!

O, prietenelor, veniţi! Veniţi! Teama să fugă de la noi!.

Corul

Departe de mulţime, să nu îţi facă rău!

Născătoarea de Dumnezeu

De ce aş putea să mă mai tem acuma de mulţime?

Departe de noi frica! Mergem, da, mergem!

Ce ne mai foloseşte viaţa de acum înainte?

Veniţi! Să mergem să privim Pătimirile Fiului meu!

Golgota

Născătoarea de Dumnezeu

Vai mie, prietenelor!

Veselă nu este faţa Fiului meu!

Culoarea şi-a schimbat şi frumuseţea i se stinge.

Din clipa în care am văzut întunecată faţa Sa, nu vreau să mai trăiesc... îmi doresc moartea.

Să mergem! De neîndurat este viaţa.

O, Tu, care ai venit pe pământ pentru binele lumii,

Fiul meu iubit, de ce pătimeşti toate acestea?

Al căror păcate preţ îl plăteşti?

Mâinile Tale sunt curate şi sânge nu le-a murdărit, curate îţi sunt buzele, curată gura şi trupul Tău întreg; preacurat îţi este sufletul şi fără de vicleşug îţi este gura. Cum de Te văd acum cu tâlharii răstignit?⁴⁶

Vinovat de nenorocirea aceasta nu este vreun vrăjmaş străin, ci este un ucenic. Voinţa Ta a fost, dar şi a lui. L-ai descoperit prietenilor prin pâine. Ai încercat să-l ajuţi să fugă de fapta rea, dar nu a înţeles.

S-a încurcat în laţuri.

Fiule, de ce Tatăl Te ia de pe pământ?

De ce a vrut să afli moarte aşa de ruşinoasă?

Ce văd eu, necăjita? Lucruri pe care nici gura nu le spune,

⁴⁶ Cf. Mt. 22, 38.

60

nici inima nu poate să le poarte. Pierdută sunt!

O, Fiule, junghierea Ta cea nedreaptă! Vai mie! Vai!

Cum Te pierzi fără să fii vinovat?

Rana din greşeala primei femei o vindeci.

Da, ştiu asta, dar nu ştiu cum să o spun.

Simt cum acestea în curând la capăt vor ajunge, dar durerea depăşeşte şi îneacă nădejdile.

De nenorocirea cea mare mă topesc şi plâng, ochii mei lacrimi fierbinţi varsă, întotdeauna firea femeiască

în plâns şi lacrimi fără de măsură cade.

Hristos

Femeie, cea mai binecuvântată,

iată pe fiul tău! Tânărul acesta neprihănit ce este lângă tine. Iată şi tu, ucenicule, pe mama ta⁴⁷ cea fără de prihană. Femeie, de ce plângi? De ce lacrimile îţi udă ochii şi de ce faţa îţi este aşa de tristă?

Fericită eşti⁴⁸, nu te întrista astfel!

Toate acestea se potrivesc cu ce a spus mai înainte gura profeţilor, dar şi a Mea.

A sosit ceasul ca al muritorilor vrăjmaş să-şi primească pedeapsa;

de ce, dar, plângi pe Fiul Tău?

Născătoarea de Dumnezeu

Pentru poporul acesta mă îngrijorez şi plâng, gândindu-mă ce îl aşteaptă.

De greutatea necazului biruită

plâng şi jelesc pentru aceştia. Ce altceva vor mai face cei care pe cruce Te-au spânzurat, Fiule?

Aştept cu nerăbdare să văd unde vor ajunge toate acestea. Nădejdile cele tari le biruie durerea.

Cu uşurinţă vei învinge pe vrăjmaşul nostru, pe moarte cu uşurinţă vei zdrobi,

⁴⁷ C.In 19,27.

⁴⁸ C. Lc. 1,28-42.

61

vei învia şi vei judeca pe ucigaşi,

dar femeia plânge, căci este făptură slabă.

Şi eu, suspinând şi rănită?

de acele cele tari ale durerii, vărs lacrimi.

Mare este slava mea, dar mă sting totuşi, căci nu am să mai văd faţa Ta cea dumnezeiască.

Necazul m-a găsit fără să îl aştept

şi, vai, sufletul meu se topeşte! Fiule, nicio bucurie nu îmi dă viaţa şi vreau să mor!

Singură în lume şi fără de ţară mă chinui.

Nici mamă, nici frate, nici rudă nu am la care să-mi găsesc scăpare din furtuna aceasta.

Copile, de nu am să Te văd repede, nu voi îndura.

O, Fiul meu iubit, nu mă lăsa singură!

Hristos

Curaj, răbdare, şi Eu pe toate le voi îndrepta!

Priveşte-ţi durerea şi drept stăpânitor să-L ai pe Dumnezeu. Nu cunoşti binele ce ţi s-a dat.

Pe pământ, în cer şi în toată făptura nu sunt daruri ca cele pe care ţi le voi da.

Pentru multele lucruri făcute pentru Mine îţi voi da aceste daruri.

Născătoarea de Dumnezeu

Cuvintelor Tale mă încred şi le cred.

Ştiu că aceasta este cel mai bine pentru mine.

Te-am născut, şi cum Te-am născut ştiu, dar durerea cea adâncă depăşeşte orice cunoaştere.

Te implor la această mântuitoare Pătimire a Ta,

Pătimire care pe muritori îi salvează de patimi,

şi ca mamă îţi ating picioarele,

fie-Ţi milă de mine! Milostiveşte-Te de mine în necazul meu şi nu mă lăsa fără de Tine!

Acolo unde mergi, ia-mă şi pe mine

de va întârzia judecata ce vei face!

Cu voia Tatălui să se facă ceea ce doreşti

şi a treia zi să văd că Te întorci din morţi, în rândul cărora de bunăvoie mergi.

62

Acestea le-ai spus de multe ori prietenilor Tăi. Astfel, toate vor fi mai sigure pentru mine şi pe Tine făptura în veci Te va lăuda, Fiu fericit al Tatălui Celui fericit recunoscându-Te.

Tristeţea să nu îngreuneze pentru mult viaţa mea şi pedeapsa să găsească pe ucigaşii cei fără de lege care L-au ucis pe Domnul pământului şi al cerului.

După faptele lor vor pătimi aceştia toţi, cele pe care le pătimesc cei necuviincioşi!

Nu mă îngrijorez pentru aceştia, cât pentru urmaşii lor.

Mă tem ca nu cumva generaţiile viitoare să nu plătească uciderea cea ticăloasă a părinţilor lor.

Dar, o, Copile, Lumină dumnezeiască, opreşte aceasta şi scapă de ucidere pe urmaşii seminţiei celei iubite!

Hristos

Bine, femeie! Cele ce ai spus bucuros sunt să le împlinesc. Tot ce vei dori vei avea, în dorinţa ta îţi voi fi ajutor şi vei vedea schimbarea necazului, când te vei elibera de tristeţea aceasta.

Născătoarea de Dumnezeu

O, suflet nobil plin de bunătate!

Copilul meu, greu este necazul ce m-a găsit, dar nestricată rămâne a sufletului bunătate, şi întotdeauna este mare grija Ta pentru mine. Mă gândesc cât de nehotărâtă eram, cum pe nedrept am avut atâta tristeţe în inimă, cum gânduri nefolositoare treceau prin mintea mea.

Corul

Vai!

Am auzit strigăte de jale pline de durere.

Voci şi suspinuri au ajuns la urechea mea; cineva strigă: „Dumnezeule", ca şi când ar fi păţit un rău mare.

63

Născătoarea de Dumnezeu

Dar Petru cel vestit se trage înapoi încovoiat şi trist, cu inima zdrobită.

Strigă pe Dumnezeu ca şi cum ar fi făcut un mare rău: De ce plângi, Petre? Da, faptă înfricoşătoare ai făcut⁴⁹, totuşi poţi găsi încă iertare.

Cuvinte al lui Dumnezeu, Fiule al meu iubit, iartă-l! Oamenii greşesc, iar Petru de frica mulţimii a păcătuit, Copilule!

Hristos

Fecioară Maică, mergi cu curaj acum!

Lui Petru îi voi da iertare, de vreme ce asta îţi doreşti. După cum ştii, părerea ta întotdeauna am urmat pentru inima ta cea bună şi pentru a ta evlavie. Ce am avut să-ţi spun ţi-am spus acum.

Din belşug atrag harul Meu lacrimile şi legăturile oricăror păcate le rup.

Îţi mai spun şi aceasta: nu urî pe niciun om, nici pe cei fără de lege care M-au răstignit.

Născătoarea de Dumnezeu

întotdeauna plin de dragoste este sufletul Tău; nu te faci al omului vrăjmaş, chiar de şi suferi, nici pe aceştia care Te-au răstignit nu Te mânii. Cine ar suporta mânia Ta, Fiule, şi răzbunarea Ta cine o ar putea duce?

Hristos

Mergi acum, nu rămâne în mijlocul vrăjmaşilor! Din cele câte ai venit să-Mi spui, unele s-au împlinit, iar altele Mi le voi aminti când trebuie.

Cuvintele sunt de prisos acum. Te las.

⁴⁹ Autorul are aici în vedere faptul că Apostolul Petru a tăgăduit că-L cu­noaşte pe Hristos. Vezi: Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 70-72; Lc. 22,58-62; In 13, 38; 18, 25-57.

64

Născătoarea de Dumnezeu

Se pare că toate s-au sfârşit! Vai mie, nefericita! Ah, ce strigăt înfricoşător este acesta pe care îl laşi Tu, Cel ce eşti doar dulceaţă şi bucurie?

Setea Ta cu ce amar au potolit?

Şi iarăşi spui: „Mi-e sete"⁵⁰... Te aud cum strigi.

Corul

Am auzit strigăt de jale plin de durere.

Dar ce este aceasta ce te-a făcut iarăşi să plângi?

Nu ştim, dar de la tine am vrea să aflăm.

Vorbeşte! Spune un cuvânt! Priveşte-ne! Vai nouă! Culoarea ta de ce... de ce privirea ta se stinge?

Născătoarea de Dumnezeu

Tăceţi, o, femeilor! Pierdute suntem!

Nu scoateţi nicio vorbă! Pe Fiul meu voi întreba, căci foarte aproape de moarte îl văd.

A strigat cu putere un cuvânt, da, un cuvânt, şi Şi-a plecat cinstitul Său cap.

Vai, ce văd! Mort este trupul Tău, Copilul meu!

Cu putere ai strigat puţin mai înainte⁵¹ pe Tatăl, atât de tare, încât pământul s-a cutremurat până în adâncuri şi înfricoşător răsuna strigătul Tău în depărtare, iar ochii nu puteau să îndure priveliştea înfricoşătoare. Iată, acum privirea am înălţat către Acesta, şi nu a trecut mult de când şi El privea lumina cea strălucitoare a zilei. Dar acum, Fiule, ce ai păţit? Cum Te pierzi astfel?

O, vorbeşte! Din gura Ta vreau să aflu, căci inima, care pe toate vrea să le ştie, nici în necazuri dorinţa nu îşi părăseşte. Vai, şi iarăşi vai!

Să se potrivească acestea cu toate cele profeţite? Vai, ce să fac? Nu poate mai mult inima mea!

⁵⁰ In 19,28.

⁵¹ C. Mt. 27,47; Mc. 15,34.

65.

Femeilor, veselă nu mai este faţa Copilului meu, culoarea s-a pierdut, frumuseţea i se stinge!

Mă tem să-L văd, şi cum să-L atingi,

când vezi cum s-a întins peste pământ întunericul, cum s-a cutremurat pământul şi stâncile au crăpat?⁵² Să mergem! Nu pot privirea să ridic

Să-L văd. Sufăr, iar suferinţa mă topeşte. Ştiu că toate vor ajunge curând la sfârşit, dar durerea depăşeşte nădejdile cele tari.

Fiule al împăratului tuturor, cum mergi în iad din grijă pentru cei dintâi creaţi şi pentru a lor pierdere? De bunăvoie ai lăsat sufletul Tău,

duhul ai predat Tatălui, şi ai mers la cele de sus.

Unde este biruinţa morţii, de vreme ce de bunăvoie duhul Ţi-ai dat Tatălui?

Am ascultat cuvintele pe care le-ai spus Tatălui⁵³, dar de ce Te ia de pe pământ?

De ce a vrut să găseşti moarte aşa de ruşinoasă? Pe mama care Te-a născut cum de o laşi singură?

Vai, de ar fi fost să mor împreună cu Tine... Dacă Tu pleci, care cetate mă va vrea?

Loc primitor şi sigur care străin în ţară străină îmi va da spre scăpare?

Niciunul. Să aştept încă puţin

să văd cea de a treia zi, cea luminată?

Astfel ai vorbit învierea vestind⁵⁴,

şi astfel cred şi eu. O, această nădejde mă face să trăiesc, oricât acum, văzându-Te pe cruce,

plâng, mai mult pentru mine, că nu Te voi mai avea, decât pentru Tine! Mai moartă sunt eu ca Tine.

Ah, mai bine să fi murit eu, Copilul meu!

Viaţa nu mai are nicio bucurie pentru mine! Sunt pierdută! Noaptea se întinde peste pleoapele mele;

m-am pierdut şi îmi doresc să merg în ţara celor morţi!

⁵² CMt. 27,51.

⁵³ cf. Lc. 23,46.

⁵⁴ Lc. 24,46.

66

în pământ, îmi doresc ca în întunericul pământului să locuiesc, de vreme ce nu Te mai văd.

Durerea ce mă străpunge gura nu o poate rosti, iar inima să o îndure. De la buzele închise şi de la ochii stinşi cum să găsească alinare mama cea necăjită? Degeaba Te-am hrănit, Copile, pe Tine, Care din belşug hrană împarţi tuturor? Degeaba m-am chinuit ca să scap din mâinile celor care voiau să Te omoare din clipa în care în chip minunat Te-am născut? Nu cred, chiar de mă jelesc şi lacrimi vărs. Te-am născut, şi cum Te-am născut ştiu;

pentru aceasta mari nădejdi am avut eu, necăjita, că mă vei îngriji la bătrâneţe, cum că mâinile Tale mă vor împodobi la înmormântarea mea⁵⁵,

⁵⁵ în locul acesta considerăm binevenită o paralelă între versurile Sfântului Grigorie de Nazianz şi cele ale Sfântului Roman Melodul din condacul La jertfa lui Avraam (pentru versiunea românească a acestui condac, vezi traducerea noastră: Sfântul Roman Melodul, Imnele Sfintei Scripturi, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 119-130). în acest condac, Sfântul Roman compune un dialog imaginar între Avraam şi Sarra pe marginea viitoarei jertfiri a fiului lor. în presupusul dialog dintre Avraam şi Sarra suntem înduioşaţi de măiestria cu care Roman ne prezintă presupusele gânduri şi presupusul lor zbucium în faţa împlinirii poruncii lui Dumnezeu. Dincolo de această artă poetică a Melodului, sesizăm două tipuri de comportament vis-à-vis de Dumnezeu, două moduri de viaţă ale omului. Primul dintre acestea este caracteristic omu­lui dominat de limitările lumii acesteia. Sfântul Roman pare să ni-l prezinte ca fiind modul natural de vieţuire a omului, bazat pe o înşiruire de eveni­mente naturale care trebuie să respecte o ordine cronologică şi să fie supus normelor unei morale elementare (Sarra ar trebui să accepte o ordine a lu­crurilor impusă de vârstă, de maternitate sau de paternitate, dar nicidecum o ordine impusă de voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu însă nu impune, ci pro­pune, şi acest lucru este afirmat indirect de Melod când vorbeşte de încer­carea prieteniei lui Avraam), după cum rezultă din versurile:

„Cum să nimicesc cu mâinile mele

pe cel care am sperat că îmi va închide pleoapele

cu ale sale mâini?" (41b⁴⁵)

„întoarce-te şi pleacă de la mine!

Eu pe acesta îl iau în braţe

şi de cel pe care în dureri l-am născut vreau să mă bucur" (410²) „Vai mie, fiul meu Isaac!

Să văd sângele tău vărsat pe pământ,

să nu se întâmple!

Să mă ucidă pe mine prima

şi, astfel, pe tine mai apoi să te ucidă.

întâi pe cea ce te-a născut pe tine

şi, mai apoi, pe tine, cel născut din ea" (410^{4 7})

„Fiule al meu, când vei creşte,

sprijin bătrâneţilor mele vei fi,

iar copiii tăi ajutor la bătrâneţe.

Să văd urmaşii tăi şi să mor,

iar ochii tu să mi-i închizi

şi împreună cu ai tăi copii mă vei petrece

la sânul părinţilor mei.

Tu vei plânge mai întâi mergând lângă sicriul meu" (41ta^M).

Cu siguranţă, acesta este modul de vieţuire şi gândire al omului postparadisiac, dominat de împlinirea nevoilor proprii. În versurile de mai sus, atenţia cade nu pe jertfa cerută de Dumnezeu, ci pe faptul că această jertfă ar aduce cu sine neîmplinirea unor evenimente care sunt considerate nor­male. O răsturnare a pseudorealităţii în care trăieşte un astfel de om conduce spre tristeţe ce se manifestă în lacrimi (41c), dar lacrimile acestea nu schimbă hotărârea divină, deoarece nu sunt rod al pocăinţei, ci al unei dispoziţii egoiste.

Normalitatea are însă şi o altă unitate de măsură, aceea a omului aflat în legătură cu Dumnezeu. Pentru un astfel de om, singura constantă pe care o cunoaşte este împlinirea voii lui Dumnezeu, iar dacă Dumnezeu cere lucruri care ies din tiparul naturalului, un astfel de om (Avraam şi soţia sa, Sarra) le împlineşte, căci el îşi cunoaşte locul său în creaţie şi ştie că toate ale sale sunt ale lui Dumnezeu, Care le dăruieşte (41 2⁵) şi Care le poate cere înapoi (41 1³). Iminenţa împlinirii voii lui Dumnezeu este un fapt incontestabil pentru un asemenea om.

În versurile de mai sus ale Sfântului Grigorie de Nazianz, Fecioara Maria arată că se aştepta la respectarea unei anumite ordini a evenimentelor din viaţa sa şi a Fiului său; totuşi ea este conştientă că naşterea mai presus de fire aduce după sine şi o depăşire a normalului postparadisiac, şi că Fiul său nu este doar om, ci şi Dumnezeu Care le depăşeşte pe toate.

67

la care toţi mă vor ferici. Dar nu pierd această nădejde de aur, chiar de vei muri. Glas dulce, care mă umple de bucurie, faţă iubită şi dorită, frumuseţe de nespus, în lume unică, lumină fără de răsărit a luminii celei fără de răsărit cum Te întuneci acum? Cum să Te privesc? De ce este aşa de tăcută şi de închisă gura Ta?

68

Copile, vorbeşte-mi, mângâie-mă!

Doar o vorbă îţi cere nefericită mama Ta.

Pe Tine Te ştiu Fiu şi Dumnezeu al meu, chiar de mori cu moarte dureroasă care pe mine mă face nemuritoare; moarte ce dă slavă nemuritoare şi bucurie veşnică neamului omenesc.

Teologul

Rabdă, doamnă a tuturor, chiar de te trage a plânsului dorinţă! De voie pătimeşte. Astfel va supune pe cel ce a supus pe om şi ca un făcător de dreptate va veni Cel puternic şi Creatorul. Trupul fierbându-mi în cazan de aur⁵⁶, în mod înţelept şi minunat mă va arăta tânăr!

Cu măiestrie de pe mine răzuind coaja stricăcioasei, relei şi vechii boli a omului, îmi va dărui strălucirea Tinereţii.

Pe toţi chinuie acum bătrâneţea cea vrăjmaşă, nenorocirea cea grea, ce are ca izvor greşeala mamei celei înşelate de demult. Din rău ne va scăpa, chiar El a spus-o, şi în leagănul cel vechi va conduce, în ţara, în casa pe care Eva a trădat-o, împinsă de voinţa şarpelui, şi a venit împreună cu ea pe pământ, în această vale de suspinuri şi plânsuri, şi bărbatul pe care l-a sfidat.

Necazurile au făcut-o să simtă

cât de greu este să laşi bogata şi binecuvântata ţară. De aceea El a primit să pătimească atâtea şi să moară acum, după cum însuşi a spus.

Dar a spus că va învia a treia zi, ucenicilor Săi dând bucurie mare.

⁵⁶ Referire la botezul reînoirii în numele lui Hristos. Simbolul acesta îl ia din mitologia greacă şi se referă la încercarea nereuşită a lui Pelias de a re­deveni tânăr; de aceea se face referire la bătrâneţe (yqQcic;). Pelias omul, bătrâneţea păcatul, cazanul cel de aur - Jertfa lui Hristos.

69

Da, de mai înainte le-a ştiut şi fără de ocolişuri le-a spus pe toate; iar acum toate ajung la final.

încă puţin şi va străluci ziua cea veselă!

Pe aceasta o vom aştepta şi, după cum a spus, are să vină. Acesta, Care aşa de clar a anunţat amarul, va arăta bucuria luminoasă a celei de-a treia zi.

Şi, dintre toţi, tu cel mai bine ştii sfârşitul, chiar de astăzi te amărăşti şi plângi; mari cinstiri pe pământ şi în cer îţi va pregăti, pământul va răsuna de lauda ta- şi oamenii biserici vor ridica pentru tine.

În locul acestei necuvioase crime,

în ţara aceasta sărbătoare cinstită se va face⁵⁷, loc sfânt va fi Ierusalimul⁵⁸.

Pentru aceasta nu trebuie să te jeleşti aşa fără măsură, să nu fie, Doamnă, suspinurile tale de nesuportat!

De ce în pământ aţinteşti privirea şi fără de oprire lacrimile îţi curg? Până când capul îţi vei apleca aşa, pământul până când îl vei mai uda cu lacrimi, de vreme ce ştii că a Celui pedepsit privire ce pe toate le acoperă bucurie mare îţi va aduce?

Doar către Acesta trebuie să-ţi ridici ochii tăi.

După această amară introducere, va veni ziua cea luminoasă şi veselă, după cum bine ştii.

O zi doar rămâne să aştepţi

ca grija ce şi pe mine mă roade să găsească sfârşit.

Născătoarea de Dumnezeu

Al doilea fiu al meu eşti acum, copilule neprihănit, după cum mi-a spus Fiul meu Cel unic.

Pe toate le ştii, ce nevoie este să le spun?

Fără durere şi fără de sămânţă a fost naşterea mea;

⁵⁷ Referire la sărbătorirea Pătimirilor şi învierii Domnului.

58 În textul original: „»cai yfV EoAvpwv îeqov teugei nebov", cu referire la Ierusalim. În epoca elenistă se întâlneau pentru denumirea acestui oraş termeni precum: ItQovaoAqp, lEQooâAupa şi mult mai simplu EoAupa.

70

nu am simţit asemenea celorlalte dureri de nesuportat. Cum că Fiu al lui Dumnezeu va fi, îngerul mi-a spus, iar câte a făcut, doar Dumnezeu poate să facă.

Cum să suport acum să-L văd pe cruce gol şi mort, pe El, Care pământul pe ape a sprijinit, pe El, pentru Care soarele şi-a întunecat lumina, pentru Care s-a stins lumina lunii, iar stâncile înfricoşate au crăpat, mormintele s-au deschis ca să arate a Sa putere, a Făcătorului, ce pentru lume suferă acum?

Teologul

Stăpână a tuturor, a Cuvântului mamă, şi eu sunt tulburat. Cum să privesc privelişte înfricoşătoare pe Domnul mort, pe Cel ce viaţă dă cu a Sa suflare? Suspin şi lacrima fierbinte îmi curge, dar rabd şi nădejdea îmi dă putere, căci mă încred în ale Domnului cuvinte.

A treia zi, care lumină va răsări, va arăta sfârşitul nădejdii mele; iar de nu va veni, atunci mai bine ar fi să mor.

Născătoarea de Dumnezeu

Ştiu bine că, în a treia zi, iarăşi neatins de stricăciune va ridica trupul Său, dar acum vrăjmaşe îmi sunt lumina şi ziua, iar eu, cea fericită, plină de tristeţe sunt! Toate cele omeneşti o umbră îmi par să fie şi câţi între muritori înţelepţi se socotesc şi ştiu să vorbească fără să mă feresc o spun - în cea mai mare pierdere aceştia vor muri.

Cu adevărat, nici un muritor nu este fericit. Faimă mai mare dobândeşte înaintea celorlalţi cel ce adună bogăţii, dar fericit nu este.

71

Primul cor

Dintre toate făpturile ce au suflet şi părere⁵⁹ nu se găseşte alta mai nefericită decât o mamă, o mamă ce a văzut mort pe fiul ei.

Trei vieţi de aş avea, mai bine le-aş pierde⁶⁰

decât să pierd copilul pântecelui meu pe care l-am crescut. Altfel vorbeşte despre tine cuvântul acesta, împărăteasă Doamnă, Preafericită Fecioară.

Deosebită eşti tu între toate femeile.

Eu am cunoscut a bărbatului dragoste, am gustat plăcerea, voi bea şi amarul, dar rabd, căci mamă de muritor sunt.

Este nevoie ca muritorii să rabde în necazuri.

Tu însă nu ai cunoscut pat de bărbat, Fecioară, şi că pe Dumnezeu vei naşte din gura îngerului ai aflat.

Cum poţi să-L vezi pe Acesta mort în faţa ta acum?

Născătoarea de Dumnezeu

întotdeauna cel trist tristeţe va aduce! încetaţi!

De la vestitor am ascultat veste. Era a îngerului veste slăvită. Eu nu judec.

Vestea am auzit; dacă mă înşel nu ştiu, dar am chezăşie sigură şi o cred.

Cu toate acestea, voi plânge, căci multe lucruri vrednice de lacrimi am pătimit şi mă jelesc şi plâng,

până iarăşi în viaţă Cel mort al meu va veni.

Al doilea cor

Doamnă Fecioară, iartă-ne!

Dacă a cuiva inimă o împietreşte tinereţea şi cuvinte prosteşti rosteşte, fă-te că nu auzi! înţelepciunea ta nimeni altul nu o are.

⁵⁹ Libertate de alegere, liber arbitru.

⁶⁰ O traducere mai exactă a acestor cuvinte („tqîc; Gavcîv GcAoip") ar fi trei morţi aş vrea să mor, dar considerăm că ar îngreuna cursivitatea textului.

72

Născătoarea de Dumnezeu

Vai!

Vrednice de plâns sunt suferinţele mele!

Mult plâns, ce nu se poate măsura!

Ah, voi, mâini necuvioase, ce ucidere aţi făcut!

Biruinţa strălucită şi slăvită în plâns şi în lacrimi aţi schimbat Frumoasă luptă să arăţi mâinile din care picură sânge!

Vai vouă! De veţi simţi ce este aceasta ce aţi făcut, va fi foarte adâncă durerea voastră!

De veţi rămâne pentru totdeauna în locul în care vă aflaţi,

. desigur, fără să fiţi fericiţi cândva, cunoaşterea nefericirii va lipsi de la voi, dar nepedepsite nu vor rămâne cele ce aţi făcut. Unde este binele? Pretutindeni nelegiuire! Să vă pierdeţi, urâţilor făcători de rele! Aţi ucis pe Dumnezeu şi nu vă pasă deloc, întreaga creaţie o vedeţi că tremură, şi totuşi voi vă lăudaţi cu fapta voastră înfricoşătoare.

Corul

Toate sunt nenorocire şi cine se va opune?

Şi toată viaţa omului este tristeţe, dar chiar şi în necazuri o iubim.

Alta este a lumii durere şi alta a ta,

chiar de în pierderea copilului cu siguranţă nu eşti singura. Tu nu ai născut la fel ca noi, dar cu inimă tare trebuie să suporţi şi nădejde de neclintit să arăţi acum.

Născătoarea de Dumnezeu

Vai!

Fiicelor, văd pe unul dintre făcătorii de rele, care ale tâlharilor oase au spart, suliţa să ridice către coasta Fiului meu.

Ce oare are în mintea lui să facă?

O a doua nenorocire să-mi pregătească? Să văd că pe Fiul meu îl batjocoresc şi mort?

73

Vai mie!

Altă privelişte înfricoşătoare văd ochii mei!

Cu suliţa au străpuns pe Cel mort⁶¹, priviţi sângele!

Priviţi cum izvor îndoit curge!

Sânge şi apă din coastă

a izvorât, din despicătura suliţei

puternicului bărbat, vrăjmaşului roman.

Izvor îndoit izvorăşte încă.

Cel ce L-a împuns cu frică strigă acum:

„Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu este Acesta!"⁶²

Aleargă înaintea crucii, priviţi, îngenunchează, priveliştea îl învinge, ca fulgerat se prăbuşeşte la pământ, pieptu-şi loveşte şi, iată, pământul îl sărută...

Acolo unde este crucea înfiptă şi unde acum

şi acesta de curgerea îndoită este udat.

în palme din izvor ia [sânge]

şi spre curăţirea lui îşi unge capul.

Corul

Se pare că împăratul va arunca astăzi

cu dreptate mulţime de nenorociri asupra făcătorilor de rele. Pe aceştia să-i chinuie, iar nu pe prieteni, ochiul cel drept al Stăpânului tuturor.

Dreptate cu sabie şi foc să aducă

şi asupra necuvioşilor pe faţă să se arunce.

Cu adevărat mare este această minune!

A împins în coastă suliţa şi din aceea, de cum s-a împuns, a curs o, ce minune! apă, dar şi sânge ce cu aceasta nu s-a amestecat. Ce privelişte înfricoşătoare şi ce teamă să o vezi! Firea mă conduce şi mă învaţă:

stâncile ce au crăpat, ale pământului adâncuri ce s-au despicat, mormintele celor morţi ce brusc s-au deschis,

şi cel ce a împuns cu suliţa, şi care înfricoşat cade la pământ.

⁶¹ Cf In 19,13.

62 C. Mc. 15,39.

74

Născătoarea de Dumnezeu

O, Copile! O, Iubitul meu! O, dumnezeiescule Cap! Toţi, până şi cei ce prieteni nu ţi-au fost, au găsit în necazul Tău izvor de lacrimi.

Sângele Tău curăţă păcatele lumii

şi vrăjmaşii se înfricoşează văzând minunea Ta

şi Fiu al lui Dumnezeu Te mărturisesc cu credinţă.

Toate se cutremură de Tine, chiar şi cele fără de minte, şi totuşi, cei de un neam Te-au ucis cu invidie de neînţeles.

Datori erau coroană să-Ţi pună,

nu însă asemenea spinilor batjocoritori;

şi nici nu-i preocupă acum înmormântarea Ta.

Cum să Te cobor eu de pe lemn acum?

Şi trupul Tău în ce mormânt să-l pun?

Şi unde să găsesc giulgiuri vrednice de Tine?

Şi cum să-Ţi glăsuiesc bocetele ce sunt cuvenite?

Ce mâini Te vor înmormânta, o, Fiule?

Vai, ce să fac eu şi ce va fi cu mine, nefericita?

Dar de ce plâng? Cuvintelor Tale să mă încred, faptelor Tale, care şi acestea mărturisesc, căci tot ce vrei este posibil să se facă.

Dumnezeu rânduieşte multe ce par a fi fără de nădejde, multe face Dumnezeu pe care nu le aştepţi, iar celor ce le aştepţi nu dă sfârşit după cum vrei.

Unde nu înţeleg, arată-mi!

B

Teologul

Dar iată, Iosif, care aici ajunge alergând, vreo veste nouă poate vine să ne aducă!

Iată, văd alt lucru minunat ce nu-l aşteptam: ucenicul cel din noapte⁶³ aleargă împreună cu el şi unelte poartă... poate... pentru coborârea de pe cruce. Fericit cel care cunoaşte tainele cele dumnezeieşti

⁶³ Cf. In 19,39.

75

şi curată viaţă petrece şi mintea sa o are totdeauna spre a fi mereu curat sufletul său,

şi orice necurăţie alungă de la trupul său,

şi cunună de virtuţi purtând pe cap, slujeşte întotdeauna cu dragă inimă pe Domnul, înţelepciunea şi cinstirea celor dumnezeieşti cele mai bune şi înţelepte lucruri sunt pentru toţi muritorii care le au şi care le urmăresc.

Iosifdin Arimateea

Prietene al meu iubit, am ascultat vorba ta, înţeleaptă vorbă a omului înţelept. Lung drum am făcut şi am venit pregătit, cu toate cele de îngropare, să îngrop pe Mortul cel mult iubit.

L-am iubit întotdeauna şi L-am cinstit, şi îl cinstesc şi acum când este mort.

Cum să-L coborâm? Cum în mormânt

în giulgiuri învelit să-L ducem?

Vino, tinere înţelept, şi sfătuieşte pe bătrân! Nu mă voi odihni nici dimineaţa şi nici seara, până pe Cel mort nu îl voi aşeza în mormânt nou.

Nu sunt din neamul Lui, dar, după cum trebuie, ca ucenic îl plâng şi eu cu voi.

Teologul

El însuşi Se va face conducător al vostru, fără de strădanie, uşoare va face lucrurile în mâinile voastre.

Iosifdin Arimateea

O, preafrumoasă făptură a lui Dumnezeu, Doamnă a mea, de ce aşa de singură stai lângă Fiul tău şi-ţi strigi către Acesta amarul?

Doar ucenicul cel feciorelnic este lângă tine, pe fratele său⁶⁴ lăsându-l cu ceilalţi.

De frică tremurând şi înlăcrimaţi

au fugit ceilalţi ucenici

⁶⁴ Se referă la Iacov, fratele lui Ioan.

76

şi niciunul din noile necazuri nu au văzut, nu ştiu.

Dar tu de frica vrăjmaşilor nu te înfricoşezi.

Mă tem ca nu cumva nou rău în mintea lor să pună aceşti duşmani răuvoitori, ucigaşii cei înfricoşători; nu va suporta inima lor împietrită nici o înmormântare cinstită să facem Mortului nostru.

Teologul

încă nu au încetat? Aşadar, nu s-au săturat încă de nebunia lor şi de sânge?

Iosif din Arimateea

Nici măcar la mijlocul răului nu a ajuns răul lor!

Teologul

Ce se întâmplă, bătrânul meu? Să nu taci, spune-mi!

Iosif din Arimateea

în scaunele strălucitei scăldători a lui Solomon⁶⁵, unde se adună bătrânii, am stat deoparte şi, fără să îmi pese, am auzit pe unul ce a spus că preoţii vor merge ca să ceară stăpânitorului ca neîngropat pe Mort să lase.

Măcar de ar fi minciună, dar nu ştiu.

Cu toate acestea, rugându-l pe stăpân am luat încuviinţare, ca prieten al său, să ridic pe Cel mort⁶⁶.

Teologul

Toate s-au pierdut, dacă, mai înainte de a se termina necazul cel dintâi,

ne va găsi şi alt nou rău.

Acela a spus că în cea de a treia zi tristeţile se vor sfârşi, bucurie vom avea în inimă.

Nu va răbda Tatăl să pătimească atâta Fiul Său.

Hotărârea cea veche fuge din faţa celei noi,

⁶⁵ Aceasta se afla în partea de răsărit a Templului. La aceasta se face re­ferire în In 10, 23 şi Fapte 3,11.

⁶⁶ C. In 19,38.

77

şi Acela nu iubeşte astfel de gânduri.

Pe aceştia îi va pedepsi, căci mânia Sa nu are sfârşit.

Va arde şi oraşul, după cum a spus mai înainte.

Pe vrăjmaşi să pedepsească, iar nu pe prieteni,

al Tatălui ochi răzbunători

Dar de Doamna, ce cinstită a fost de mine întotdeauna, şi pe care eu de la Fiul său am luat-o acum ca mamă⁶⁷, nu se va bucura niciun ucigaş în viaţa sa.

Dumnezeu este [Viu], ale Sale minuni toţi le-am văzut, şi tu ai văzut multe şi acum altele vezi: nu ai simţit al soarelui mare întuneric⁶⁸ când capul Şi-a plecat de bunăvoie şi sufletul Şi-a dat⁶⁹?

Nicicând nu ar fi biruit moartea, de nu ar fi chemat-o, plecându-Şi capul.

Şi alt lucru înfricoşător ai văzut:

adâncurile pământului s-au cutremurat şi pietrele s-au despicat, mormintele le-ai văzut deschise⁷⁰;

iar când un bărbat tânăr coasta Sa a împuns-o⁷¹, în sus aruncând suliţa, adâncă a fost lovitura şi eu I-am văzut rana.

A înfipt în coasta Sa suliţa,

iar ce a urmat a fost minune: din coasta Sa izvorăşte sânge şi apă, dar fiecare separat. Da, din coasta Sa izvor îndoit ţâşneşte îndată. Privelişte înfricoşătoare! Nimeni să atingă nu îndrăznea, iar cel ce L-a împuns cu frică a strigat:

„Cu adevărat mortul acesta este Fiul lui Dumnezeu!".

Nefericita mamă lângă crucea Sa cade plângând, spre cruce se târăşte, strigă, picioarele-I îmbrăţişează, şi-n mâini luând sânge şi apă din izvorul cel îndoit se pleacă şi spune: „O, Capule dumnezeiesc,

⁶⁷ Cf. In 19,17.

⁶⁸ C. Lc. 23,44.

68 Cf. In 19, 30.

⁷⁰ Cf. Mt. 27, 51-52.

⁷¹ Cf. In 19, 34.

78

de oameni şi de morţi Te îngrijeşti. Sângele-Ţi verşi pentru curăţirea poporului, dar nimeni nu se îngrijeşte de înmormântarea Ta!" După ce a terminat plânsetele şi bocetele, preacuratul trup vrând să ridice, îl îmbrăţişează, precum iedera dafinul.

Iar după ce a încetat cu lacrimile, a spus:

„De ce plâng? Cuvintelor Copilului (trebuie) să mă încred, faptelor Sale ce mărturie dau că tot ce vrea se face;

Acela şi celor fără de nădejde dă uşurare".

Acestea a spus şi îndată după aceea te-am văzut venind.

Iosif din Arimateea

Minunate sunt cele ce ai spus, iar faptele le mărturisesc, dar nu este vremea ca să afle Doamna.

Linişteşte-te acum, încetează cuvântul şi fugi de aceştia cât poţi mai repede!

Nu te apropia de cei turbaţi, de firea lor sălbatică şi inima împietrită!

Născătoarea de Dumnezeu

Nicodime, şi tu, dumnezeiescule Iosif, o, prietenilor neînfricaţi, bucuraţi-vă! La timp aţi venit acum!

Prietenul cel credincios necazul prietenilor în inima sa îl simte ca al său.

Grăbiţi-vă, grăbiţi-vă de-L coborâţi!

După cum văd, pentru aceasta aţi venit amândoi.

Ah, urcaţi-vă în grabă şi aduceţi-mi-L, ca să îl iau, eu, Mama, în braţele mele şi să-I sărut trupul pe care l-am hrănit!

Iosif din Arimateea

Mai bine mergi departe, căci vreun duşman văzându-te mult rău îţi poate face.

Noi doi, după cum vezi, ne vom urca şi îl vom coborî acum îndată.

79

Iubitule Nicodim, urcă tu primul!

Scara este puternică şi bine sprijinită.

Scoate pe Cel răstignit de pe lemnul pe care L-a ucis poporul şi se laudă!

Tu, chiar de plângi şi suferi, trage!

Ce a fost, a fost, iar lacrimile nu au putere ca să schimbe!

Născătoarea de Dumnezeu

Sărmana de mine! Să nu pot să văd pe Fiul meu, chiar mort, până să intre în mormânt, ca să evit mânia mulţimii.

De ce mi-aş dori viaţa fără de Fiul meu?

Lăsaţi-mă să-L plâng, lăsaţi-mă să îi ating picioarele, să îl sărut şi să-L înmormântez.

Săracă mâna mea, ţine pe Mortul meu!

Iosif din Arimateea

Nu, nu întinde mâna, pe Cel mort nu-L atinge!

Mîinile mele vor face îngroparea Sa. Ajutor al meu

voi avea pe Nicodim, care ţine bogatele şi multele miresme, să ungă trupul Său⁷².

Niciun duşman să nu-L jignească, giulgiurile rupându-I şi afară din mormânt să îi târască trupul. Nu îi sunt rudă, nu sunt din neamul Său, dar, după cuviinţă, ca prieten îl cinstesc.

însă cum să-L luăm? Gândeşte-te în ce fel ar fi mai bine pentru tine!

Dar sfatul meu acesta este:

rămâi tăcută şi tot ce trebuie făcut va fi făcut cum trebuie!

Nicio faptă necuvioasă nu vom face Fiului tău.

Iudeu sunt şi eu, nu neg, dar niciun om nu poate să mă convingă, Doamna mea, că Fiul tău nu a fost desăvârşit, chiar de aceasta ar spune-o tot neamul omenesc şi careva ar scrie în toate cărţile.

⁷² C. Mc. 16,1.

80

Desăvârşit a fost şi bine ştiu.

Stăpână, deschide braţele tale - şi voi, femeilor, împreună cu ea - şi primeşte trupul iubitului tău Fiu, şi-L plânge precum vrei, şi-L pipăie!

Născătoarea de Dumnezeu

Dulce cuvânt ai spus! Tu dintre primii prieteni şi binefăcători ne vei fi acum, căci eşti biruitor în biruinţă ce slăveşte.

Iubite Iosif, cinstite prieten, prinde, strânge pe Fiul meu în braţele tale!

Prinde[-I] trupul, ţine-L drept, mâna cea dreaptă pune-ţi sub gâtul Său şi ţine-I capul!

Teologul

Stăpână, mâinile tale întinde şi voi [celelalte], primiţi-L mort pe Cel ce morţilor dă viaţă⁷³, iar eu împreună cu voi îl voi ţine!

Născătoarea de Dumnezeu

Sărmană mâna mea, prinde pe Cel mort!

Vai mie, ce văd? Ce ţin în mâini?

Cine este Acesta pe Care mort îl ţin în braţe?

Cum ar trebui eu, Cuvioasă Mamă, să-L ţin la piept?

în ce fel să îl jelesc?

Spune-mi cum să-Ţi vorbesc

şi cum să îţi sărut neînsufleţitul trup, Copile!

îţi spun acum pentru ultima dată: „Bucură-Te!".

Scris a fost ca sărmana Ta mamă

să Te vadă mort de mâinile celor fărădelege.

Mâna Ta cea dreaptă dă-mi să o sărut, mâna ce o iubesc, ce pe toate le ţine, şi de care mă ţineam ca iedera de copac! Ochii mei cei dulci, iubita mea gură, faţă şi privire frumoasă a Fiului meu!

⁷³ Cf. Mt. 22,23; Mc. 12,26-27; Lc. 20, 38; in 5, 21; Rom. 14, 8-9; I Tim. 2, 6.

81

O, preadulce sărut al buzelor Tale!

O, dumnezeiescule trup şi dulce răsuflare!

O, suflare ca mirul! Te-am simţit în necazuri şi s-a uşurat inima mea.

De ce în acest chip ruşinos ai ales să mori?

De ce orfană laşi pe Mama Ta?

În moartea Ta ia-mă cu Tine!

Mai bine să fiu moartă, decât mort să Te am.

Din buze închise şi din ochi închişi cum să-mi găsesc mângâiere? Cum voi trăi? Suflare din corpul Tău! Nu cumva degeaba Te-a hrănit pieptul meu pe când erai în scutece, Copile? în zadar au fost strădaniile mele şi atâtea griji ce am avut de la începutul naşterii Tale minunate?

Şi în viaţă, ca şi acum, când mergi în Iad, Fiule al Celui Preaputernic, îmi arzi inima, încă de la început mă voi apuca să Ţi le spun: păcatul ce a înşelat pe mama tuturor şi pe tatăl cel dintâi, care a însămânţat neamul muritorilor şi bun seceriş a secerat, pricină a fost ca să Te nasc în chip minunat, o, Fiule, precum a voit Tatăl⁷⁴, mai înainte de a mă naşte eu şi lumea toată.

Şi dacă m-am născut, cu voia Tatălui Tău, nu m-au ţinut acasă, ci mama mea la templu m-a lăsat.

Acolo, de mâna îngerului fiind hrănită, când a venit vremea, după Lege, bătrânii m-au dat unui bărbat cuvios să-mi fie tutore⁷⁵, nu fără ca aceasta să fie dumnezeiască voinţă, ca să fie apărător al meu şi al Copilului meu păzitor, căci eşti străin de neamul Tău.

Te-am născut, dar Fecioară neprihănită am rămas; curată sunt, căci eu mă ştiu pe mine, şi Tu o ştii, Cel ce pe toate le cunoşti.

⁷⁴C. Fc. 3,15.

⁷⁵C. Mt. 1,18-19; Lc. 1, 26.

82

Pe Tine Te-am născut, de la Dumnezeu-Tatăl, dar cuvinte necuvioase au răspândit despre mine, în chip mincinos zicând cum că din muritor Te-aş fi născut. Nu-mi ajungeau jignirile acestea, ci şi în Egipt a trebuit să fug⁷⁶;

mulţime de necazuri şi m-au topit durerile. Dar am văzut toate minunile ce ai făcut, şi în minte cântărindu-le nu mă temeam că vei muri. Ziceam: „Nu este muritor". Dar legământul cu părintele Avraam⁷⁷ şi alte mii de rugăciuni fierbinţi ale celor de mai înainte şi jurământul ce ai dat cum că al omului Mântuitor vei fi, că ajutor vei fi, Te-au făcut să mergi spre moarte.

Pentru aceasta şi întruparea şi moartea Ta.

Iar eu, ca răsplată pentru atâtea chinuri ale mele, o, Copile, mort Te ţin în braţe, şi plâng, cu amar plâng; şi lacrimi negre vărs. Bocetele spun durerea şi nu sunt cuvinte deşarte. Pregătit este Iosif cu giulgiurile, după cum trebuie, să Te îmbrace, mormântul să îţi pregătească şi multe arome din belşug să verse peste Tine, pe care Nicodim le-a adus din toată inima, pentru Mortul Cel iubit un mic dar de iubire Ce folosesc mirurile pentru cei morţi?

Se va îngrijora Tatăl Tău pentru Tine în iad, unde mergi să dezlegi pe cei legaţi, pe care Iadul i-a răpit şi închişi îi ţine în închisoare nefericită, înfricoşătoare şi întunecată?

Pe aceste taine de nespus le-a luminat Tatăl

Ce a primit să junghie pe Scumpul şi Unicul Său Fiu⁷⁸; le-a propovăduit ucenicul şi ruda Ta⁷⁹ despre care ai spus că este cel mai mare dintre profeţi, cel care spre junghiere a fost predat de evrei.

⁷⁶ Cf. Mt. 1,13-15.

⁷⁷ Cf. Lc. 1,73 (în cântarea lui Zaharia).

⁷⁸ Referire la jertfa lui Avraam, cf. Fc. 22,10.

⁷⁹ Cu referire la Sfântul Ioan Botezătorul, cf. Lc. 7, 28.

83

Era cinstit şi cuvios. Curăţia lui era unică.

Gol, postitor, departe de lume, cu neprihănită şi curată mâncare se hrănea, cu haină sărăcăcioasă se îmbrăca⁸⁰, pentru cei ce trăiesc în desfătare, era dezgustător; slab foarte, petrecând viaţă aspră, prieten îi era doar pustiul, în care Iordanul sprinten îşi curge şuvoiul său.

Dar şi profetul ce a rămas trei zile în adâncul mării⁸¹ a preînchipuit îngroparea Ta.

Pe acestea le ştiu şi de aceea mare este bucuria mea, căci şi al îngropării sfârşit îl aştept. Astfel ai primit moartea, Copile, şi acestea sunt pricinile Pătimirilor Tale de acum şi ale faptelor Tale: pentru mântuirea oamenilor ai murit⁸². Nici Iuda şi nici Pilat cel nemernic nu scapă de pedeapsă; şi pe ei doi, şi întreg oraşul, şi pe mulţimea ticăloşilor ucigaşi privirea cea răzbunătoare a lui Dumnezeu va chinui. Da, [Pilat] din Pont, vinovat eşti! Să nu crezi că ai scăpat privirii celei atotcuprinzătoare, chiar de ţi-ai spălat mâinile ca un nevinovat⁸³.

A aruncat şi Iuda răsplata crimei⁸⁴, [dar] sabie merită să-i taie gâtul, în ştreang să atârne, în valurile albastre să se piardă, mâncare pentru peşti să fie trupul său⁸⁵. De-ai fi vândut pe un om oarecare, nemernicule, [întorc acum către tine cuvântul meu,] dacă pe altul ai fi trădat să îl omoare, pedeapsa ta ar fi stabilit-o a oamenilor lege,

80 C. Mt. 3,4.

⁸¹ Cf. Mt. 27, 40; Iona 2,1.

⁸² Cf Is. 53; In 1, 29; Gal. 3,13; Col. 1,21-22; Rom. 1,16; I Pt. 2, 24.

83 C. Mt. 27,24.

⁸⁴ Cf. Mt. 27,5.

⁸⁵ Cf Mt. 18,6.

84

dar acum ai vândut pe Cel ce mii de haruri ţi-a dat, pe Cel ce L-a trimis Dumnezeu în lume⁸⁶, ca să o mântuiască! Pe El din invidie spre ucidere îl trădezi. Trădătorule, ce pedeapsă meriţi?

Iosif din Arimateea

S-a judecat deja după cum trebuie făcătorul de rele, ucenicul cel nevrednic ce a trădat pe Domnul! Sus într-un ştreang l-au văzut atârnat; mai apoi, urlând a căzut greu la pământ. Nu a simţit că răul era aproape.

Corul

Dreaptă a fost judecata, s-a făcut ce era bine.

Născătoarea de Dumnezeu

O, Copile, mare este Tatăl Tău! A ascultat ce îmi doream, şi îndată a răzbunării sabie drept a lovit pe cel fără de Dumnezeu, pe cel înşelător, pe cel fără de lege, pe nedreptul trădător. Astfel de moarte se potrivea acestui hoţ, celui ce lui Dumnezeu îi pregăteşte moarte, şi care pentru uciderea sa nu s-a căit.

Dreaptă a fost pierzarea acestui făcător de rele, ce a lovit câştigul pocăinţei cu piciorul. Există Dumnezeu puternic şi mare;

şi purtare de grijă a lui Dumnezeu este, dar şi judecată. Niciun necuviincios nu-I poate fi plăcut. Ridicaţi-L şi aduceţi-L în mormânt nou⁸⁷, în binecuvântat mormânt aşezaţi pe Cel mort! Are toate giulgiurile şi toate cele de înmormântare, mică mângâiere pentru cei ce nu mai sunt în viaţă. Puţin se îngrijesc cei morţi, cred, cu podoabe multe de îi împodobim.

⁸⁶ Cf. Mt. 10, 40; Lc. 4,18, 43; 9, 48; în 3,17; 4, 34; 5, 36-38; 7, 16, 29, 33; 8, 16, 18, 26, 29, 42; 9, 4; 12, 44-45, 49, 14, 24; 17, 3, 8, 18, 21, 23, 25; Fapte 3, 26; Gal. 4,4-6; I în 4,9-10,14.

⁸⁷ Cf. Mt. 27, 60; Mc. 15, 46; Lc. 24, 53-54.

85

Degeaba-s toate acestea, dacă nu greşesc, -.■

trufie a celor vii.

Acoperiţi-I faţa cu aceste pânze, luaţi-L în mâini şi-L ridicaţi, puneţi-L în mormânt pe împăratul pe care L-au ucis iudeii!

Pe Mortul Cel nou ridicaţi-L încet-încet pe braţe!

O, Fiule al Creatorului a toate, [o,] Cel împreună lucrator [cu El]! Ce ar putea să facă muritorii făr de Tine

şi dintre toate cele ce sunt, care nu este făptură a lui Dumnezeu? Vai! împărate, împărate, cum să Te plâng?

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cum să Te strig?

Se topeşte sufletul meu, cum să Te jelesc? În giulgiuri de îngropare Te-au înfăşurat mâinile mele care în scutece, cândva, Te-au înfăşat⁸⁸.

Nicodim

Ai grijă, bătrâne! Ţine uşor capul Celui de trei ori fericit! Ai grijă, Trupul Său să îl aşezăm ca şi cum ar trăi [, cu recunoştinţă]!

Iosif din Arimateea

O, chip iubit, tânără înfăţişare!

Capul Ţi-l acopăr cu pânza aceasta, în curate şi noi giulgiuri îţi ascund acum trupul însângerat şi pironit în cuie şi coasta ce-au rănit-o.

Născătoarea de Dumnezeu

Da, ajutaţi şi faceţi ceea ce se cuvine!

Noaptea se apropie şi întunericul.

Puţin mai sus aşezaţi capul,

o mică favoare pentru Stăpânul nostru iubit.

Luaţi-L! Merg şi eu să văd unde va fi mormântul Copilului meu, şi acolo să plâng până va străluci dulcea zi cea de a treia.

Ce doliu este acesta ce s-a întins, Copile?

88 Cf. Lc. 2, 7.

86

Adâncă este tristeţea pentru întreaga lume!

Pe neaşteptate a căzut tristeţea peste toţi! Fie ca a lumii întregi şi a mea bucurie să vină!

Lângă mormânt

Iosif din Arimateea

Urmaţi[-mi], trupul cel sfânt ţinând!

M-am rugat să-L iau,

şi în cele din urmă stăpânitorul a acceptat.

Pe lemn gol îl aveau şi mort de acolo L-am luat.

Născătoarea de Dumnezeu

Cu grijă! Vă rog în numele Lui, o, bărbaţilor, uşor să atingeţi trupul Celui ce este Dumnezeu şi Om, cu grijă ridicaţi-L toţi!

Iată, după cum se vede, aproape este mormântul!

Vai mie, femeilor din Galileea!

în mormânt este deja, piatra îl va acoperi!

Femeilor, veniţi, înaintaţi, pe Cel mort priviţi-L, călătorie bună să-I uraţi şi „bucură-Te" spuneţi-l, căci alt Mântuitor oamenii nu au, chiar dacă iudeii neagă aceasta!

Să mergem! Să mergem! Nu pot să văd cum în mormânt acoperă piatra pe Cel ce apă a izvorât din piatră⁸⁹ pentru părinţii noştri şi răstignit fiind a crăpat pietrele şi ale morţilor morminte le-a deschis⁹⁰.

Aşteptaţi puţin, rămas bun să îmi iau şi eu! Copilul meu iubit, către casele iadului mergi, Te pierzi din ochii noştri, precum Tu însuţi vrei, în preaîntunecata ţară a iadului, ca preaamară săgeată să-i arunci.

în tărâmul celor morţi, la porţile întunericului mergi, ca neamul omenesc să-l scalzi în lumină, pe Adam să ridici, pe al muritorilor părinte,

⁸⁹ C. Ieş. 17,6.

⁹⁰ C. Mt. 27,51-52.

87

pentru care muritor Te-ai făcut. Mergi în al iadului adânc întuneric ucis de vrăjmaşi şi în urmă lăsând pe sărmana Ta mamă. Dragostea Tatălui Tău Te omoară⁹¹, dragoste care pentru ceilalţi este mântuire;

iar slava Tatălui este moartea Ta.

Plânset amar! Copile, pământul Te ia la ale iadului preaîntunecate porţi, ca să-i arunci săgeată amară.

Pentru aceasta singur cobori;

vei lua Tu pe morţi, nu morţii pe Tine; pe toţi îi vei elibera, Cel ce eşti singur liber! Doar Tu între toţi ai curajul acesta, doar Tu poţi pătimi atât de mult pentru lume. Luptele ce Te-au aşteptat au ajuns la sfârşit; Îţi rămâne doar să biruieşti pe vrăjmaşi şi să zdrobeşti pe iad, pe şarpe, pe moarte. Întru înţelepciunea Ta ai primit moartea Ta, ca soarta oamenilor prin aceasta să o schimbi. Măreaţă slavă pe pământ neîntemeiezi cu învierea Ta, ce pe toţi mântuieşte, asemenea Tatălui iarăşi făcându-Te.

O, împărate veşnic, fără să-Ţi pierzi dumnezeiasca fire ai unit cu aceasta firea omului

şi acum cobori până în tărâmul iadului strălucire şi lumină dorind să împrăştii acolo. Ce bine că laşi a vrăjmaşilor ţară, ţara lui Israel unde ai venit mai întâi, vrând să păstoreşti oile pierdute şi să desăvârşeşti legămintele făcute cu părinţii⁹² legându-ţi dumnezeiasca fire de cea a omului! Din veci Te naşte Tatăl fără de schimbareemanaţie⁹³

⁹¹ Cf. In 3,16; I In 4, 9.

⁹²Cf. Mt. 15,24.

⁹³ Adverbul AppcvoKUQ poate fi văzut ca un ecou al polemicilor acelei perioade ce vizau învăţătura despre Sfânta Treime. El se referă la Persoana Fiului şi poate să primească înţelesul de aondpcvc fără de sămânţă sau de xwpic perafioAti -rqc OcdrqTac fără de schimbare a dumnezeirii. De asemenea, folosit în disputa împotriva lui Arie, el se opune învăţăturii acestuia împo­triva emanaţiei Logosului (motiv pentru care am ales să prezentăm în text două variante de interpretare, care nu trebuie considerate echivalente, pentru că se potrivesc unor contexte teologice diferite). Personal, considerăm că cel mai aproape de intenţia autorului se află termenul de emanaţie.

88

şi iarăşi eu, neprihănită mamă, Te-am născut; fire de muritor Tatăl Ţi-a dat. Cei de un neam cu mama Ta, deşi multe lucruri minunate le-ai arătat tainice pentru cei neiniţiaţi -, neagă că eşti Mântuitor de la Dumnezeu. Căsătorie cu un muritor zic că am făcut şi, ca să ascund ruşinea naşterii Tale, pe Dumnezeu L-am pus părinte al Tău. Şi [cu toate acestea] Te-au ucis acum din invidie. Uneltiri ale vrăjmaşului. Pentru acestea îl vei zdrobi şi pentru celelalte capcane viclene, ca să nu mai înşele cu vicleşuguri lumea. în plasă de fier, Copile, îl vei închide încât să nu mai poată ucide ucigaşul. Din ţara aceasta pe aceştia [iudei] să-i alungi, altora să le dai oraşul şi stăpânirea, după cum în simboluri9⁴ prietenilor mai înainte ai spus. Primul între ei Tu [eşti]. Vei întemeia Tainele Tale, Dumnezeu pe pământ vei străluci, dar şi în cer.

Şi după ce în rânduială aici le vei pune pe toate, vei ridica împărăţie. Chiar de nu vrea, oraşul acesta trebuie să afle învăţătura Ta, ce necunoscută îi este acum, şi să o afle orice pământ şi orice ţară omenească ce se luptă cu dumnezeirea Ta, şi afară Te alungă din ale lor jertfe şi rugăciuni.

Nefericiţii, încă n-au simţit că pe pământ ai venit Fiu al Dumnezeului din ceruri. De aceea trebuie să arăţi dumnezeirea Ta. Şi le vei arăta. Dacă pe al iudeilor neam mânia Ta vrea cu arme ca să-l scoată [din pământul acesta],

⁹⁴ C. Mc. 12,9.

89

vei aduce armatele romanilor, pe care [aceştia] fără de minte i-au ales conducători. Împărăţia Ta au respins-o şi împărat au ales pe Cezar.

Pentru moartea Ta cea dătătoare de viaţă nu va întârzia pedeapsa. Foc văd aproape de case, se fac cenuşă, iar focul cel nestins le împresoară. Mânia cea de nepotolit a lui Dumnezeu loveşte oraşul. Dreaptă este judecata, Fiul meu!

Pustie să rămână ţara aceasta de ucigaşii Tăi!

Ai lăsat ale frigienilor şi ale lidienilor slăvite oraşe, câmpiile cele scăldate în soare ale perşilor, cetăţile cele întărite, ţara cea aspră a midienilor, pământul cel binecuvântat al arabilor, şi alte neamuri, în noapte scufundate, şi întreaga Asie care se întinde în laturile valurilor sărate, cu cetăţi minunate, multe, pline de elini şi de barbari, şi ai venit mai întâi în ţara evreilor; iar aceasta Te îngroapă acum, după ce mai întâi în chip violent Te-a ucis.

Oraş iubit, al lui Dumnezeu palat, a ţării lui David preafrumoasă cetate, casa profeţilor, cum te-ai făcut peşteră a ucigaşilor de Dumnezeu? Cum să te plâng pentru uciderea ce ai făcut? Prietenelor, care părţile Galileii aţi lăsat şi v-a adus de acolo Cel pe care acum pământul îl acoperă, de dragul meu, voi, ale cuvintelor Lui ucenice, lăsa ţi acum bocetele voastre, spuneţi-I doar un cântec lin, iar când va învia precum nădăjduiesc şi cred - veţi lăuda atunci pe împăratul nostru Cel viu! Veniţi, veniţi! Nu îndur să văd mormântul şi piatra ce-l acoperă!

Prietenelor iubite, veniţi acum

şi în linişte să mergem la casa unde vom găsi pe celelalte şi unde stă Maria, mama lui Marcu,

90

şi unde toţi ucenicii vor fi adunaţi!

Acolo vom aştepta dulcea lumină⁹⁵; sau mai bine să mergem la fiul meu cel nou, pe care mi l-a dat singurul meu Fiu⁹⁶.

Teologul

Adevărat şi drept ceea ce spui, Stăpână.

Acum vom merge acolo.

Mormântul este aproape şi pe toate le vom vedea.

Mâine vom rămâne liniştiţi, potrivit poruncii⁹⁷, aşteptând noaptea, noaptea luminoasă a celei de a treia zi, în care veţi merge în taină să vă împliniţi datoria. Să mergem dar, să plecăm de la mormânt mai înainte de a ne găsi vreunul dintre duşmani. Vă voi arăta unde veţi rămâne peste noapte.

Născătoarea de Dumnezeu

Te lăsăm singur acum, Copile!

Mergem în casa în care locuiesc femeile, în casa fiului pe care Tu mi l-ai încredinţat, Copile, şi care este lângă mormântul Tău, între copaci.

Iosifdin Arimateea

Dragul meu, şi mort aşa cum eşti între cei mai iubiţi prieteni ai mei vei fi întotdeauna. Primeşte acum cel din urmă „bucură-Te!" de la mine!

Teologul

Fără de ocolişuri voi vorbi despre măreţul Său neam.

Iosif, bărbatul acesta Dumnezeu este şi Fiu al Dumnezeului Celui adevărat.

Sigur că din cele ce a făcut Dumnezeu cred că este, iar moartea Sa înţeleaptă purtare de grijă şi judecată,

⁹⁵ Referire la răsăritul ce va aduce învierea.

⁹⁶ C. In 19,27.

⁹⁷ Porunca ce se referă la odihna zilei de sâmbătă, cf. Lc. 23, 56.

91

care pe muritor din moarte izbăveşte.

Cel care pe pământ se târăşte acum, vrăjmaşul omului, - se zdrobeşte⁹⁸, se nevoieşte, moare.

Mântuind neamul nostru omoară pe acesta

Slăvitul nostru împărat ceresc.

Bătrâne, pedeapsă va lua pentru fraţii noştri şi pentru părintele nostru cel dintâi, care în pământ a însămânţat pe muritori, când vicleanul şarpe l-a înşelat⁹⁹ şi din Eden l-a aruncat afară; dar îl va face locuitor al ţării celei fericite.

Moartea Sa reuşeşte să facă pe acestea şi pentru aceasta muritor a venit pe pământ şi a făcut mulţime de minuni. Multe le ştii tu însuţi.

Ca om, primul era în virtute şi Dumnezeu Se va arăta prin învierea Sa. Necunoscută ar fi rămas puterea Sa, de ar fi fost întotdeauna în ceruri; în cele de sus, imnurile îngerilor, dar liniştea ar fi acoperit întreaga Sa mărire. Al naşterii Sale şi al morţii motiv acesta este: mântuirea oamenilor. Cei ce nu trebuia L-au omorât, L-au pus în legături şi L-au batjocorit.

Acestea a făcut poporul cel atât de iubit până atunci Binefăcătorului său, din invidie.

Acesta a pătimit, dar nu fărăă vrea,

iar ce va pătimi poporul acesta nu-ţi voi ascunde: fără de voie şi mânaţi de furia vrăjmaşilor vor lăsa oraşul acesta ca exilaţi şi robi.

Dumnezeu vrea aceasta, ca în toate pământurile barbare şă meargă exilaţi şi sărmani.

Strigă ucigaşilor Săi să golească tot oraşul acesta, plătind pentru necuvioasa ucidere, să nu mai vadă iarăşi. Nu este cuvios ucigaşul să intre în pământul victimei sale.

În multe oraşe vor merge viclenii

Târând ale sclaviei lanţuri,

98 Rom. 16,20.

99 c. Fc. 3, 13.

92

exilaţii. A lui Dumnezeu hotărâre va stabili ca să se răspândească în tot pământul şi nădejde de întoarcere în locul acesta niciuna să nu aibă, după ce aici va intra cu mii de lăncii

şi armată fără de număr al romanilor conducător.

Nu fiu de tată muritor a spus acestea, ci Dumnezeu era Tatăl Său. Cel ce este în mormânt a spus acestea cu puterea Sa dumnezeiască. Nu din gura profeţilor a aflat acestea, Cel ce a fost învăţător profeţilor.

Să spun acum ce pătimiri îl aşteaptă pe ucenicul cel nemernic şi vânzător al Său: tu însuţi ne-ai spus cum că, nebun de durere, în ştreang împletit s-a spânzurat vicleanul; mai apoi vine prăbuşirea sa, sfâşierea în două. Toate vor fi înfricoşătoare pentru acela. Necazurile sale nu vor avea sfârşit.

Nici măcar în iadul cel fără de soare nu se va linişti, ci, de dureri frământându-se, va plânge, va urla, iar şuvoiul focului celui nesătul nu îl va lua.

Iosif din Arimateea

Prietene, chinuri înfricoşătoare vor veni pentru toţi; pentru toţi cei de acelaşi neam şi pentru mine împreună cu ei. Şi eu, nefericitul, voi merge în pământul barbarilor? Unde să mă adăpostesc de va cădea patria mea?

O, cetate de care cândva se temeau barbarii, în curând vei pierde numele tău strălucit! Casă, te las! Rămâi cu bine şi tu, ţară!

Vă las, de vreme ce scris este să fiu rob şi exilat. Barbare ţări am să văd, de nu va veni mai întâi moartea la mine, bătrânul.

Da, mai bine ar fi să mă găsească [moartea] în pământul patriei mele.

Simt asta; voia lui Dumnezeu cred că este.

Teologul

Smerite bătrâne, doar laude ţi se cuvin.

93

Ai să vezi pe cei de un neam cu tine că vor plăti cu pedeapsă dreaptă, plină de durere, iar pricina [pentru aceasta] să o arunce asupra lor.

Nu vor avea scuză să spună că nu a venit, că nu i-a îngrijit cu dragoste, cu multe binefaceri, atât în vechime, cât şi acum.

Oare nu le-a trimis profeţi?¹⁰⁰

Daruri minunate nu le-a făcut oare?

Din amară robie i-a scos, conducători mari şi puternici i-a arătat între popoare¹⁰¹; în pământul amorenilor şi al vasanilor neamurile lovind le zdrobeşte puterea, armata lor în robia poporului nostru o dă.

Dar acesta, lovind cu piciorul harul ce a primit, L-a trădat şi ucigaşilor L-a dat spre răstignire. Târziu de a venit, a venit când era vremea Sa. Ani mulţi luptând şi vărsând sudoare, Legea şi profeţii nu au găsit scăpare, pentru Hristos însă, o noapte va ajunge ca să zdrobească iadul, iar în ziua ce urmează, pe pământ întorcându-Se, pe muritori îi va mântui. Pentru aceştia cu sărăcăcios veşmânt în iad merge, şi prada de acolo luând, va arăta că este al morţilor stăpân;

iar după ce va birui pe păzitorii porţilor, şi va veni iarăşi la lumină, toţi îl vor numi Ajutor mare şi Binefăcător pe Care poporul L-a ucis din invidie¹⁰².

Dar cei străini şi cei de alt neam, care vor crede în Acesta, cu răbdare şi curaj vor îndura vânturile reci şi arşiţele lui Dumnezeu stând în pământ şi morminte, în adâncurile pământului, în peşteri sau în munţi¹⁰³.

¹⁰⁰ Cf. Ier. 7, 25; 29,19; Zah. 7,12; Bar. 1,21.

¹⁰¹ Cf. Deut. 1, 4; Ios. 2,10; Ps. 134,10-11.

¹⁰² C. Mt. 27,18.

¹⁰³ C. Evr. 11,38.

94

Nu vor fi îmbrăcaţi cu haine uşoare,

nu vor avea paturi şi nici palate de aur în care să stea.

De sabie au să cadă şi de cuţit,

arătând astfel credinţa cea de neclintit, iar nu credinţa trădătorului. Acesta va lua, asemenea ucigaşilor, pedeapsa cea dreaptă.

Dar pe tine, care cu cinste L-ai pus în mormânt, când va învia, te va mântui,

în ţara celor fericiţi te va duce să trăieşti, după ce în sunetul trâmbiţei te va trezi. Din oraşul acesta, care însetează de sânge, trebuie să pleci, fericite, şi în pământul drepţilor vei locui; dumnezeu te vei arăta din muritor ce eşti, şi vei arunca a stricăciunii greutate, pe care şi tu ai luat-o de la şarpele ce a înşelat pe Eva.

Nu profeţii m-au învăţat acestea, ci le-am simţit plecându-mi capul pe pieptul învăţătorului¹⁰⁴.

Astfel de lucruri vor primi cei pe care Dumnezeu îi iubeşte. Le-am simţit aplecat fiind pe pieptul Domnului, din adâncul înţelepciunii le-am dobândit.

Iosifdin Arimateea

De la bărbatul înţelept vei învăţa înţelepciune¹⁰⁵.

Crezi că ai să-L vezi iarăşi pe pământ?

Teologul

Cred. Ziua ce vine va arăta aceasta.

Doar o zi trebuie să mai aştept.

Iosifdin Arimateea

Ca pe un mare Om trimis de Dumnezeu şi Care a murit asemenea tuturor oamenilor, îl îngropăm acum cu giulgiuri şi cu miruri. Ca Fiu de mamă muritoare trebuia să moară.

Dar dacă acum ca Dumnezeu va birui moartea, ca unic Fiu al lui Dumnezeu şi ca Dumnezeu

¹⁰⁴ Cf. In 13,23-25; 21,20.

¹⁰⁵C. Prov. 4,1-12, 21.

95

îl vor cinsti toţi cei care cunosc.

Acum, ca pe Copil de mamă muritoare încă puţin îl vom mai plânge.

Astfel îl cinstim noi pe Prieten.

Dacă vrea să arate puterea Sa dumnezeiască, să o facă.; Este timpul. Lumina celei de a treia zi nu este departe. Acum se vor arăta toate.

Teologul

Sunt sigur că ziua eliberării o va aduce cel de-al treilea răsărit al soarelui.

Iosif din Arimateea

O, să văd dulceaţa acestei zile!

O, prietene, să văd minunea aceasta!

Nicodim, ajutorul meu bun, să mergem acum!

Da, să mergem, iubite, şi să rugăm pe Dumnezeu ca să nu facă rău nefericitei ţări şi poporului Său, oricât de nemilos ar fi, măcar cât vom mai trăi noi doi.

Dar ajută-mă şi tu, prietene al meu feciorelnic, şi tu, Fecioară şi a noastră Doamnă, oricât ai plânge, tu, Mamă a Celui ce este Dumnezeu şi Om, căci cuvintele ucenicului Fiului tău spun adevărul.

Născătoarea de Dumnezeu

Mergi şi vesteşte peste tot puterea Lui, împreună cu Nicodim, care i-a fost ucenic tainic în noapte¹⁰⁶, dar care acum pe faţă îi este prieten!

Teologul

Plecaţi cu bine şi făr de nicio teamă, fiindcă viaţa liniştii desăvârşite, a iubirii şi a prieteniei fără de vicleşug, înţelepciunea şi socotinţa pe toate le ţine neclintite.

Pe toate le cunoaşte Dumnezeu şi înţelept le judecă.

106

Cf. In 3.

96

Iosifdin Arimateea

Adevărate sunt cuvintele tale şi eu le cred. Drum drept urmez şi frica nu mă atinge.

Teologul

Mergi, căci El are grijă de prieteni!

O să vedeţi că dreptate am în tot ce spun.

Femeilor, veniţi acum cu mine şi cu Mama mea şi nu vă temeţi!

Cu Hristos înarmaţi-vă inimile! Iată unde veţi rămâne peste noapte! Iată, casa este în dreapta şi pregătiţi-vă să rămâneţi în ea! După cum vă spun, nu mică este partea ce a trecut din noapte;

zorile s-au ivit, întunericul se retrage.

În casă

Născătoarea de Dumnezeu

Vai, mie!

Cu inima întunecată, cu sufletul plin de amar, cum ar putea sta somnul pe pleoapele mele?

Ah, această moarte nedreaptă a Ta, Copilul meu! Vai mie, nefericita! Toate s-au întors împotriva mea! Chiar dacă toate acestea sunt potrivite cu profeţiile, nu sunt potrivite însă şi cu aşteptarea mea. Mulţime de necazuri am trecut, Copile, încă de la începutul naşterii Tale minunate, dar întotdeauna în inimă îmi revenea dulceaţa, căci Tu alergai şi îmi împrăştiai durerea!

Vai mie! Cum să port acum durerea ce nu poate fi purtată?

Cum ar putea acum somnul să-mi îndulcească ochiul?

Prima parte a corului

O, Stăpână, pe jos întinse toate, fie tinere sau în vârstă, am dat puţină odihnă trupurilor noastre!

97

Una cu capul pe spatele celeilalte sau uşor sprijinindu-l între palme.

Astfel, pe toate ne-a răpit pentru puţin somnul.

Dar tu, neadormită, fără să îţi pleci trupul,

întreaga noapte ai plâns şi ai oftat.

Când aici, când acolo, întotdeauna neadormită îţi întorci privirea. Până când vei sta acolo fără să dormi,

Fără să îţi închizi ochii?

Iată, au ajuns zorile şi lumea a început să se poarte pe drumuri în sus şi în jos, şi luminos arătându-se soarele pământul radiind îl încălzeşte!

Născătoarea de Dumnezeu

În mormânt am văzut mort pe Fiul meu, cum să nu plâng şi cum să nu oftez până ce din mormânt îl văd că iese?

Cum să se aşeze pe pleoapele mele somnul?

A doua jumătate a corului

Trează şi cu inima de grijă îngreunată aici jos pe podea m-am întins.

Nu am adormit, Fecioară, ci am auzit plânsurile şi suspinurile tale.

Născătoarea de Dumnezeu

Femeilor, sculaţi-vă, nu întârziaţi! Ieşiţi puţin afară, către oraş să mergeţi, cât ne permite Legea ca să ieşim! Poate acolo veţi afla vreo noutate. Nu vă cunosc, aşa că nu vă temeţi!

Corul

Pe un ucenic de al Său îmi pare că îl văd. Către noi vine şi tristă îi este faţa.

Vreo veste nouă pare să ne aducă vestitorul.

Al patrulea vestitor

Cum aş putea să o găsesc pe Mama lui Iisus?

98

Femeilor, nu ştiţi să-mi spuneţi?

Nu cumva stă în casa aceasta de aici?

Corul

Iat-o! în casa aceasta locuieşte.

Vestitorul

Stăpână, Mamă a iubitului meu învăţător, la cuvântul pe care îl spun să vă gândiţi şi tu, şi ucenicii, şi prietenele tale toate.

Născătoarea de Dumnezeu

La timp ai venit, dar ne aduci teamă.

Ce se întâmplă? Care este acum necazul meu cel nou?

Vestitorul

Mulţi soldaţi înarmaţi se adună la mormânt.

Nu pot să înţeleg de ce şî nici n-am auzit prea bine, dar un zvon bântuie în popor că ar merge paznici. Aceasta o spune unul care nu i-a văzut; cel care a văzut nu ştie ce să spună, iar cel care cunoaşte nu vorbeşte.

Dar altul a spus că au mers cărturarii la stăpânitor şi l-au convins să trimită paznici ca să pecetluiască piatra, ca nu cumva ucenicii să fure trupul. Aceasta am auzit şi am venit să-ţi spun.

Născătoarea de Dumnezeu

Ah, ai necazurilor celor de nesuportat uneltitori, preoţilor şi cărturarilor, lucrători ai uciderii Stăpânului, faptă îndrăzneaţă şi înfricoşătoare! Dacă simţiţi ce este această nebună faptă a voastră, săgeată amară va străpunge inima voastră şi îngrozitoare durere; iar de veţi rămâne până la sfârşit aşa cum sunteţi, nefericirea voastră o veţi numi fericire. Oricum ar fi, veţi afla mai târziu că fapta voastră nu v-a adus niciun folos.

99

Ucenicii doar ce au scăpat din mâinile voastre ucigaşe şi cum ar putea să fure pe Cel mort?

Cine i-ar convinge să se apropie de mormânt pe cei pe care o frică nebună i-a cuprins? Mergeţi în grabă şi păziţi mormântul! Ochii voştri să îi ţineţi deschişi! Poate vă va face martori ai învierii Sale.

Noi însă vom rămâne aici, bunele mele prietene.

Corul

Da, în linişte să rămânem în această casă, nu este potrivit acum să mergem la mormântul Stăpânului., Mai bine să aşteptăm cât este noapte!

C

Născătoarea de Dumnezeu

Priviţi, spre cele ale împlinirii a căzut noaptea, dar încă să ne păzim de paznici.

Cum printre armată duşmană să treci în noapte ca să duci mirurile tale fără să te pui în primejdie? Bine ar fi fost ca vreun ucenic să alerge înainte să pândească.

Da, da. Cineva trebuie să meargă îndată, iar dacă nu găseşte vreo capcană, în zori să mergem¹⁰⁷ la mormântul cel dătător de viaţă să ungem cu arome, după cum se cuvine, trupul Celui mort. Aceasta este părerea mea.

Dar dacă vedem că ne-au întins capcană, soarele zilei celei însorite să aşteptăm! Cel mort nevoie de miruri acum nu are, [şi nici] în cele întunecate ale pământului stricăciunea nu loveşte trupul Logosului;

nici sufletul nu i-l va ţine iadul cel nesătul. De bunăvoie moare, nu avea altă cauză,

¹⁰⁷ Cf. Mt. 28,1; Mc. 16,1-2; Lc. 24,1; In 20,1.

100

nu avea nicio datorie ca să se închidă în întuneric.

Ce stricăciune va face stăpânul celor morţi

Celui ce este Fiu veşnic al Tatălui Celui veşnic?

Fiul meu va aduce pradă din iad pe muritorii pe care iadul i-a răpit şi îi ţine în închisoare nefericită şi în întunericuri fără de soare.

Corul

Drept este! Mai întâi să pândească cineva. Trimite repede! înţelept este gândul tău. împreună cu tine voi aştepta până la sfârşit.

Născătoarea de Dumnezeu

Care dintre voi, prietenelor ce vă găsiţi aici, îndrăzneşte să meargă la pândă în noapte?

Cine vrea să îmi facă binele acesta?

Ucenicii învăţătorului sunt aici.

Nebunia ucigaşilor i-a înspăimântat şi au fugit.

Dar poate că mânia aceasta nu suflă peste toţi; neamul femeilor nu îl iau în seamă;

Pe ucenici caută să lovească nebuna lor furie.

Maria Magdalena

Eu pentru voi mă voi pune în primejdie¹⁰⁸, La dumnezeiescul mort mă voi duce la pândă.

După ce voi privi bine ce se întâmplă, mă voi întoarce înapoi la voi până la răsărit.

Mă voi întoarce repede. Neînsemnată este strădania în faţa chinurilor din care m-a scăpat Acela.

Acum poate că voi primi dar mult mai strălucit de la Cel mort, ce mort nu este pentru mine.

Mă voi mai odihni puţin până se crapă de ziuă.

Să ne culcăm, căci zorile nu sunt departe.

O, Doamne, fie să le văd mai repede! în zori voi alerga în grabă.

¹⁰⁸ Sfântul Evanghelist Ioan scrie că Maria Magdalena este prima care a mers la mormânt (In 21,1).

101

Şi alte surori aş putea întâlni acolo, ce au rămas să privească mormântul de departe. Toate erau gata din toată inima să privegheze

şi, ca şi mine, cu miruri să ungă pe Cel mort.

Corul

Aleargă să afli ce s-a întâmplat!

Aleargă, arătându-ţi curajul tău cel bărbătesc!,

Te urmăm şi noi împreună cu Fecioara şi multe alte femei ale Galileii.

Împreună cu tine vor alerga toate, dorind să vadă împlinirea nădejdilor.

Să ne odihnim puţin! Răsăritul se apropie.

Maria Magdalena

Luptă grea port şi pentru aceasta merită spre răsplată să privesc. Dacă la sfârşitul lucrării te aşteaptă premiul, îndoită este bucuria.

Multe bucurii am văzut şi altele am să văd.

Născătoarea de Dumnezeu

Drept este ceea ce aştepţi şi se va împlini.

Drept este cuvântul tău, drept îţi este şi sfatul.

Vorbeşti despre răsplata şi despre bucuria ce ai luat mai înainte de strădanie, pentru cele ce încă le nădăjduieşti. Ce dar mai scump vei cere oare?

Cu toate acestea, cele mai frumoase daruri din lume îţi va dărui - bine ştiu eu aceasta -

şi bucuroasă foarte vei fi când le vei lua.

Maria Magdalena

De dragul tău, Fecioară, merg să mă uit, şi fie să fiu prima care vede învierea!

Aceasta este răsplata ce o cer pentru strădaniile mele. Fecioară, vezi cât de râvnitoare sunt?

Născătoarea de Dumnezeu

Este noapte. Ai grijă să nu te găseşti înaintea paznicilor!

102

Maria Magdalena

Mă voi păzi şi în linişte voi păşi.

Fie ca totul să iasă bine şi să pot face ceea ce doreşti!

Pe Fiul tău vrei să-L vezi, şi eu vreau să-L văd pe Acela, şi de aceea voi alerga îndată în primejdie.

Născătoarea de Dumnezeu

Aleargă în grabă şi îndată adu-mi vestea cea bună ce doresc să aflu!

Maria Magdalena

Mi-ai spus şi ascult. Stăpână îmi eşti şi cum să nu fac tot ce îmi spui? Plec.

Născătoarea de Dumnezeu

Împreună cu tine vin şi eu, Maria.

Vei pleca şi mă vei lăsa în durere.

În astfel de luptă cum să rezist eu, nefericita?

Maria Magdalena

Să mergem, aşadar, iubită Fecioară!

Mare este bucuria mea de a fi lângă mine.

Cele de aici trebuie să-şi alunge somnul de pe pleoape. Femeilor, sculaţi-vă! Nu mai întârziaţi!

Deschideţi pleoapele voastre cele grele!

Nu vedeţi cum străluceşte luna plină?

Aproape sunt zorile, steaua lor se apropie, şi somn dulce închide ochii voştri.

Atât de dulce de la pleoape trece în inimile voastre îngreunate de tristeţe.

Corul

Grija îmi tulbură inima şi întreaga noapte mi-am învârtit ochii deschişi.

Maria Magdalena

Să mergem în grabă, iubită Fecioară!

Se tânguieşte inima noastră rănită.

103

Să mergem în grabă la mormânt, iar acestea, de cum se vor trezi, vor veni în grabă!

Născătoarea de Dumnezeu

Da, să mergem în grabă şi fie ca totul să iasă bine! Ştiu bine că strălucirea aceasta pe care soarele o va arunca astăzi va aduce tuturor libertate.

Să mergem! Să mergem! în linişte vor auzi acestea glasul nostru şi se vor arunca în urma noastră ca porumbiţele.

Cu glas liniştit le voi spune, dar va fi poruncă să alerge la mormânt.

Iată-le! Toate sunt în picioare. Ce bună-cuvinţă şi rânduială!

Lângă mormânt

Născătoarea de Dumnezeu

O! Copile, iată lumina mult dorită a celei de a treia zi, cel de al treilea răsărit, a prietenilor Tăi nădejde!

Adevărul să iasă! Altfel... mai bine ar fi să mor. O, Copilul meu iubit! O, Cap dumnezeiesc! Când şi unde am să Te văd eu, nefericita? O, Copile, fie să îmi vii repede ca lumina!

Haide! Lasă ţara celor morţi şi porţile întunericului, unde iadul fără de lumină locuieşte şi lumină mare Te-a văzut acum pe Tine!

Vino! Arată-Te, mai înainte de a se arăta lumina zorilor! Toate Te cunosc ca Dumnezeu al cerurilor.

María Magdalena

Vai!

Ce văd? Gol este locul de străjerii Săi.

Ce se întâmplă oare? Nu cumva merg în altă parte să întindă capcană?

Născătoarea de Dumnezeu

S-ar putea să întindă capcană pentru noi. îndrăzneala cea obraznică a mulţimii este mare, iar acum, că are putere, nu se înfrânează.

104

Maria Magdalena

Ce facem acum, soră?

Nu este după cum ne-am aşteptat. Se risipesc nădejdile.

Născătoarea de Dumnezeu

înaintează cu curaj! Să mergem încă puţin şi, poate, cu inimile fără de frică, pe Mort o să-L vedem înaintea noastră. Dacă te încrezi în Dumnezeu cu dragă inimă, mântuirea îţi găseşti! Vino! Să înaintăm!

Dar cine ne va rostogoli piatra de la mormânt?¹⁰⁹

Maria Magdalena

O, Dumnezeul meu! O, Dumnezeule! împărate Cel veşnic, ce zguduitură a fost aceasta?

Şi cum piatra brusc s-a rostogolit¹¹⁰

şi gol este mormântul Domnului înaintea noastră?

Alerg să duc ucenicilor vestea: ne-au furat pe Cel mort. Mă întorc îndată.

Fecioară, te voi găsi aici cu femeile celelalte.

Născătoarea de Dumnezeu

Aleargă, draga mea, şi întoarce-te îndată!

Văd încă piatra ce au ridicat¹¹¹

şi mă cutremur şi nu înţeleg cum deodată s-a dat din uşa mormântului.

Linişte!

Cine este acesta¹¹² ce străluceşte asemenea focului şi stă acum pe piatră?

Ca fulgerul este înfăţişarea sa, iar haina sa este albă şi străluceşte asemenea zăpezii.

Iată şi paznicii! Ca morţi sunt culcaţi la pământ.

^{109 c. Mc 16,3.}

¹¹⁰ Cf. Mc. 16, 4; Lc. 24,1-2.

¹¹¹ C. In 20,1.

¹¹² Matei (28,3) vorbeşte despre înger, Marcu (16, 5) despre un tânăr, Luca (24,45) despre doi bărbaţi, iar Ioan (20,12-13) vorbeşte despre doi îngeri.

105

îngerul

Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi!¹¹³

Cel pe care-L căutaţi a ieşit din mormânt, împăratul Iisus, pe Care L-au răstignit, nu mai este mort în mormânt, a înviat şi merge acum în Galileea.

După cum a spus¹¹⁴, acolo au să-L vadă ucenicii Săi.

Gol este mormântul, veniţi să-l vedeţi!

Alergaţi acum şi spuneţi tuturor celorlalţi şi lui Petru, că iadul s-a pierdut, Hristos a înviat şi cu putere s-a ridicat piatra mormântului.

Ai iadului paznici, ca morţi de frică, porţile au părăsit, iar cei morţi spre lumină se avântă pe Dumnezeu strigându-L să-i mântuiască, iar după voia Sa s-au rupt legăturile toate.

Născătoarea de Dumnezeu

O, cu ce lumină luminezi astăzi, soare!

Astăzi a ajuns sfârşitul durerii noastre.

A înviat Hristos, iar vrăjmaşul s-a biruit.

A văzut lumea zori mai dulci ca acestea?

Pot să văd vreo bucurie mai mare?

Fiule, unde vei merge acum că ai biruit iadul?

Când şi unde am să Te văd eu, Copile?

Vino repede şi arată-Te mamei Tale!

Maria Magdaleita

O, ai să-L vezi mai înaintea celorlalte,

dar acum, să mergem, după cum ne-a spus cel în haine strălucitoare, să spunem tuturor prietenilor veste de bucurie.

Mai întâi la Petru şi la Ioan să alerg¹¹⁵;

a poruncit să spunem vestea şi lui Petru.

Voi spune despre mormântul gol şi despre cel ce s-a arătat ca în vis, şi despre toate ce a spus.

114 Cf. Mc. 16, 7.

115 Conform lui Ioan (20,1), vestea învierii este purtată de Maria Magdalena.

106

Şi aceştia au alergat să vadă mormântul

şi cred că au să vadă şi ei înşişi.

Dar ce văd eu? Domnul este cu o înfăţişare nouă?

Cum să o spun? Pot doar să presupun...

Greu este să ia înfăţişarea altuia.

Hristos

Bucuraţi-vă!

Născătoarea de Dumnezeu

Bucură-Te, Fiu mare al Tatălui Celui mare!

Bucură-Te, Măritule, Dumnezeule veşnic şi împărate al tuturor! Pe vrăjmaşul cel de neîmpăcat, pe moarte¹¹⁶ ai biruit.

Lasă-ne să-Ţi sărutăm cu smerenie picioarele! înaintea picioarelor Tale cădem.

O, uimire plină de bucurie şi de frică!

Hristos

Nu vă temeţi! Alungaţi de la voi frica!

Alergaţi şi spuneţi fraţilor Mei că în Galileea îi aştept să vină ca să Mă vadă acolo, precum le-am spus!¹¹⁷

Născătoarea de Dumnezeu

O, răsărit de bucurie! O, strălucire de nespus a soarelui, raze de dimineaţă cu strălucire de nedescris!

O, bucurie a lumii şi dulceaţă a sufletului meu!

O, plăcere ce îmi dă desfătare! O, bucurie mare!

Cum să o spun în cuvinte?

Cum să descriu bucuria inimii mele?

Să mergem dar, după cum a cerut Stăpânul!

Dau să plece, dar, după puţin timp, se opresc şi se întorc înapoi.

Maria Magdalena

Stăpână, iată aici pe prietenele tale

¹¹⁶ Cf. I Cor. 15,26.

¹¹⁷ C. Mt. 28,10.

107

şi pe toate femeile din Galileea!

Toate aleargă să ungă pe Cel mort cu miruri.

încă nu ştiu despre învierea Lui. i

Să mergem dar şi noi împreună cu ele la mormânt!

Cum să te saturi văzând asemenea minune?

Pe toate însetând inima să o cunoască.

Faţă de asemenea minune este întotdeauna nesătulă

şi ca să vadă vrea iară şi iară.

Dar cine este tânărul acela îmbrăcat în alb

ce străluceşte acolo în dreapta mormântului?

Strălucirea feţei sale mă orbeşte.

Tânărul

Nu vă temeţi! Să nu fie frică întru voi!

Femeilor, ştiu că pe Iisus Nazarineanul căutaţi, dar Acesta nu este în mormânt.

A înviat şi gol este mormântul.

Spuneţi prietenilor Săi şi lui Petru că în curând are să-i vadă în Galileea!

Maria Magdalena ■.

Tremur şi frică m-a cuprins.

Alerg către Petru şi către ceilalţi prieteni ca să le dau vestea cea bună.

Cel ce ni s-a arătat ne-a spus să mergem la aceştia şi la Petru.

Corul

Noi, femeilor, pe care vederea cea nouă în răpire şi orbire ne-a cufundat, departe de mormânt să alergăm!

Veniţi! Veniţi! Din ceea ce am văzut şi am auzit, niciun cuvânt să nu spunem nimănui!

Puţin mai departe de mormânt

Născătoarea de Dumnezeu

Având în minte vicleniile celui ce a vândut pe Cuvântul, frica spânzurătorii şi semnele purtării sale înfricoşătoare, care vrăjmaşilor a descoperit taina Sa,

108

să mergem uitând toate cele la care ne gândim!

Din cele ce ne sunt cunoscute, niciun cuvânt vrăjmaşului! Doar ucenicilor care sunt prieteni.

Nu este lucru rău acesta. Grija noastră este să spunem vestea cea adevărată şi mântuitoare. Nici o minciună, căci noi urâm minciuna!

Am scăpat de grija pentru Mort şi am trăit bucurie mare şi frică, care din răutate ne scoate cu gânduri sfinte.

Din toate acestea niciun cuvânt nu trebuie să spunem noi, care din morminte fugim

şi pentru Cel ce trăieşte nu păstrăm niciun dar din cele ce se aduc morţilor.

Frică şi spaimă ne ţine; de sus vede pe cel care de cuvintele Lui se cutremură.

Să plecăm dar de la mormânt, femeilor, şi nicăieri să nu spunem ce nu trebuie! Cine spune taina sa vrăjmaşului său?

Ce este bine este împotriva a ce este rău, precum ziua şi noaptea, lumina şi întunericul precum minciuna este opusă adevărului.

Să mergem repede către ucenici, veste de bucurie să ducem prietenilor. Dar cine se apropie prin întuneric?

Al cincilea vestitor

Stăpână, Maică a Fiului, care, asemenea Lui, până acum nici o mamă nu a născut în lume!

Născătoarea de Dumnezeu

Cine eşti? Oare eşti dintre prietenii noştri?

Firavă este lumina nopţii şi nu îmi dau seama cine eşti.

Vestitorul

Prieten credincios sunt ţie şi Fiului tău pentru dragostea şi pentru minunile Sale.

Născătoarea de Dumnezeu

Ce veste ne aduci? Spune fără de întârziere!

109

Vestitorul

Stăpână, bucură-te! Aceasta îţi spun mai întâi. Bucură-te şi te veseleşte! Ce altă salutare mai frumoasă ca aceasta să-ţi spunem?

Totuşi importantă este şi vestea ce ţi-o aduc.

O, ce veste frumoasă este aceasta ce ţi-o dăruiesc!

Născătoarea de Dumnezeu

Vei spune cum a ieşit Fiul meu din mormânt?

Vestitorul

Da, asta am venit să-ţi vestesc. Ai simţit. Cum să o spun? A venit şi este printre noi,

A ieşit din iad, pe pământ păşeşte.

Această veste am venit să-ţi dau.

Născătoarea de Dumnezeu

Noi ştiam asta, dar tu cum ai aflat-o?

Cum ai aflat ce s-a întâmplat? Spune-ne!

Ce semn vădit ai să ne aduci?

Vestitorul

întreaga noapte străjerii cu ochi neadormit au păzit mormântul plini de râvnă.

Pe când noapte era încă, cu zgomot s-au adunat şi plini de frică au alergat la preoţi.

Părea că au să le spună ceva important.

Frică mare arăta zarva nopţii.

Nu fără temei era spaima gărzii şi fără să sper am aflat şi motivul, pe când am intrat noaptea între zidurile cetăţii, fără de zgomot în noapte urmărindu-i, din spatele străjerilor auzeam ce ziceau.

Cu frică, dar şi cu curaj

ale mormântului minuni le spunea unul vorbind repede. Mult timp au vorbit arhiereilor şi preoţilor, celor dintâi lucrători ai uciderii, care erau acolo şi căutau să afle:

110

„O, voi care înfricoşătoarea ucidere aţi făcut, preoţilor şi cărturarilor împreună cu ei, în cetate şi la voi am venit ca să spun lucruri ce sunt minunate, fapte nemaiauzite până acum ale Acelui mort la care am fost străjeri, străjeri de noapte! încă mai tremurăm toţi.

Dacă aţi fi fost cu noi la Mortul la al Cărui mormânt ne-aţi trimis ca să-l păzim, v-aţi fi închinat şi voi [Acestuia] văzând lucruri străine.

Spuneţi-mi acum ce să fac:

pe faţă să vorbesc sau într-ascuns?

Desigur, mă tem să vorbesc înaintea stăpânitorului, căci nu este răbdător, se mânie îndată şi este orgolios". Astfel a vorbit straja către preoţi, iar aceştia s-au întors şi, vorbind între ei, au spus: „Asemenea unui foc ce arde, într-ascuns ne înconjoară înşelarea lui Iisus. Mare teamă este pentru noi.

Cu bunătate să întoarcem garda către noi." Şi au spus către noi, întorcându-se iarăşi: „Străjerilor, ascultaţi care este părerea noastră: ascundeţi orice aveţi de spus împotriva a ceea ce am zis noi. Să spuneţi că ucenicii au furat pe Cel mort, şi ne vom îngriji să fiţi nevinovaţi şi daruri strălucitoare veţi primi de la noi.

Nu trebuie să spuneţi stăpânitorului acestea, căci ele cinstesc pe Cel ce am îngropat, iar pe noi ne jignesc şi ne ruşinează.

Nu spuneţi cuvinte ce ar reaprinde mânia mulţimii şi care ar face poporul să se ridice împotriva noastră!" Primul dintre străjeri a spus atunci:

„Stăpânitorului nu voi spune nici o vorbă

din câte ştiu, de vreme ce aceasta vrei şi făgăduieşti că ai să ne scapi. Tu însă le vei auzi.

Nu este mai prejos decât niciun alt dumnezeu Cel care minuni a făcut şi mai înainte, dar şi acum.

Piatra acoperea mormântul; pe piatră deasupra erau peceţile. împrejur eram noi, fără să fi închis vreun ochi...

111

Şi Acela a înviat. Pe toate le-a scăldat în lumină şi fără de suflare am rămas toţi, morţi de spaimă.¹¹⁸ De cutremur îngrozitor s-a mişcat pământul şi deodată piatra s-a rostogolit de pe mormânt. Desigur, toate acestea oricine merge la mormânt le poate vedea cu ochii săi. O voce din cer, după cum cred, a lui Dumnezeu-Tatăl, şi împreună cu ea un tunet străin s-a auzit şi stâlp de foc s-a ridicat de la pământ la cer. Toate au tăcut atunci: mută era pădurea, nemişcate erau frunzele. Nu auzeai niciun zgomot. O, prietenilor, pe Bărbatul acesta, oricine ar fi El, primiţi-L măcar acum, căci în toate se arată mare! Şi, după cum aud, El dăruieşte muritorilor dar ce învinge răul şi îl alungă. Fără de El binele în lume nu există şi nici nu poate să fie; iar dacă acesta este adevărul, mai bine să mă fac credincios Lui decât vrăjmaş şi să lovesc ţepuşa cu piciorul ¹¹⁹, vrămaş lui Dumnezeu făcându-mă."

118 Cf. Mt. 28,4.

¹¹⁹ Cf. Fapte 9, 5.

111

Povestirii vestitorului îi urmează îndată un dialog dramatic

Arhiereii

Aţi dormit adânc şi acum ne povestiţi visuri. Pe când dormeaţi, ucenicii au furat pe Cel mort. Doar asta să spuneţi stăpânitorului şi nicio vorbă din cele ce nouă nu ne plac!

Cu tăcerea veţi lua multe daruri, altfel, înseamnă că pe Cel mort voi L-aţi vândut, şi asta va afla stăpânitorul, dacă nu veţi tăcea.

Străjerii

Nu vă convingeţi de cuvintele ce vi le-am spus. Chiar de ne ameninţi, o vom spune!

112

Nu are rost să te împotriveşti atât.

Nu va răbda Dumnezeu! Stai liniştit!

Nimic nu am vândut şi dovadă ne este pecetea mormântului. Nu ai cuvânt de împotrivire.

Întreagă pecetea, nemişcată piatra.

O, vedere înfricoşătoare! A înviat din mormânt!

Arhiereii

Lăsaţi cuvintele şi primiţi ceea ce vă dăm!

Străjerii

De vreme ce nu vă încredeţi în ceea ce vă spunem, ne vom lăsa noi convinşi de ale voastre.

Aveţi grijă în ce fel o să ne şi scăpaţi de la stăpânitor.

Arhiereii

Nu vă faceţi griji deloc pentru aceasta!

O să-l convingem să vă arate înţelegere, de vreme ce şi voi, ca şi el, sunteţi din ţara romanilor.

Să mergem acum şi nu vă temeţi!

Veţi spune că noaptea a înşelat ochii voştri şi pe Cel mort L-au ridicat ucenicii.

Al doilea dialog are loc în afara Pretoriului

Străjerii

Vai, nouă! Ah, ce necaz!

Pilat

Cine sunt cei care plâng aşa şi suspină?

Arhiereii

Stăpâne, sunt aici străjerii Osânditului Cel mort.

Plâng de frica cea mare ce i-a cuprins.

Pilat

Au venit la timp, dar semn rău pare să fie acesta.

Dar de ce strigă şi suspină? De ce plâng?

Ce frică i-a cuprins? Spune!

113

Arhiereii

înaintea ta sunt aceştia. Mai bine să vorbească ei.

Străjerii

Ucenicii Săi, stăpâne, fără ca să simţim, au ridicat pe Cel mort.

Pilat

Ah, voi, lucrători ai răutăţilor, în ce fel au venit ucenicii şi fără să-i vedeţi au intrat şi au răpit pe Cel mort din mormânt? Când au intrat nu i-aţi simţit? Şi nici când au ieşit? Cine altul trebuie să fie pedepsit dacă nu voi? Voi eraţi paznici ai mormântului.

De râs m-aţi făcut lumii şi, pe lângă aceasta, voi face judecată pentru fărădelege, în ascuns de voi şi sfidându-mă pe mine, au venit hoţii? Aveau vreun motiv să fure pe Cel mort?

Aţi avut şi făclii aprinse şi noaptea de la lună era luminată! Cum ar fi îndrăznit între atâţia paznici să vină tremurând? Cum au rostogolit piatra pe care mulţime de soldaţi cu greu acolo au pus-o şi pe care cu grijă au pecetluit-o? Cunoaşteţi asta, căci acolo eraţi şi voi, şi preoţii? Eu nu cunosc ucenici care să fure mort.

Voi aţi făcut asta, şi nimeni alţii. Minciuni îmi spuneţi şi încercaţi să mă înşelaţi. Mult timp şi cuvinte alese v-ar fi trebuit ca să mă convingeţi, căci nu puteţi să mă amăgiţi. Ceea ce spuneţi nu poate sta în faţa adevărului. Mintea şi raţiunea le împrăştie. Cum pot sta acestea înaintea gândirii?

Străjerii

Stăpâne, lucrurile au fost după cum spui. Deschişi am avut ochii întreaga noapte, nici măcar o clipă nu i-am închis, ne jurăm!

114

Astfel am văzut tot ce am venit şi am spus.

Gata eram să venim în noapte să-ţi spunem totul şi să scăpăm de pedeapsă, dar aceşti înţelepţi în cele dumnezeieşti ne-au convins să aşteptăm ziua.

Da, nu am aşteptat să vedem ale soarelui raze strălucitoare, îndată am alergat către aceştia

şi câte am auzit şi am văzut le-am spus pe toate.

Dar aceştia nu au primit cuvintele noastre adevărate.

Pilat

Străjerilor, degeaba îmi spuneţi minciunile voastre. Nu ştim cu siguranţă dacă L-au furat prietenii Lui. Foarte îndoielnic o găsesc.

Ce dovadă clară îmi puteţi aduce?

Arhiereii

Stăpâne, mult te grăbeşti mai înainte de a afla ce se întâmplă. De orice este capabil hoţul pe întuneric.

Trebuie ca în grabă să porunceşti armatei ca, oricât de iuţi de picioare ar fi ceilalţi şi chiar de în întuneric au trecut de gardă, în capcane să-i prindă, şi după ce i-au biciuit să afle ce trebuie.

Ruşine pentru noi şi necaz ne va fi

dumnezeu să ne ajute! pe hoţi să nu-i găsim şi astfel de fapte să săvârşească fără să fie pedepsiţi.

Pilat

Nu ştiu ce fel de hoţi sunt aceştia de care îmi spuneţi că L-au furat pe mort.

Foarte îndoielnice îmi par toate acestea. Cum au luat pe Cel mort şi au fugit aceştia care, pe când era în viaţă, L-au părăsit de frică? Atât de adânc n-au adormit străjerii încât de paza momântului să nu le pese, şi nici ceilalţi nu cred că ar fi avut atâta îndrăzneală,

115

ei, pe care glasul unei roabe i-a zdruncinat, încât de frică s-au lepădat de Acela¹²⁰.

Arhiereii

O, tu cel ce eşti atât de ferm în toate, pregeţi acum, şi neîncrezător în toate te fac cele ce le auzi...,

Vrednic eşti în faptă, să fi fost la fel şi în cugetare!

Dar nu poate un om să fie în toate vrednic,

ci fiecare are câte o harismă.

În luptă eşti tu vrednic, iar alţii în a simţi pe cele ascunse. Ai auzit de făclii, şi lucrul acesta te înşală?

şi nu crezi că ucenicii au furat pe înşelător.

Simplă este calea: pe vrăjmaşi războieşte-i!

Pilat

Armata aţi înşelat-o, la fel căutaţi cu mine. Voi le-aţi făcut pe toate, îngrijiţi-vă şi de acestea!

Arhiereii

Rămâi cu părerea ta, dacă îţi place.

în fapte şi-n cuvânt tu eşti stăpânul.

După aceste două dialoguri dramatice, Vestitorul îşi continuă povestirea

Vestitorul

Am aflat a celor fărădelege îndrăzneală, cum că vor să ascundă învierea Sa, şi am alergat, Stăpână, să-ţi spun.

Nu te îndoi de aceasta! Este adevărul adevărat, şi cuvântul s-a răspândit în întreaga cetate.

Unii străjeri din gardă au vorbit şi, în ascuns, mărturisesc minunea¹²¹.

Mulţi vor veni la tine şi pe toate le vei afla.

M-am grăbit să-ţi aduc vestea,

¹²⁰ Referire la lepădarea lui Petru, cf. Mt. 28, 69-75.

¹²¹ Cf Mt. 28,11.

116

căci de bucurie s-a umplut inima mea şi bucurie am venit să-ţi aduc şi ţie.

Născătoarea de Dumnezeu

La timpul potrivit ai venit şi mulţumire îţi datorez. La timpul potrivit ai venit! Veste de necaz aduci, dar al preoţilor necaz este vestea ta, al acelora care degeaba ţes în mintea lor planuri mincinoase¹²². Cum ar fi ţinut mormântul şi pecetea, cum paza ar fi ţinut trupul Cuvântului Celui de necuprins, Cel asemenea cu Tatăl Său?

Trupul care peste ape a păşit¹²³,

ca şi cum ar fi fost uscat? Trupul Stăpânului, al Celui care cu putere ţine în mâinile Sale lumea, Care cu dumnezeiască putere a venit pe pământ şi a Cărui Preacurată Maică a rămas Fecioară? L-am născut şi eu ştiu cum L-am născut. Cum ar fi simţit străjerii învierea Lui, pe care nici îngerii nu au putut să o simtă? Cum din sânge de om face trup?

Cum trup S-a făcut Cuvântul Ce mai înainte era fără de trup¹²⁴? Cum rămânând întreg cu Tatăl în cele de sus, şi întreg în toate cele, S-a sălăşluit în pântecele meu?

Acestea toate au făcut pe arhierei să înnebunească de invidie. Dar să alergăm la mormânt, prietenelor!

Repede să mergem la mormânt, întocmai să vedem cele auzite şi să le spunem prietenilor; iar aceia se vor aduna să le Vadă ei înşişi.

Corul

La mormântul acesta, izvor de viaţă, au alergat primii¹²⁵ Petru împreună cu iubitul Ioan.

¹²² C. Ps. 4,3.

¹²³ Cf. Mt. 14, 26; Mc. 6, 48; In 6,19.

¹²⁴ Cf In 1,14.

¹²⁵ Cf In 20,3.

117

Şi după ce s-au încredinţat, au spus şi prietenilor ceea ce Magdalena le-a spus, şi adevărate s-au dovedit cuvintele ei¹²⁶.

[Ea] este cea dintâi care a alergat şi a vestit că mormântul este gol.

Născătoarea de Dumnezeu

Da, prima dintre toţi a alergat la mormânt¹²⁷.

Cu ea şi eu am fost

şi împreună am văzut mormântul gol.

La început am crezut că au furat pe Cel mort,

că au luat şi au pus în altă parte trupul,

dar adevărul l-am aflat îndată

şi atunci a alergat Maria la ucenici şi le-a vestit.

S-a ridicat Petru şi a alergat la mormânt

şi ucenicul cel feciorelnic a alergat împreună cu el

şi au văzut tot ce le spusese Maria.

Şi iarăşi noi am alergat la mormânt.

Dar iată pe Magdalena, cea care a povestit tot ce am văzut şi am făcut! Vi le va spune ea.

Maria Magdalena

Ce spui, Stăpână Fecioară, tu, bucuria lumii?

Născătoarea de Dumnezeu

Prietenelor mele le spun ceea ce tu ai văzut prima

şi ai vestit şi prietenilor.

Maria Magdalena

După cum spui, Stăpână, aşa şi este.

Tu ştii că dis-de-dimineaţă am mers la mormânt.

Toate câte am spus le ştii.

De ce să spun iarăşi tot ceea ce cunoşti?

împreună cu tine am alergat mai întâi la fericitul mormânt, iar mai apoi cu cei doi prieteni

118

am căutat şi, cu adevărat, pe toate le-am aflat în timp ce râuri de lacrimi îmi curgeau.

Am văzut doi îngeri¹²⁸ îmbrăcaţi în alb stând în mormânt, unul către cap, iar celălalt către picioare;

iar când i-am văzut că strălucesc am rămas uimită de bucurie şi de frică.

Mai apoi, un glas, pe care mintea nu-l cuprinde, mi-a atins urechile şi m-am întors cu teamă.

Era acolo Hristos, cu o înfăţişare nouă, ce nu are asemănare.

Am căzut la pământ şi I-am atins picioarele; m-a alungat¹²⁹ Acela şi m-a trimis la prieteni, dar am auzit ceea ce doream să aud, cum că merge către Tatăl Cel din ceruri, încă nu S-a înălţat¹³⁰, precum a spus, e pe pământ şi merge în Galileea, să aştepte pe prieteni sărL vadă.

Am spus totul îndată ucenicilor¹³¹, dar aceştia nu s-au încrezut în cuvintele mele¹³² şi au alergat la mormânt să vadă cu ochii lor.

Au văzut ceea ce au auzit. Ai fost cu mine până mai înainte, de ce să le spun iarăşi?

Foarte cunoscute sunt ţie toate acestea. Iar după ce le-ai auzit tu şi prietenele tale, cu celelalte două Marii iubite¹³³ ai alergat şi iarăşi le-ai văzut pe toate şi pe Fiul tău.

Am auzit că şi alţi doi prieteni L-au văzut¹³⁴ pe când mergeau pe câmp.

¹²⁸ Cf. In 20,2.

¹²⁹ Cf. In 20,17.

¹³⁰ C. In 20,17.

¹³¹ Cf. In 20,18.

¹³²C. Lc. 24,11.

¹³³ Cf. Mc. 16,1.

¹³⁴ Se referă, probabil, la Luca şi Cleopa şi la călătoria spre Emaus. Cf. Lc. 24,13-33.

119

Şi după ce au aflat tot ce doreau să afle, ■. au alergat să spună şi prietenilor lor.

Acolo trebuie să mergem şi noi îndată.

Pe Domnul acolo iarăşi s-ar putea să-L vedem. Iată, se înserează! Să ne grăbim spre casa aceea în care întunericul nopţii va aduna pe prieteni!

La casa mariei

Corul

Iată! Am ajuns la casa mariei, unde am auzit că sunt şi ucenicii, care stau înăuntru cu uşile închise, tremurând de frica ucigaşilor celor înfricoşători.

Uşile sunt încă zăvorâte.

Cum vom intra cu uşile închise?

Dar iată că Maria cea iubită fără să facă zgomot deschide şi ne cheamă să mergem înăuntru.

Să intrăm păşind încet, ca să nu speriem pe prietenii ce încă sunt înfricoşaţi!

Să mergem lângă cei unsprezece ucenici şi lângă ceilalţi ce sunt cu ei.

Maria zăvorăşte iarăşi uşa.

Linişte! Să auzim ce spune Cleopa!

Precum văd, se află aici şi limba lui aleargă povestind ce le-a spus şi ce a făcut Stăpânul şi cum l-au simţit în clipa frângerii pâinii.

Linişte! Linişte!

Dincoace de uşă Se află Stăpânul!

Cu adevărat mare este minunea aceasta!

Uşa era închisă. Cum a putut să intre?

Aşa cum a înviat din mormântul cel pecetluit; aşa cum a venit prin uşi feciorelnice şi curată fecioară a rămas Maica Sa.

Hristos

Pace vouă!¹³⁵

¹³⁵ C. In 20, 20-21.

120

De ce vă temeţi? Iată mâinile şi picioarele!

Iată şi coasta pe care suliţa a străpuns-o! Priviţi-le bine şi cunoaşteţi că Eu însumi sunt! Duhul nu are trup şi nici oase nu are, precum am Eu.

Pipăiţi-Mă şi aveţi să vedeţi toate acestea¹³⁶! Precum Tatăl M-a trimis pe Mine, astfel vă trimit şi Eu pe voi în lume.

Prin suflare vă dau Duhul cel Sfânt¹³⁷.

Luaţi-L şi propovăduiţi-Mă împreună cu Tatăl-Meu şi cu Duhul cel Sfânt!

Mergeţi şi fiţi vestitorii Mei!

în tot pământul cântaţi cântări de biruinţă!

în palate împărăteşti vorbiţi,

ca să audă tot oraşul lui David: mântuirea izvorăşte din mormânt! Fiţi Mie martori în întreaga lume!

Se va mântui tot cel ce va primi cuvântul Meu şi va îmbrăţişa botezul, baia de curăţire;

iar cine va nega cuvintele voastre,

ca un necredincios, îşi va găsi pedeapsa¹³⁸. Vă dau harul Duhului Sfânt.

Oricui veţi dezlega păcatele, dezlegate vor fi, iar orcui le veţi lega, nedezlegate vor rămâne legăturile întotdeauna¹³⁹.

¹³⁶ Cf. Lc. 24, 39.

¹³⁷ Cf. In 20,22.

¹³⁸ Cf Mt. 28,19; Mc. 16,16-17.

¹³⁹ C. Mt. 18,18.

Rugăciunea poetului către Hristos şi către Maica Domnului

Aceste legături de nedezlegat, împărate al tuturor, ca Cel ce eşti dezlegătorul tuturor legăturilor, Mântuitorule, dezleagă-le!

Vai mie! Nechibzuinţa m-a legat cu ele

şi din invidie vrăjmaşul cel înşelător m-a încărcat cu greutatea lor, văzând că de legăturile cele de mai înainte m-a dezlegat credinţa mea şi harul Tău şi bunătatea Ta.

Bucură-Te, Fiu mare al Părintelui Celui mare, împărate al tuturor, Tu, Care ai zdrobit pe şarpele cel din urmă¹⁴⁰,

care ai învins moartea, vrăjmaşul nostru cel dintâi!

Nu mă lăsa să cad iarăşi în legăturile cele vechi! împărate veşnic, Dumnezeule mare, ca Drept Judecător vei veni să mă judeci.

Cum îţi voi răspunde eu atunci, Cuvinte?

Cu ce ochi să privesc spre tronul Tău, nevrednic fiind eu, nenorocitul, de pământ şi de întreaga Ta făptură?

M-a răpit vrăjmaşul şi m-a aruncat în groapă,

în Tartar, în întuneric mare.

Vrăjmaşul m-a vânat şi, prinzându-mă, m-a ascuns în noaptea iadului.

Miluieşte-mă! Sprijineşte-mă! Călăuzeşte-mă!

Nu mă face bucurie a ucigaşului de oameni!¹⁴¹

Făptura Ta sunt, Cuvinte, învaţă-mă!

Cu bunătate mustră-mă

şi nu mă lăsa în cuptorul gheenei!

Mântuitorule, în chip nemernic am greşit

¹⁴⁰ Cf. 1 Cor. 15, 26.

¹⁴¹ Cf In 8, 44.

122

cu trupul, sufletul şi mintea;

multe sunt fărădelegile şi păcatele noastre.

Neştiutori atunci când trebuia, târziu ne-a venit acum cunoştinţa şi chiar şi aşa nu ne-am plecat voinţei Tale.

Greşelile ni le cunoaştem, trece-le cu vederea!

La mânie nu eşti asemenea oamenilor.

Milostiveşte-Te, Mântuitorul meu!

Nu mă lăsa să-mi găsesc pieirea prin păcatele mele!

Al Tău fiu sunt, copil al roabei Tale, şi pentru mine moarte ai primit, Cuvinte.

Bucurie să nu mă laşi vrăjmaşului, ci cu dragoste să mă înveţe toiagul Tău!

Primeşte să mijlocească pentru mine Maica Ta şi cei ce au luat de la Tine harul dezlegărilor.

Stăpâna mea, Stăpână, Fecioară preafericită, care locuieşti în lăcaşurile celor fericiţi, toată greutatea materiei celei muritoare ai lăsat şi cu a nestricăciunii haină te-ai împodobit, iar acum veşnic tânără asemenea lui Dumnezeu te ştiu, cu bunăvoinţă din cele de sus ascultă cuvintele mele! Preaslăvită Fecioară, primeşte rugăciunile mele!

Doar pe tine te slăvesc toţi muritorii, căci mai presus de cuvânt eşti, Maică a Cuvântului. De aceea îndrăznesc şi îţi vorbesc şi îţi aduc, Stăpână, această cunună împletită din păşune neatinsă, pentru multele daruri de care m-am învrednicit de la tine, cea care mă izbăveşti de mulţime de nenorociri de la duşmanii cei văzuţi şi nevăzuţi.

Fie ca să-mi sfârşesc viaţa precum am început-o, pe tine avându-te apărătoare în toate, bineprimită mijlocitoare către Fiul tău, împreună cu toţi cuvioşii ce au împlinit voia Sa! Nu mă lăsa să cad în chinuri, bucurie a ucigaşului de suflete nu mă lăsa să fiu! Păzeşte-mă de foc şi de întuneric!¹⁴²

142

Cf. Col. 1,13.

123

Credinţa mea şi harul tău să mă îndreptăţească! Prin tine s-a arătat harul lui Dumnezeu şi cântare de mulţumire îţi împletesc acum. Bucură-te, fiică preafericită, Maică Fecioară, care în frumuseţe pe toate fecioarele întreci şi mai presus de cetele cereşti te afli,

Stăpână, împărăteasă a tuturor, a lumii bucurie, ce eşti întotdeauna pentru oameni binevoitoare şi mie mântuire tare îmi eşti!

Bibliografie selectivă

1. Ediţii critice (în ordine cronologică)

Bladus, A. (ed.), Toi) âyiov rpqyopiov Naţiavţqvov Tpayoföia Xptoxàç Tiàoxœv. Sandi Gregari Nazianzeni... tragoedia Christus Patiens, Romae, Impressum per A. Bladum, MDXLII [1542].

Caillau, A. B. (ed.), Sancti Patris nostri Gregorii Theologi Nazianzeni opera omnia, II, Parent-Desbarres, Paris, MDCCCXL [1840]. ■

Dubner, F. (ed.), Christus Patiens, Ezechieli et Christianorom poetarum re­liquiae dramaticae, Ex codicibus emendavit et annotatione critica instruxit Fr. Dübner, A. Firmin-Didot, Parissis, MDCCCXIVI [1846]. Lalanne, J. A. (ed.), La Passion du Christ, tragedie, extraite des oeuvres de saint Grégoire de Nazianze, traduite du grec pour la première fois en français, et acommodée à lusage des classes; acompagnée de texte en regard; précédée d’une dissertation étendue sur l’authenticité de l’ouvrage et suivie de notes philologiques par J.A. Lalanne, E. Belin, Paris, MDCCCLII [1852].

Ellissen, A. (ed.), Die Tragödie XPIETOE fl A EX Cl N angeblich vom hei­ligen Gregorius von Nazianz, Im Original-text und zum ersten Mal în metrischer Verdeutschung, mit literar-historischer Einleitung und erläuternder Analyse, hrsg. Von A. Ellissen, O. Wigand, Leip­zig, MDCCCLV [1855].

Brambs, J.G. (ed.), Christus Patiens. Tragoedia Christiana quae inscribi sold XPIETOE riAEXON Gregorio Nazianzenoalso attributa, in Ardi- bus B.G. Teubneri, Lipscae, MDCCCLXXXV [1885].

Tuilier, André (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ. Tragédie. Introduction, texte critique, traduction, notes et index, Sources Chréti­ennes, vol. 149, Les Éditions du Cerf, Paris, 1969.

2. Traduceri contemporane (în ordine cronologică)

Groth, Hugonis, Christus passion: A tragedy, With annotations, Printed by John Legatt, London, MDCXL [1640] (Tübingen, ²1714).

Rabin, René, Christus patiens. Carmen Heroicum, London, 1713.

126

Monsieur Rapins Latin heroick poem on Christs passion. Translated into English blank verse, Printed for J. Morphew near Stationershall, London, 1717.

Christus patiens or the sufferings of Christ, an heroic poem, în two books. Made English from the Latin original of Rapin, Printed for E. Curll in Fleetstreet. C. Rivington in St. Pauls Church-Yard, J. Brotherton in Comhill, and W. Lewis în Covent Garden, London, MDCCXX [1720] (London, 1737).

Groth, Hugonis, Leidender Christus, Corner, Leipzig 1723.

Leidender Christus, Ein Trauer-Spiel; în ungebundener Rede verte- utscht, und nebst beygefügten Lateinischen Grund-Text, heraus­gegeben von Christoph Gottlob von Burgsdorff, Hucho, Zeitz, 1750.

Tuilier, André (ed.), Grégoire de Nazianze, La Passion du Christ. Tragédie..., Les Éditions du Cerf, Paris, 1969.

Gregorio Nazianzeno, La passione di Christo, trad., introd. e note a cura di Francesco Trisoglio, col. „Collana di testi patristici", 16, Città Nuova, Roma, 1979 (²1990).

Santo Gregorio Nacianceno, La Pasión de Cristo, introducción y notas de Francesco Trisoglio, traducción de Isabel Garzón Bosque, col. „Biblioteca de patrística", 4, Ciudad Nueva, Madrid, 1995.

3. Lucrări, studii şi articole

de Aldama, José A. „La tragedia «Christus patiens» y la doctrina mariana en la Capadocia del siglo IV", în: Jacques Fontaine, Charles Kannengiesser (ed.), Epektasis: melanges patristiques offerts au Car­dinal Jean Daniélou, Beauchesne, Paris, 1972, pp. 417-424.

Alexopoulou, Marigo, „Christus Patiens und the reception of Euripi­des Baccahae în Byzantium", în: Anastasia Bakogianni (ed.), Di­alogues with the past, vol. 1, Institute of Classical Studies, School of Advanced Study, Univ, of London, London, 2013, pp. 123-138. Ardelean, Sebastian F., „Tragedia Christus Patiens", în: Altarul Banatului, SN, XII (2001), 4-6, pp. 73-108 [versiunea îmbunătăţită a tezei de licenţă în Teologie a autorului, cu titlul: „Sfântul Grigorie de Na­zianz, Hristos pătimitor. Tragedie, lămuriri preliminare, traducere din greacă veche şi note de Sebastian F. Ardelean, Biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna", Sibiu, 1990, 138 p. (în manuscris)].

Aucusn, J. Ch. W., „Mit welchem Rechte wird das theologische Drama: Xqiotôç nacrgayv dem Gregor von Nazianz abgesprochen?", în: Quaestionum patristicarum biga, 1816, pp. 10-17.

127

Brambs, J.G., De auctoritate tragoediae christianae quae inscribí solet XpiOTÔç náoxcovi Gregorio Nazianzeno falso attribiitae, M. Daentler, Eichstadii, 1883.,

Van Cleef, F.L., „The Pseudo-Gregorian Drama Xçicrtoç náaxojv în its Relation to the text of Euripides⁷, în: Transactions of the Wisconsin Academy of Sciences, Arts and Leiters, VIII (1881-1891), pp. 363-378.

Comşa, A.M. „Le «Prométhée Enchaîné» et le «Christus Patiens»", în: Kentron, XIII (1997), pp. 133-138.

Cottas, Vénétia, L’influence du drame «Christus paschon» sur lart Chrétien dOrient, Thèse Compléméntaire présentée a la Faculté des Lettres de Paris pour lobtention du grade de Docteur ès Lettres, Geuthner, Paris, 1931.

Crimi, Carmelo Ugo, „Un codice inesplorato del Christus patiens e di carmi del Nazianzeno: lAtheniensis 2198", în: Anna Zimbone, Francesca Rizzo Nervo (ed.), Kovîokiv: Studi în onore di Giuseppe Spadaro, col. „Medioevo romanzo e orientale. Studi", 12, Rubbettino, 2002, pp. 43-50.

Doelcer, F.J., „Die Blutsalbung des Soldaten mit der Lanze im Passi­onsspiel Christus Patiens. Zugleich ein Beitrag zur Longinus-Legende", în: Antike und Christentum, IV (1934), pp. 81-94.

Döring, A., „Die bedeutung der tragödie Xqlcttôç nácrgcov für die Euripideskritik", în: Philologus, XXV (1867), 1-4, pp. 221-258.

Draseke, Johannes, „Über die dem Gregorius Thaumaturgos zuges­chriebenen vier Homilien und den Xqlotôç nácrgcov", în: Jahr­bücher für protestantische Theologie, X (1884), 4, pp. 657-704.

Eichstädt, H.C.A., Drama christianum quod Xpioiàç náoxcav inscribitur num Gregorio Nazianzeno tribuendum sit, quaestionem proposuit, lena, 1816.

Garzya, A., „Ancora per la Cronologia del Christus Patiens", în: Byzan­tinische Zeitschrift, LXXXII (1989), 1-2, pp. 110-113.

Horna, Konstantin, „Der Verfasser des Christus patiens", în: Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie, LXIV (1929), pp. 429-431 (apendice al studiului: „Der Jerusalemer Euripides-Palimpsest", pp. 416-431).

Hilberg, I., „Kann Theodoros Pródromos der Verfasser des Xqiotôç ndoxv sein?", în: Wiener Studien, VIII (1886), pp. 282-314; IX (1887), p. 150.

Ionescu, Răzvan, „Istoria controversei unei tragedii. «Hristos pătimind» de Sf. Grigorie de Nazianz", în: Teologie şi Viaţă, SN, XVI (2006), 7-12, pp. 141-161 [republicare: Idem, Când Sfinţii mergeau la teatru. Ecouri dintr-un altfel de Bizanţ, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007, pp. 126-148 (cap. „«Hristos pătimind» sau istoria controverselor unei tragedii")].

128

Kirchoff, A., „Ein supplement zu Euripides Bacehen", in: Philologus, VIII (1853), 1, pp. 78-93.

Klein, J.L., Geschichte des Dramas. III. Das aussereuropäische Drama und die latein. Schauspiele n. Chr. Bis Ende d. X. Jahrhunderts, T. O. Weigel, Leipzig, 1866, pp. 599-634.

Kucab-Wojtylak, Agnieszka, „Querolus i Christus Patiens. O dramacie póznego antyku", in: Eos. Commentant Societal is Philologae Polonorum, LXXXVI (1996), pp. 325-334.

Labriola, Albert C., „Christus Patiens, the virtue of patience and Para­dise lost", in: Gerald J. Schiffhorst (ed.), The Trintph of Patience: Medieval and Renaissance Studies, University Press of Florida, Or­lando, 1978, pp. 138-146.

Longo, V., „II Xçicrrôç ndoxoiv et alcune lezioni della Medea e delle Baccanti di Euripide", in: Antiquitas, I (1946), 3-4, pp. 37-48.

MacCoull, Leslie S. B., Coptic perspectives on Late Antiquity, col. „Vari­orum Collected Studies", 398, Routledge, 1993, pp. 45-51 (cap.: „Egyptian elements in the Christus patiens”).

Mantzioy, Maiçrç Iq., „EvpßoAr chtj pcAérr) ttjç xQicrunvLKqc tqív ycobiaç XpiüTàç nàaxw", in: áíoÓwvq, III (1974), pp. 353-370.

Mathieu, Jean-Marie, „Remarques sur la métrique du Christus Patiens”, în: Kentron, XIII (1997), pp. 93-110.

«Cest mon enfant, je sais comment je lai engendré»: Grégoire de Nazianze (?), Christus Patiens, passim", în: Kentron, XIII (1997), pp. 111-117.

Melero, Antonio, „Consideraciones literaria sobre «Christus patiens»", în: Moschos Morfakidis, Minerva Alganza Roldan (ed.), La religion en el mundo griego. De la Antigüedad a la Grecia moderna, Athospergamos, Granada, 1997, pp. 195-208.

Momiguano, Amaldo, „Un termine «post quem» per il «Christus pa­tiens»", în: Studi Italiani di filología Classica, X (1932), 1, pp. 47-51. Most, G. W., „On the Authorship of the Christus Patiens”, în: A. Jördens, H.A. Gärtner, H. Gôrçemanns, A.M. Roter (ed.), Quaerite fa­dem eius semper. Studien zu den geistesgeschichtlichen Beziehungen zwischen Antike und Christentum. Dankesgabe für Albrecht Dihle zum 85. Geburtstag aus dem Heidelberger Kirchenväterkolloquium, col. „Studien zur Kirchengeschichte", 8, Hamburg, 2008, pp. 229-240. Puchner, Walter, „Die Chorführung im Mittelalterlichen Christus pa­tiens", în: Graecolatina Pragensia, II (2016), pp. 25-32.

Rlmoli, Pasquale, „La paternità del Christus Patiens tra Gregorio di Nazianzo e Teodoto di Ancira", în: Adamantius, XXII (2016), pp.

129

Romano, R., „Aspetti della versificazione e della tecnica centonaria nel Christus patiens", în: Motivi e forme della poesia cristiana antica tra Scrittura e tradizione classica, XXXVI, Incontro di studiosi dellantichità cristiana, Roma, 3-5 maggio 2007, Parte seconda, col. „Studia Ephemeridis Augustinianum", 108, Institutum Patristicum Augustinianum, Roma, 2008, pp. 821-830.

De La Rousseliere, M., Une tragédie antique sur la Passion avec etudes littéraires et critiques, V. Retaux, Paris, 1895.

Scrofani, Giorgio, „I «figli della maledizione» fra la Medea di Euripide e la seconda lettera di Pietro: una nota al v. 15 del Christus Patiens", în: Sacris erudiri, XIVII (2008), pp. 147-154...

Swart, Gerhard J., „La Vergine Maria come protagonista del Christus patiens", în: Marianum, XLI (1979), pp. 199-266.

A Historical-critical evaluation of the play Christus Patiens, tradi­tionally attributed to Gregory ofNazianzus, Submitted în partial fulfil­ment of the requirements for the degree Doctor Litterarum in the Faculty of Arts, University of Pretoria, Pretoria, 1990 (în manuscris)., „The Christus Patiens and Romanos the Melodist: Some Considera­tions on Dependence and Dating", în: Acta Classica, vol. XXXIII (1990), pp. 53-64.

„ A Functional Analysis of the Repeated Resurrection Scenes in the Christus patiens", în: Acta patristica et byzantina, II (1991), 1, pp. 106-115.

„Die boodskapperberig în die Christus patiens", în: Acta patristica et byzantina, V (1994), pp. 126-133.

„Stylistic Analysis and the Interpretation of the Prologue of the Christus Patiens: A Case Study", în: Acta Classica, XXXV (1998), pp. 99-113.

Starowieyski, Marek, „Les apocryphes dans la tragédie «Christus pa­tiens»", în: Apocrypha, V (1994), pp. 269-288.

Trisocuo, Francesco, „Lultima grande scena del «Christus Patiens» (vv. 2194-2338) é interpolata?", în: Orpheus, XV (1994), pp. 355-382., „II Christus patiens come abbozzo incompiuto", în: Giorgio Bàrberi Squarotti et alii (ed.), Voce di moite acque, Miscellanea di studio offerti a Eugenio Corsini, Silvio Zamorani Editore, Torino, 1994, pp. 375-386.

„La structura del «Cristus Patiens»", în: Orpheus, XVI (1995), pp. 330-365., San Gregorio Nazianzeno e il Christus Patiens. la problema dellautenticità gregoriana del dramma, col. „Testi e Studi", 6, Casa editrice Le Lettere, Firenze, 1996.

„Ricchezza di «humanitas» nel «Christus Patiens»", în: Orpheus, XVIII (1997), pp. 80-111.

130

„La «Theotokos» quäle «signora» nel «Christus patiens»", în: Sileno, XXIII (1997), pp. 225-242.

„Datazione del Christus Patiens e titolazione bizantina della Vergine", în: Accademia delle Scienze di Torino, Memorie Scienze morali, XXVI (2002), pp. 161-256.

Tuilier, André, „La datation et l’atribution du Xqicttcx; ndoxwv et Tart du centon", în: Actes du Vie Congrès International dÉtudes Byzan­tines, Paris, 27 Juillet - 2 Août 1948, tome I, École des Hautes Études, Paris, 1950, pp. 403-409.

„Grégoire de Nazianze et le Christus patiens. À propos dun ouvrage récent", în: Revue des Études grecques, CX (1997), 2, pp. 632-647.

Vakonakis, Nikolaos, Das grieschische Drama auf dem Weg nach Byzanz. Der euripideische Cento Christos Paschon, col. „Classica Monacensia", 42, Narr Verlag, Tübingen, 2011.

în colecţia Patristica, seria Traduceri, au apărut:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi

2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Iov

3. Sfântul Roman Melodul, Imne teologice

4. Sfântul Roman Melodul, Imnele Sfintei Scripturi

5. Sfântul Vasile cel Mare, Omilii inedite. Două cuvinte despre Botez

6. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Isaia. Omilii la Ozia

7. Sfântul Simeon Noul Teolog, 24 de Cuvinte despre viaţa duhovnicească;

8. Sfântul Grigorie cel Mare, Omilii la Iezechiel

9. Fericitul Teodoret al Cirului, Tâlcuire la Epistolele Sfântului Apostol Pavel (vol. I)

10. Sfântul Ioan Damaschinul, Cuvânt despre dreapta credinţă. Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului

11. Sfântul Amfilohie de Iconium, Scrieri

12. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor (vol. I)

13. Sfântul Leandru al Sevillei, Despre rânduiala fecioarelor şi dis­preţuirea celor lumeşti

14. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele şapte cuvântări encomiastice în cinstea Apostolului Pavel

15. Sfântul Efrem Sirul, Erminii scripturistice

16. Sfântul Efrem Sirul, Despre cea de-a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos

17. Sfântul Efrem Sirul, Cuvântări de laudă la sfinţi

23. Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântări praznicale şi morale

24. Sfântul Nil al Andrei, Epistole

25. Fericitul Augustin, Episcopul Hiponei, Despre răbdare. Despre adulter

26. Sfântul Grigorie de Nazianz, Hristos pătimind. Operă dramatică la Pătimirile cele mântuitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos

în curs de apariţie:

Fericitul Teodoret al Cirului, Tâlcuire la Epistola către Romani Sfântul Efrem Sirul, Cuvântări parenetice

Fericitul Teodoret al Cirului, Eranistes

Sfântul Ambrozie, Arhiepiscopul Milanului, Despre pocăinţă

în seria Studii, au apărut:

1. Jean-Claude L’archet, Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit şi Apus

2. Paul L. Gavrilyuk, Pătimirea Dumnezeului Nepătimitor. Dialecticile gândirii patristice

3. Jean-Claude L’archet, Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere

4. Ioannis G. Kourembeles, Viziunea teologică a Sfântului Roman Melodul. Opinia istorico-dogmatică contemporană şi teologia poetică

5. Hannah Hunt, Plânsul de-bucurie-făcător. Lacrimile de pocăinţă în scrierile Părinţilor bizantini şi sirieni

6. Pr. dr. Roger Coresciuc, Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiză omiletică

7. Pr. Stéphane Bigham, Sfântul Epifanie al Salaminei în controversa iconoclastă. Respingerea unor ipoteze teologice moderne

8. Ilarion Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk, Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul

9. Alexis Torrance, Pocăinţa în Antichitatea târzie. Asceza la Părinţii răsăriteni şi organizarea vieţii creştine (cca 400-650 d.Hr.)

10. Greg Peters, Sfântul Petru Damaschinul monah bizantin şi teolog duhovnicesc

11. Pr. Andrew Louth, Introducere în teologia ortodoxă

12. Paul L. Gavrilyuk, George Florovsty şi renaşterea religioasă rusă

13. Pr. John Anthony McGuckin, Dicţionar de teologie patristică

14. George P. Bithos, Sfântul Metodieal Constantinopolului. Studiu asupra vieţii şi scrierilor sale

15. Norman Russell, învăţătura despre îndumnezeire în tradiţiapatristică greacă

16. Augustine Casiday, Tradiţie şi teologie în scrierile Sfântului Ioan Casian

17. Dimitrios Tselenghidis, Har şi libertate în tradiţia patristică a sec. al XIV-lea

18. Daniel J. Sahas, Sfântul Ioan Damaschinul despre Islam - „erezia ismaeliţilor"

19. Jean-Claude L’archet, Viaţa şi opera teologică a lui Grigorie al II-lea Cipriotul

20. Pr. John Behr, Ascetism şi antropologie la Sfântul Irineu de Lyon şi Clement Alexandrinul

21. Nestor Kavvadas, Pnevmatologia Sfântului Isaac Sirul

22. Pr. Josiah Trenham, Căsătorie şi feciorie în opera Sfântului Ioan Gură de Aur

23. Hans Urs von Balthasar, Liturghia cosmică. Universul în gân­direa Sfântului Maxim Mărturisitorul

24. Stephen J. Shoemaker, Fecioara Maria în credinţa şi evlavia creş­tină primară

25. Eirini A. Artemi, învăţătura despre Sfânta Treime a Sfântului Isidor Pelusiotul şi influenţa sa asupra teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei

26. Paul L. Gavrilyuk, Cateheză şi catehumenat în primele veacuri ale Bisericii

în curs de apariţie:

Laurence Decousu, Pierderea Duhului Sfânt şi redobândirea Sa în Biserica primară. Reprimirea ereticilor şi a penitenţilor în Apus din secolul al III-lea până la Sfântul Grigorie cel Mare

Redactor. Dragoş Dâscă Corector: Li a Gociu Tehnoredactor. Alina Andrei Design copertă: Lucian Dragomir DTP şi Prepress: Leonard Lunguleac

Editura Doxologia, Cuza-Vodă 51, 700038, IAŞI

Tel.: 0232216693; Fax: 0232216694 http://edituradoxologia.ro E-mail: editura@doxologia.ro îl Editura.Doxologia

Technorati Tags: mantuire,cruce,tradare,nastere,maica