SFÂNTUL IOSIF ISIHASTUL
ŞOPTIRILE INIMII CĂTRE DUMNEZEU
VIAŢA ACATISTUL PARACLISUL RUGĂCIUNI
SFÂNTUL IOSIF ISIHASTUL
Şoptirile inimii către Dumnezeu
Viaţa, acatistul, paraclisul, rugăciuni
viaţa, acatistul, paraclisul, rugăciuni
Ediţie îngrijită de L s. Desartovici
EDITURA DE SUFLET Bucureşti
Sfântul Iosif Isihastul
ŞOPTIRILE INIMII CĂTRE DUMNEZEU
Corectură: Olga Bersan
Copertă: icoana Sfântului Iosif Isihastul pictată la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, Diaconeşti.
© Editura de Suflet pentru prezenta ediţie
ISBN 978-606-8633-43-5
Descrierea CIP poate fi consultată la Biblioteca Naţională a României
Zăcămintele iubirii lui Dumnezeu
În zilele vieţuirii pământeşti, fiecărui om îi este dat să ajungă măcar o dată la capătul puterilor, la deplină sfârşire a gândurilor şi faptelor creatoare, printru care noi voim să ne în noim şi împlinim. Chiar dacăpoate părea paradoxal, această istovire a puterilor omului este una din cele mai mari binecuvântări date nouă de Domnul. Şi aceasta pentru că durerile şi sfâşierile lăuntrice ne sunt precum o radiografie, care ne arată fără putinţă de tăgadă falimentul nostru sufletesc. în acest întuneric, în această durere, care uneori poate să ia dimensiuni
5
copleşitoare, stăm şi tăcem înlăcrimaţi şi fără de lucrare. în chip duhovnicesc, tocmai sub picioarele noastre, se află o nepreţuită comoară.
Am alergat după averi şi confort pământesc şi am ajuns în prăpastia materiei, pentru că în adâncul inimii ştim că oricum vom muri şi le vom părăsi pe toate. Am alergat după slava lumii şi recunoaştereavalorii noastre, iar mai devreme sau mai târziu vedem cât de găunoasă, nestatornică şi pieritoare este slava omenească. Am alergat bezmetici după lucruri sau împlinirea unor idei, crezând că prin acestea vom biruimoartea şi stricăciunea şi vom dobândi acea alinare profundă după care toţi suspinăm. Şi ştim că nu numai că nu am dobândit nimic, ci abia poate de am atins în treacăt nădejdea că am întrezărit ceva din biruinţa asupra morţii.
6
Am uitat că suntem fiinţe, că pur şi simplu suntem, prin însăşi aceasta mărturisindu-se că suntem făcuţi după chipul Celui Ce Este (Ieşire 3, 14). Acest chip al lui Dumnezeu, în care fiecare dintre noi am fost zidiţi, este zăcământul iubirii Preasfintei Treimi întru care stăm şi suntem. Dar de cele mai multe ori, din pricina întunericului nostru lăuntric, nu vedem lumina şi strălucirea chemării şi a peceţii veşnice aflătoare în noi. Iată, sub picioarele noastre se află ceea ce am călcat neîncetat prin nesimţire şi uitare chipul lui Dumnezeu, întru care am fost aduşi la fiinţă şi viaţă.
Sfântul Iosif Isihastul a cunoscut că tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodată, nu poate să fie decât în Dumnezeu. Pentru aceea, cu o încordare neasemănată a cuprins Numele lui Dumnezeu în lăuntrul său şi nu L-a mai
7
lăsat din braţele inimii pe Cel Ce Este? De aceea s-a şi făcut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip să se despartă de Domnul în niciunul din gândurile, simţirile şi făptuirile sale.
Toţi cei care voim, îi putem urma Sfântului Iosif începând prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gând, cuvânt sau faptă de a noastră, ci a le trăi pe toate dimpreună cu El. Aceasta poate să ne fie început al rugăciunii Unde ne va duce această strădanie, această simţire, depinde de fiecare dintre noi.
L. S. Desartovici
Sfântul Iosif Isihastul, LUCRĂTOR LĂUNTRIC AL ÎNDUMNEZEIRII NOASTRE
Mare taină, taina Sfântului Iosif şi a relaţiei sale cu mine, omul. Şi Sfântul Iosif, şi eu suntem oameni, fiecare unic şi-n acelaşi timp acelaşi Om, aceeaşi fire. Ca persoană, ca subiect unic, fiecare însă a lucrat cu harul lui Dumnezeu după putinţă, după voinţă, după ştiinţă, în firea lui, care este şi firea mea. Sfântul nu lucrează numai pentru sine, căci şi când lucrează pentru sine, sinele lui mă cuprinde şi pe mine.
Dacă mă uit la viaţa lui şi la viaţa mea, distanţa e ca de la cer la pământ. Dacă mă uit la nevoinţa lui şi
9
la nevoinţa mea, distanţa e mai mare. Dacă citesc însă despre viaţa lui, dacă citesc cuvintele lui, deodată distanţaaceasta dispare, fără să dispară diferenţa adică el vine în mine, în viaţa mea, cu viaţa lui;cu rugăciunea lui, cu trăirea lui, cu relaţia lui cu Dumnezeu, cu lucrarea lui.
El a lucrat curăţirea de patimi, luminarea, îndumnezeirea şi vine la mine prin aceste canale de viaţă întrupată în cuvânt, şi pătrunde în mine cu toată irealitatea lui, şi mi se oferă.
E taina aceasta a persoanei: subiectele care se cheamăse întâlnesc, se întrepătrundcum spune Părintele Dumitru Stăniloae. Această intersubiectivitate, această întrepătrundere, această comunicare are loc numai şi numai, şi numai dacă noi intrăm în relaţie vie cu Sfântul prin rugăciune şi credem în Domnul că lucrează prin el, şi ne dorim
10
asemănarea, pe care n-o putem lucra, dar însetăm după ea;.
Aşadar, Sfântul pătrunde ca persoană, ca subiect în mine şi-mi oferă conţinutul vieţii lui, şi cred că şi trăieşte conţinutul vieţii mele, şi mă ajută. Când intru în relaţie cu Sfântul privindu-l ca pe ceva, undeva, cândva, este o relaţie care se petrece în cap. Când citesc cuvintele lui, când ascult rugăciunile lui înlăuntrul meu, el este în mine şi în felul acesta eu devin cumva ca el, fără „drept de autor", încât să pot spune că euaw trăit sau am făcut asta şi asta, ci eu am trăit aceste lucruri pentru că el, cu viaţa lui, a pătruns în mine şi mi-a îmbogăţit viaţa. Aşa că rugăciunea cu Sfântul, rugăciunea către Sfântul este calea mea de om mărginit, meschin, mărunt, dar însetat de Dumnezeu şi de Lumină, şi de Bine, e calea mea de a mă
11
întâlni mai adânc, mai mult cu Dumnezeu, e calea mea de a mă îndumnezei, primind şi bucurându-mă, şi mulţumind pentru îndumnezeirea pe care o trăieşte Sfântul şi care vine la mine.
Altfel, dacă dau de-o parte Sfântul şi lucrarea lui, eu ar trebui să o iau de la capăt, de la Adam, lucru pe care l-am şi făcut: am luat-o de la capăt, am căzut ca el, am făcut păcate mai mari decât el în privinţa păcatelor şi a rupturii de Dumnezeu am lucrat temeinic. Ca să lucrez mântuirea, eliberarea de păcat, pocăinţa, nu pot singură; pot numai cu Domnul: Şi ca să primesc puterea lui Dumnezeu, Mântuitorul poate să-mi dea această putere, pentru că El este şi Dumnezeu şi Om, dar El lucrează minunat prin Sfinţii Săi. Sfinţii sunt aceşti lucrători lăuntrici ai îndumnezeirii noastre.
12
Citind despre Gheron Iosif sfântul nostru Iosif Isihastul citindu-i cuvintele, simt ruşine, umilinţă, zdrobire, dar şi bucurie; bucurie că iată, încă un om a ajuns la capăt şi nu-mi face cu mâna de acolo nici dispreţuitor şi nici amical, nici încurajator, ci vine, vine, vine Duhul Sfânt care l-a îndumnezeit, vine în mine şi mă ajută.
Fie ca această cărticică să fie o cale de întâlnire cu Sfântul nostru Gheron Iosif.
Dumnezeului nostru slavă!
Maica Siluana Vlad
Stareţa Mănăstirii Sfântului Siluan Athonitul din Iaşi: 20 iunie 2020
Sfântul Iosif al peşterii îNSEMNARE BIOGRAFICĂ copilăria şi tinereţea
Acest mare nevoitor al veacului al XX-lea s-a născut în 2 noiembrie 1897 în insula Paros din arhipelagul Cicladelor, iar la Sfântul Botez a primit numele Francisc. În familia Kotis au fost de toţi nouă fraţi, dar patru dintre ei au murit copii fiind. Francisc era cel de al şaselea născut, iar când a venit pe lume, mama lui a avut o vedenie: acoperişul casei s-a dat de o parte şi un înger strălucitor a venit şi a scris numele copilului pe o tăbliţă, spunând că pruncul îi trebuie împăratului.
15
Mama s-a împotrivit, socotind atunci că băieţelul va muri, dar trecând Vremea, a priceput că îngerul i-a vestit dinainte că Francisc va intra în ceata monahilor.
Familia era săracă şi numeroasă, iar starea lor s-a înrăutăţit tot mai mult din 1907, când tatăl a murit. în 1914 mamă a hotărât să-l trimită pe Francisc şi pe un frate mai mic de al lui să caute de lucru în împrejurimile Atenei.
Mai întâi el a găsit de lucru în Lavrio, unde stătea în gazdă la mătuşa sa. Aici a muncit o vreme în mină, apoi a ajuns în Pireu, unde a fost brutar şi bucătar, mai apoi devenind taxator pe tramvaiele din Atena. Mare parte din banii pe care îi câştiga, îi trimitea mamei sale pentru a putea întreţine familia.
în 1918 şi-a început stagiul militar în cadrul unităţilor de marină, unde s-a făcut remarcat prin firea sa foarte curajoasă.
16
După ce şi-a isprăvit armata, a hotărât să se facă negustor ca să scape de sărăcie. Cu firea sa corectă şi perseverentă, a început să-şi împlinească ţelul, dar Domnul s-a milostivit de el, dăruindu-i o chemare a harului. Aşa se face că într-o noapte a visat cum trecea pe lângă un palat foarte luminos, iar doi ofiţeri l-au chemat spre a merge înaintea împăratului. în palat a fost îmbrăcat într-un preafrumos veşmânt alb şi i-au spus: „De aciun înainte vei sluji aici". Apoi a fost dus să se închine împăratului.
După acest vis, lui Francisc i-a pierit toată pofta pentru cele lumeşti şi, întristat fiind, a primit de la nişte apropiaţi o carte a Sfântului Nicodim Aghioritul cu vieţi de Sfinţi Cuvioşi şi Mucenici. Minunându-se de nevoinţele şi ostenelile acestora, s-a îmbărbătat a le urma vitejeşte şi de aceea a hotărât să se
17
pună la încercare prin posturi şi trudă în rugăciune. Pe atunci munţii Pendeli erau nelocuiţi şi aici a hotărât Francisc să-şi facă loc de nevoinţă. Priveghea nopţile în copaci, fie vară, fie iarnă -, postea foarte mult, însă, cu voinţa sa de fier, a trecut peste toate.
După doi ani de strădanii, a priceput că poate deveni monah şi sihastru şi s-a hotărât să meargă în Sfântul Munte. Rânduind Dumnezeu să se întâlnească cu un monah din Kareia capitala Muntelui Athos francisc s-a lepădat de toată agonisita lumească şi a pornit pe calea cea plină de strâmtorări a iubitorilor de sihăstrie şi rugăciune.
Ţi-a izvodit Domnul împrejurări întru care să-ţi descoperi căutările cele adânci ale sufletului, Cuvioase Părinte
18
Iosif, şi sporind cu vârsta şi cu ostenelile, ai început a gusta din îndulcirile harului lui Dumnezeu. Pentru aceea ai şi lepădat toate cele lumeşti şi te-ai avântat spre Muntele Athon, ca acolo să-ţi potoleşti setea sufletului cu apele cele limpezi ale liniştii pustiei şi să te îndestulezi cu saţiul multor nevoinţe şi sudori pentru dragostea lui Hristos.
Pustnic athonit
Francisc a ajuns în Athos la vârsta de 23 de ani şi de îndată a luat drumul Katunakiei, unde vreme de opt luni a stat la Stareţul Daniil dimpreună cu obştea sa. Dar râvnind după o nevoinţă mai adâncă, s-a dus în sălbăticia Viglei, nădăjduind să găsească povăţuitor de la care să înveţe rugăciunea de toată vremea. Având râvna dintru început şi aşteptări mari de la
19
cei pe care îi întâlnea şi le cerea sfatul, căutarea tânărului Francisc a cerut multă stăruinţă, deoarece mulţi monahi erau nepăsători faţă de rugăciunea de toată vremea. Aşa se face că, în peregrinările sale, l-a întâlnit pe Părintele Arsenie, un schimonah iubitor de pustnicie, cu care se va înfrăţi duhovniceşte şi se vor nevoi dimpreună până la sfârşitul vieţii. Stareţul Daniil le-a dat binecuvântare pentru gândul lor de nevoinţă sihăstrească, dar le-a cerut să fie sub ascultarea unui bătrân. Astfel au ajuns la Stareţul Efrem Dogarul din Katunakia, acesta fiind şi cel care i-a dat numele Iosif la tunderea în schima mare.
Pentru râvna căutării sale, Sfântul Iosif a fost învrednicit de vederea Luminii dumnezeieşti şi a cunoscut prefacerile lăuntrice aduse de venirea acesteia. De aceea şi ostăşia sa în nevoinţe
era necruţătoare cu sine, ca unul care se împărtăşise din dragostea Mântuitorului Hristos. Prin această luptă cumplită cu seminţele păcatului, a devenit el însuşi un povăţuitor iscusit pentru toţi cei care au voit a-l urma.
Spre adeverire, iată câteva cuvinte prin care Sfântul Iosif îl întâmpina într-o scrisoare pe un tânăr din lume, care voia a gusta din lucrarea rugăciunii de toată vremea1:
A lucra rugăciunea minţii înseamnă a te sili pe tine însuţi şi să spui continuu rugăciunea cu gura, fără întrerupere. La început repede, să nu aibă timp mintea
1 Începând din 1996, scrisorile lui Gheron Iosif au cunoscut mai multe ediţii, bucurându-se de două traduceri în limba română. Cea dintâi poartă titlul Mărturii din viaţa monahală şi a apărut la Editura Bizantină, iar cea de a doua se numeşte Mărturii ale experienţei monahale şi a fost publicată de Editura Evanghelismos. Fragmentul reprodus aici face parte din cea dintâi scrisoare publicată, iar cititorul poate regăsi textul integral în oricare dintre ediţii.
21
să nască gânduri trecătoare: Să ai atenţia concentrată numai asupra cuvintelor:
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă". După mult timp (de rostire cu glasul), se obişnuieşte mintea şi o spune de la sine. Şi te îndulceşti de ea ca şi când ai avea miere în gură. Şi doreşti să o tot spui. Dacă o laşi, îţi pare foarte rău.
Când mintea ajunge să se obişnuiască şi să se umple să o înveţe bine -, atunci o trimite şi în inimă. Pentru că mintea ta este cea care hrăneşte sufletul. Lucrarea ei este aceea de a coborî în inimă tot ceea ce vede sau aude, fie bun, fie rău, deoarece în inimă este centrul puterii duhovniceşti şi trupeşti a omului, este tronul minţii. Deci, când cel care se roagă îşi păzeşte mintea să nu-şi imagineze nimic şi este atent numai la cerinţele rugăciunii, atunci respirând uşor, cu oarecare efort şi voinţă, o pogoară în inimă şi o ţine înăuntru, şi spune cu ritm rugăciunea: „Doamne
22
Iisuse Hristoase, miluieşte-mă". La început, spune de câteva ori rugăciunea şi respiră o dată. După aceea, când mintea se obişnuieşte să stea în inimă, spune la fiecare respiraţie o dată rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase" insuflând şi „miluieşte-mă" răsuflând. Aceasta se face până când harul dumnezeiesc va umbri şi va lucra în suflet. După aceasta, totul este contemplaţie (vedere duhovnicească).
Rugăciunea se spune în tot locul: stând jos sau în picioare, culcat în pat sau mergând. „Neîncetat vă rugaţi, pentru toate mulţumire daţi", spune Apostolul. Nu numai înainte de culcare trebuie să te rogi. Este nevoie de multă strădanie. Când oboseşti, aşează-te. Apoi iarăşi ridică-te. Să nu te ia somnul.
Toate acestea se numesc „lucrare". Tu arăţi lui Dumnezeu voinţa ta. Apoi totul depinde de Acesta, dacă îţi va da sau nu. Dumnezeu este începutul şi sfârşitul. Harul
23
Lui lucrează totul. El este puterea mobilizatoare. Iar cum se întâmplă aceasta, cum lucrează iubirea, ştii. Trebuie să păzeşti poruncile. Când te scoli noaptea şi te rogi, când vezi un bolnav şi îţi este milă de el, când vezi pe văduvă sau pe orfan, pe bătrân şi ai milă de ei ajutându-i, atunci te iubeşte Dumnezeu. Maiîntâi Acela te iubeşte şi îţi reaşează harul Său. Apoi noi dăruim din ale Sale: „ale Tale dintru ale Tale".
Dacă voieşti să-L găseşti numai prin rugăciune, să nu scoţi nici o răsuflare fără rugăciune. Să fii atent numai să nu primeşti nici un fel de năluciri. Deoarece Dumnezeu este fără formă de închipuit, fără culoare. Este mai presus de orice închipuire. Nu putem să-L comparăm cu nimic. Este prezent ca o dulce şi abia perceptibilă suflare în cugetele noastre. Starea de reculegere, de pătrundere vine când te gândeşti la cât de mult L-ai supărat pe
24
Dumnezeu, care este atât de milostiv, atât de plin de iubire. Care S-a răstignit şi toate le-a îndurat pentru noi. Toate acestea şi multe altele câte a suferit Domnul, dacă te gândeşti la El, îţi vor aduce starea de reculegere duhovnicească. Dacă vei putea să spui rugăciunea neîncetat şi cu voce, în două-trei luni o vei deprinde. Şi te va umbri harul şi te va răcori binefăcător. Numai să poţi să o spui cu voce şi fără întrerupere. Când o va prelua mintea, atunci vei înceta să o mai spui cu gura. Şi iarăşi, dacă mintea o lasă, începe de la sine a o. spune gura. Toată strădaniaeste trebuincioasă atunci când o spui cu gura, până când se va deprinde, la început. Apoi, în toţi anii vieţii tale, o vei spune cu mintea fără osteneală.
Cu adevărat, aceste sfătuiri ale Sfântului Iosif pot fi lucrătoare pentru fiecare dintre noi, fiind o adevărată sinteză
25
a începutului strădaniei rugăciunii detoată vremea.
După trecerea laDomnul a Stareţului Efrem Dogarul, nevoitorii Iosif şi Arsenie s-au mutat la Schitul Sfântului Vasile, loc singuratic şi prielnic isihiei, unde au săvârşit mari nevoinţe şi postiri. Din 1938 s-au strămutat în peşterile de la Sfânta Ana Mică, un loc şi mai aspru de nevoinţă, trăind într-o lipsire dehrană, sărăcie şi strâmtorare greu de închipuit. Dar toate aceste nevoinţe, au făcut să devină vestit în Sfântul Munte, iar în jurul lui să se adune mai mulţi ucenici tineri. Între aceştia, cei mai de seamă sunt: Părintele Iosif Vatopedinul, Părintele Efrem al Arizonei, Părintele Haralambie (stareţul Mănăstirii Dionisiu) şi Părintele Efrem Katunakiotul - trecut de curând în rândul sfinţilor. Lucrarea rugăciunii isihaste şi râvna fierbinte pentru
26
ea a fost moştenirea dumnezeiască pe care Sfântul Iosif a lăsat-o fiilor săi duhovniceşti.
în anul 1953 mica obşte s-a mutat la Nea Skiti, un loc mai potrivit atât pentru sănătatea stareţului, cât şi pentru cea a ucenicilor săi.
Pe crucea nevoinţelor ai întins braţele tale, dumnezeiescule Iosif, şi ca unul de neclintit în hotărâre, te-ai dat cu totul ostenelilor pentru unirea cu Dumnezeu, năpustindu-te ca un uragan spre stârpirea seminţelor păcatului şi ale morţii din tainiţele inimii. Pentru aceea şi Duhul Cel Preasfânt te-a cuprins întru vederea celor mai presus de minte şi cuvânt, adeverindu-ţi părtăşia la cunoştinţa cea dumnezeiască şi dăruind lumii mare povăţuitor şi dascăl al rugăciunii de toată vremea.
27
Adormirea şi proslăvirea sa
Stareţul Iosif, purtându-L pe Hristos înlăuntrul său, aştepta cu dor trecerea din această lume, ştiind că numai sfârşitul vieţii pământeşti îi va ostoi suspinul după plinătatea îmbrăţişării Duhului Sfânt.
în 1959, trecând prin cele din urmă pătimiri ale bolilor, înainte de sfârşitul său, Domnul i-a vestit lui Gheron Iosif că ziua trecerii sale în veşnicie va fi la praznicul adormirii Maicii Preacurate. în această zi el s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului şi apoi îndată a zis: „Merinde pentru viaţa veşnică!". După ce i-a binecuvântat pe toţi, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Dumnezeu.
28
La trei ani de la adormirea sa, ucenicii Sfântului Iosif i-au dezgropat osemintele şi acestea s-au adeverit a fi izvorâtoare de bună mireasmă. Astăzi, o parte din moaştele Sfântului se află la Mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos, iar capul său se găseşte la Mănăstirea Sfântului Antonie din Arizona, locul unde este îngropat şi ctitorul acestui locaş stareţul Efrem al Arizonei, sfânt ucenic al Sfântului Iosif.
Arhimandritul Emilianos de la Simonopetras, ca unul care a cunoscut bine lucrarea Sfântului Iosif, a dat această mărturie: „Fericitul Stareţ Iosif Isihastul a devenit mărgăritarul istoriei aghioritice moderne căci a izbutit în vremi de restrişte să înnoiască experienţa isihastă veche de secole şi viaţa de rugăciune a Sfântului Munte. Prin lucrarea neîncetată şi susţinută, prin rânduiala duhovnicească, prin învăţarea fiilor săi duhovniceşti, a pregătit o nouă generaţie de lucrători ai rugăciunii lui Iisus cea pururea-curgătoare,
29
ce se revarsă dincolo de hotarele Greciei".
Consfinţind cinstirea de obşte adusă lui Gheron Iosif în sânul mai multor popoare ortodoxe, în 20 octombrie 2019 a fost proclamată canonizarea Sfântului Iosif Isihastulde către PatriarhiaCon stan tino polului.
Ai păşit ca un biruitor întru smerenie şi plâns pentru toată firea omenească şi acestea ţi-au deschis porţile cele veşnice ale împărăţiei Cerurilor, Sfinte Părinte Iosif, unindu-te deplin cu Hristos încă din vremea acestui veac pieritor: Pentru aceea şilacrimile tale se fac popas sfânt şi ocrotire pentru noi toţi, cei care alergăm bezmetici după îndulcirea cea plină de amărăciune a nenumăratelor pofte, mângâ ieri şi amăgiri pământeşti.
Acatistul Preacuviosului Părinte Iosif Isihastul
După obişnuitul început se zic:
Condacul 1
Cu curgerea lacrimilor tale ai udat stâncile Athonului şi cu boabele mătăniilor ai ctitorit mântuirea multor suflete, spălându-ne fărădelegile prin dumnezeieştile tale mijlociri, Preacuvioase Iosif al Peşterii şi biruind cu înţelepciunea lui Hristos toată puterea cea împotrivitoare a minţilor zidite. Miluieşte-ne şi pe noi, cei care ne-am risipit lumina minţii întru cele văzute şi trupeşti, dar care râvnim a-ţi cânta: Bucură-te, Preacuvioase Părinte
31
Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Icosul 1
Ai scuipat peste îndulcirile păcatului şi, lepădându-te desăvârşit de stăpânitorul acestui veac, Sfinte Părinte Iosif, te-ai unit cu dragostea lui Hristos, cea care rămâne putere şi reazem pururea fiitor pentru toţi cei care îl iubesc cu întregimea inimii. Pentru aceea şi noi îndrăznim a-ţi grăi cu umilinţă:
Bucură-te, munte nesfărâmat ce Poartă în sine focul cel dumnezeiesc,
Bucură-te, rugăciune ce se face sfânt ecou al inimii noastre îndurerate,
Bucură-te, ninsoare a mijlocirii, aşternută peste căile rătăcite ale fărădelegilor noastre,
Bucură-te, temere de Dumnezeu, care ştie că acum e vremea mântuirii,
32
Bucură-te, fulguire a blândeţii ce ne adevereşte frumuseţea slujitoare a Sfinţilor,
Bucură-te, îmbobocire a cugetelor de pocăinţă şi pe cioatele sterpe ale făptuirii noastre,
Bucură-te, dragoste care îi cutremură şi înviază pe cei stinşi prin moartea sufletească,
Bucură-te, nor înmiresmat şi strălucind cu veşnicia Luminii nezidite,
Bucură-te, catedrală întru care se adună oameni şi îngeri dimpreună,
Bucură-te, soare al cuvintelor care alungă negura iubirii de plăceri,
Bucură-te, sănătate lăuntrică întru care sufletul ne saltă de veselie,
Bucură-te, aripi ale rugăciunii, care trec hotarul de taină al acestei lumi,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
33
Condacul 2
Cu vitejia şi cu iubirea de osteneală, te-ai pogorât până la temelia firii omeneşti dumnezeiescule Iosif, şi acolo cu ochii lui Hristos ai văzut lupta cea înfricoşătoare dintre viaţă şi moarte. Pentru aceasta şi Domnul te-a făcut cârmuitor al oştirii creştineşti, învăţându-te cum să-i îmbărbătezi pe toţi cei care luptă întru puterea Numelui Fiului lui Dumnezeu. Ajută-ne şi pe noi să punem început bun în rugăciunea cea de toată vremea, spre a putea grăi cu vrednicie tainicul: Aliluia!
Icosul 2
Ai iubit mai mult Lumina lui Hristos decât întunericul lumii pentru aceea te-ai adâncit întru pomenirea Numelui Dulcelui Iisus, iar El te-a făcut prin rugăciune străjer!al multor suflete, sălăşluindu-te întru Lumina
34
nezidită. Străluceşte-ne şi nouă lumina cunoştinţei, ca astfel să dobândim pricepere în a-ţi cânta:
Bucură-te, glas ce se poartă peste întinderile netocmite ale neputinţei noastre,
Bucură-te, slobozire deplină din cumplita robie a cugetelor pătimaşe,
Bucură-te, făptură binecuvântată prin pogorârea Sfântului Duh,
Bucură-te, amar al nevoinţei ce a rodit sfânta îndulcire de Dumnezeu,
Bucură-te, înţelepciune ce în lacrimi a slobozit izvoarele nestricăciunii,
Bucură-te, gospodar care chiverniseşte bogăţia adâncirilor dumnezeieşti,
Bucură-te, bărbat adevărat care nu se înspăimântă de grozăviile diavoleşti,
Bucură-te, general care întru Duhul cârmuieşte oştirea celor rugători,
Bucură-te, părtăşie statornică la truda covârşitoare a rugăciunii din Ghetsimani,
35
Bucură-te, oştean neînfricat care cu ale tale mâini te-aibătut cu tabăra drăcească,
Bucură-te, lacrimă a veseliei negustate-n saţiul multelor bucate pământeşti,
Bucură-te, troienire a milostivirii care ne curăţă de pângăririle păcatului,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul 3
Tăinuind cu înţelepciune venirea întru tine a Preasfintei Treimi, te-ai făcut vas al smereniei dumnezeieşti, Preacuvioase Părinte Iosif, şi sorbind păcatul întregii lumi, te-ai făcut următor al Fiului Omului, Care, urmând voii Tatălui, a băut în Ghetsimani tot ce a adus Duhul spre dumnezeiască mistuire. Învredniceşte-ne şi pe noi a purta cu răbdare şi mulţumire tot ce a rânduit
36
Dumnezeu în vieţile noastre, spre a-I cânta cu luare-aminte: Aliluia!
Icosul 3
îndreptatu-te-âi mereu spre înălţime, mărturisind focul cel dumnezeiesc sălăşluit întru tine prin neîncetate răstigniri, Sfinte Părinte Iosif, şi toate greutăţile şi strâmtorările răbdându-le cu mărinimie, te-ai împodobit cu lumina învierii Dumnezeului tău şi Dumnezeului nostru. Pentru aceasta şi noi, cei răniţi de păcat şi moarte, îndrăznim a-ţi cânta aşa:
Bucură-te, cremene care, fiind scrijelit în ispite, ai scăpărat focul dumnezeiesc,
Bucură-te, cerească mireasmă ce a înflorit în sfinţenie pe buzele tale,
Bucură-te, secătuire în osteneli, pecetluită cu ungere de smirnă şi aloe,
Bucură-te, omăt care ne acoperă întinăciunile, răsărind ghioceii umilinţei,
37
Bucură-te, sete care nu s-aostoit decât prin unirea desăvârşită cu Domnul Iisus,
Bucură-te, întuneric al peşterii straluminat prin venirea slavei celei de Sus,
Bucură-te, miros întru care s-au adunat bunele miresme ale neîncetatului plâns,
Bucură-te, ploaie a dragostei dumnezeieşti care a odrăslit darul lacrimilor,
Bucură-te, avalanşa de nămeţi cereşti ce înghit înămolirea noastră sufletească,
Bucură-te, sudoare dintru ale cărei boabe a răsărit adumbrirea pomilor rugăciunii, .
Bucură-te, vale înaltă care se pogoară spre noi, adăpându-ne cu cascada smereniei,
Bucură-te, munte pe al cărui versanţi putem urca doar pe piroanele răstignirii duhului,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
38
Condacul 4
înveşmântatu-te-ai cu sudorile şi caznele multelor nevoinţe ca şi cu o haină mucenicească, Preacuvioase Părinte Iosif, şi dintru ale tale sângiuiri s-a adăpat lumea cea pârjolită şi ostenită de stricăciune, moarte şi păcat. Limpezeşte şi inimile noastre, ca astfel să învăţăm a ne lepăda de relele învoiri prin pomenirea cea cu luare-aminte a Numelui Dumnezeului întrupat, Căruia I se cuvine îngerescul: Aliluia!
Icosul 4
Lacrimile tale au fost izvor nesecat, pecetluit în cugetul de pocăinţă, Sfinte Părinte Iosif, iar plânsul tău a frânt
39
puterile iadului, zădărnicind stăpânirea întunericului asupra sufletelor celor răposaţi pe care îi pomeneai. Pentru aceea şinoi, cei ce vieţuim pe tărâmul pământesc, suspinând după învierea lăuntrică, îndrăznim a-ţi cânta unele ca acestea:
Bucură-te, chilie preăstrâmtorată întru care ai dobândit deplina lărgire a inimii,
Bucură-te, cădelniţă, cu smirnă şi tămâie ce stârpeşti fumul nălucirilor drăceşti,
Bucură-te, iconomie ce priveghează în mulţumire pentru darurile lui Dumnezeu,
Bucură-te, broboane izvorâte-n nevoinţă, pe care Domnul le-a primit pe fruntea Sa,
Bucură-te, rostitor al Numelui lui Dumnezeu, cufundat în suspinul de la temelia inimii,
40
Bucură-te, fluviu de lacrimi care înverzeşte spre rodire pustiile noastre sufleteşti,
Bucură-te, sare sfântă care aduci gust şi noimă în toate neîmplinirile omeneşti,
Bucură-te, desluşire luminoasă în toate căutările şi frământările noastre lăuntrice,
Bucură-te, vultur străvăzător care îmbrăţişează la sânurile sale pribegia inimii omeneşti,
Bucură-te, sângerare ce tămăduieşte rănile sufleteşti adânci, nimicind deznădejdea,
Bucură-te, acoperământ al dragostei părinteşti care îi întâmpină pe cei sfâşiaţi lăuntric,
Bucură-te, veselie care paşnic poposeşte spre mângâierea mânniţilor acestei lumi,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
41
Condacul 5
întru statornicie, răbdare şi vitejie a duhului, ai temeluit sufletele ucenicilor tăi, dumnezeiescule Iosif, iar ei, după putere, au râvnit a-ţi urma, căci erau încredinţaţi că au găsit Părinte şi Dascăl iscusit, prin ale cărui buze grăieşte însuşi Hristos Domnul. Miluieşte-ne pe toţi cei care ostenim şi suspinăm în căutarea unui povăţuitor, ca aflând prin tine căile lui Dumnezeu, să-I cântăm cu recunoştinţă: Aliluia!
Icosul 5
Ai mustrat întru tine asprimea puterii păcatului cu asprimea vieţuirii şi a nevoinţelor fără de seamăn, minunatule Părinte Iosif, pentru aceea şi Domnul a primit dragostea ta şi S-a adâncit cu tine în rugăciune, dându-ţi din vederea cea de necuprins a ochilor Săi.
42
Miluieşte-ne şi pe noi, cei orbiţi de cele materialnice şi lumeşti, şi ne dăruieşte lumină spre a putea grăi aşa:
Bucură-te, popas în care se nimiceşte povara de păcate a sufletelor noastre,
Bucură-te, răscruce întru care se întâlnesc căile Proniei lui Dumnezeu pentru noi,
Bucură-te, carte cu litere de sânge, a cărei citire aduce mângâiere şi bune nădejdi,
Bucură-te, izvor de graiuri preaînţelepte, izvodite în focul lacrimilor de umilinţă,
Bucură-te, răspântie din care porneşte cărarea cea strâmtă către Veşnicie,
Bucură-te, pahar cu apă rece, alinând sudorile căutărilor lui Dumnezeu,
Bucură-te, desiş umbros întru care scăpăm de lupul cel ucigător de suflete,
Bucură-te, vânător dibaci care ştie să ne îmblânzească sălbăticia patimilor,
43
Bucură-te, luminiş în care razele Dumnezeirii se revarsă printre ramurile PomuluiVieţii,
Bucură-te, ghirlandă de rostiri ale Numelui dumnezeiesc, atârnată la pieptul Fiului,
Bucură-te, cunună de gânduri bune ce împodobeşte creştetul iubitorilor de trezvie,
Bucură-te, livadă înflorită prin care trece zefirul înmiresmat şi roditor al învierii,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
44
Condacul 6
Cu strâmtorarea trupului şi a sufletului şi cu reaua pătimire ai jupuit toată îndulcirea pământească, aducându-te jertfă Domnului şi Lui dându-I neîncetat toate mişcările minţii
45
şi ale inimii tale. Pentru aceasta şi El ţi-a dăruit să ne miluieşti pe noi, cei care suntem înghesuiţi şi înghiontiţi de mulţime de pofte şi patimi, dar în adâncul sufletului suspinăm a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Cuptor încins şi ger năpraznic ţi s-au făcut şi peştera şi chilia cea strâmtă, însă nicidecum nu te-ai clătinat din înfricoşătoarele tale nevoinţe, dumnezeiescule Iosif, adeverind acestui veac câte poate face dragostea cea curată pentru Mirele Hristos. Miluieşte-ne şi pe noi, fiii neputinţei, ca măcar puţină vrednicie dobândind, să îndrăznim a-ţi grăi:
Bucură-te, mărgăritar de preţ, ascuns în Cer, ce dăruieşte razele umilinţei,
Bucură-te, hrănire sfântă, înălţată întru puterea nestricăciunii,
Bucură-te, fluier dulce care răsună în frumuseţea pajiştilor cereşti,
Bucură-te, freamăt sfânt ce trezeşte în suflet dorul de rugăciune,
Bucură-te, năvod al Evangheliei ce ne cuprinzi în dragostea lui Dumnezeu,
Bucură-te, atingere molcomă a aripilor bunătăţii trezvitoare,
Bucură-te, lacrimă ce făureşte lumina nejudecării aproapelui,
Bucură-te, fărâmare grabnică a tuturor înălţărilor de gând,
Bucură-te, pescar iscusit care, cu momeala Veşniciei, ne ridică încorabia mântuirii,
Bucură-te, seceriş ce adună în jitniţe lanurile rugăciunii lui Iisus,
Bucură-te, dospire a aluatului Bisericii cu frământătura Sfântului Duh,
Bucură-te, pom al Vieţii răsărit din Evanghelie şi citit din scoarţă în scoarţă,
46
Bucură-te, preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul 7
Se veseleau pietrele şi munţii de tăria de cremene a nevoinţei tale, se mângâiau verdeaţa, copacii şi toate vieţuitoarele prin revărsarea de har ce izvora dintru tine, iar noi, oamenii, foarte ne bucurăm de vederea ta, dumnezeiescule Iosif al Peşterii căci, prin cele ce s-au săvârşit îmăuntrul tău, s-au alinat miliardele de făpturi ale firii omeneşti. Pentru aceasta, măcar că suntem cu totul nevrednici, voim a-I mulţumi lui Dumnezeu că ni te-a dăruit, cântând: Aliluia!
Icosul 7
Unde vom merge şi tu să nu vii cu noi, Preacuvioase Părinte Iosif, sau ce
47
vom face sau vom gândi pe care tu să nu le vezi desăvârşit? De aceea şi noi, cunoscându-ţi dragostea şi părtăşia la firea dumnezeiască, ne veselim că avem un asemenea părinte şi mijlocitor şi cu glas de bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, sabie învârtită în viforul nevoinţei, care spintecă toate cugetele unite cu moartea,
Bucură-te, avânt şi văpaie a dragostei ce prisoseşte în dumnezeiesc cuvânt,
Bucură-te, tărie care ne izbăveşte din zbaterile deşarte ale nălucirilor lumeşti,
Bucură-te, foc ceresc ce primeşte spre ardere şi vreascurile faptelor noastre,
Bucură-te, cer nou şi pământ nou, adâncite cu inima în Dumnezeu,
Bucură-te, neputinţă ce pe toate le-ai putut întru Hristos care te-a întărit,
Bucură-te, viaţă trăită pe pământ şi neîncetat înfăţişată în Cer întru privelişte îngerească,
48
Bucură-te, dragoste de la Dumnezeu pogorâtă şi prin slujirea oamenilor către Domnul ridicată,
Bucură-te, nevoinţă precum cea a marilor mucenici, care cutremură nelucrarea noastră,
Bucură-te, năzuinţă cu miez dumnezeiesc, care se face hrană şi veselie Domnului,
Bucură-te, rugăciune şi discernământ care vestesc vremea deşteptării noastre,
Bucură-te, chiparos îmbătrânit în rugăciune ce se bucură şi de rămurelele micilor strădanii,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul8
Cu venirea ta cea lină cuprinzi în îmbrăţişarea rugăciunii pe toţi cei frânţi şi zdrobiţi de poverile păcatelor,
dumnezeiescule Iosif; coborând suspinul tău până la. întinderea braţelor strămoşilor în pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pentru aceea şi noi ne veselim, văzându-te cuprins de slava învierii ca unul care, prin rugăciune, neîncetat se hrăneşte din Pomul Vieţii şi cântă cu bucurie: Aliluia!
49
Icosul 8
Prin sudorile nevoinţelor te-ai îmbrăcat, cu haina de aur a nestricăciunii, iar sfintele tale moaşte revarsă valuri ale bunei-miresme ce spală sufletele noastre de multele întinăciuni. Dăruieşte-ne şi nouă câţiva stropi ai bucuriei tale, Sfinte Iosif, ca întru adevăr să-ţi putem grăi aşa:
Bucură-te, licoare tămăduitoare ce ne izbăveşte de otrava slavei deşarte,
Bucură-te, vedere a celor cereşti, care spală privirea noastră încinsă de pofta ochilor,
50
Bucură-te, grădinar al inimii, care ne curăţă de mătrăguna părerii de sine,
Bucură-te, pridvor în care aşteptăm cu bucurie zorii Răsăritului de Sus,
Bucură-te, tăcere grăitoare prin mulţime mare de osteneli şi nevoinţe,
Bucură-te, braţe deschise ale rugăciunii, întru care sunt primiţi toţi fiii risipitori,
Bucură-te, fântână de lacrimi pentru mulţimea celor din veac adormiţi,
Bucură-te, casă părintească care ne aştepţi cu primenirea Sfintei Euharistii,
Bucură-te, uşă cu pecetea Crucii, la care bat cei ce caută noima acestei vieţi,
Bucură-te, fereastră limpezită cu lacrimi plouate din norii pocăinţei,
Bucură-te, acoperiş al lumii făurit din lespezile aurite ale multor osteneli,
Bucură-te, veşmânt ţesut din rugăciune, sub care ne dezlegăm de multe păcate,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul 9
Hrană nestricăcioasă ne dăruieşti prin curgerea lacrimilor tale, multostenitorule Părinte Iosif, căci se sting înnoi văpăile păcatului prin dumnezeieştile lor picurări. Învaţă-ne şi pe noi sârguinţa cea după Dumnezeu ca, lucrători statornici ai poruncilor Evangheliei făcându-ne, întru cunoştinţă să aducem slavă Preasfintei Treimi, cântând: Aliluia!
Icosul 9
Cale de Dumnezeu insuflată ai deschis creştinilor din veacul de acum, preablândule
52
părinte Iosif, învăţându-ne sfânta trudă a pomenirii Numelui Domnului Hristos, prin care se luminează toţi cei ce râvnesc neîmprăştierea minţii. Pune tu îndrăzneală în glasul nostru, ca să-ţi grăim cu recunoştinţă:
Bucură-te, pustnicie săvârşită departe de oameni spre a-i îmbrăţişa în Dumnezeu,
Bucură-te, neînvins luptător trecut prin focul a înfricoşătoare ispitiri,
Bucură-te, învăluire sfântă ce aduce blândeţe celor năpăstuiţi şi prigoniţi,
Bucură-te, bunătate, care prisoseşti cu darul tău peste rămăşiţele credinţei noastre,
Bucură-te, credincioşie a dragostei pentru Hristos până la cea din urmă suflare,
Bucură-te, statornicie în rugăciune în vremea furtunilor şi ispitirilor drăceşti,
53
Bucură-te, faţăluminoasă şi iubitoare care prin lacrimi ai adăstat întru blândeţe,
Bucură-te, priveghere a pocăinţei care te-a adus la măsura?bărbatului desăvârşit,
Bucură-te, stâncă nestrămutată din muntele fecioriei ce s-a însorit în Dumnezeu,
Bucură-te, faţă biciuită de furtunile lacrimilor pentru păcatele noastre,
Bucură-te, ascultare de Dumnezeu întru adâncurile cuvintelor Evangheliei,
Bucură-te, isihie ascunsă în cremenea credinţei în întruparea lui Hristos,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui dumnezeu!
Condacul 10
În trupul tău s-a pecetluit Crucea lui Hristos, minunatule Părinte Iosif,
54
şi toate nevoinţele, lacrimile, suspinurile, durerile, uolile şi relele tale pătimiri le-ai socotit ca izvorâte din răstignirea Domnului nostru, Căruia până la capăt i-ai urmat şi I te-ai făcut asemenea prin dumnezeiasca înfiere. Luminează-ne şi pe noi, cei prunci cu mintea, care nu încetăm să ne minunăm de iubirea ta de osteneală şi de darurile duhovniceşti pe care le-ai dobândit, ca astfel să-I putem mulţumi lui Dumnezeu, grăind: Aliluia!
Icosul 10
Duhul Sfânt ţi-a fostdascăl al smereniei şi pogorâre întru adâncurile Evangheliei, Preacuvioase Iosif, dăruindu-ţi dumnezeiasca cunoştinţă, cea care nu se învaţă în nici o şcoală a acestei lumi. Pentru aceea şi noi ne veselim de noianul de lumină şi înţelepciune care se revarsă din faptele şi cuvintele tale şi îţi cântăm aşa:
55
Bucură-te, peşteră în care, urmând lui Hristos, ai sorbit cu bărbăţie prihănirea păcatelor lumii,
Bucură-te, mărturisire a gândurilor, care ţi-a dus ucenicii la gândul cel dintâi pentru om,
Bucură-te, postire care uimeşte şi înfricoşează neputinţa oamenilor vremii de acum,
Bucură-te, sfredel sfânt ce ai surpat mândria până în străfundurile ei întunecate,
Bucură-te, împletire de asprime cu blândeţe, ce-a rodit rugăciune neîncetată întru ucenicii tăi,
Bucură-te, iubitor de sihăstrie, ce te-ai avântat fără cruţare în aspre nevoinţe,
Bucură-te, mireasmă de crini şi trandafiri revărsată dintru venirea Sfântului Duh, .
Bucură-te, binecuvântată isihie strălucind în slava Luminii neapropiate,
56
Bucură-te, adâncire în rugăciune înveşmântată cu veselia cea nepieritoare,
Bucură-te, dreaptă şi sfântă lucrare, necunoscută de stânga părerii de sine,
Bucură-te, gură sfinţită ce prin rugăciune te-ai făcut începătură sfintelor tale moaşte,
Bucură-te, pace senină şi blândă, ascunsă dincolo de norii patimilor omeneşti,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul 11
Mere proaspete în miez de iarnă ai primit în dar de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Părinte Iosif, adeverindu-se întregii lumi că eşti purtător al prospeţimii Duhului Sfânt, care iarăşi şi iarăşi înnoieşte sufletele şi trupurile noastre prin puterea cea
57
de taină a rugăciunii de toatăvremea. Fă-ne şi pe noi statornică sălăşluire a numelui Domnului Iisus Hristos, ca înţelepţindu-ne şi crescând cu duhul, să grăim întru cunoştinţă cântarea:
Aliluia!.
Icosul 11
Cu puterea numelui lui Hristos au cucerit Sfântul Munte ucenicii tăi, Preacuvioase Părinte Iosif, surpând munţii cei înalţi şi întunecaţi ai nepăsării, uitării şi nesimţirii. Miluieşte-ne şi pe noi, cei care ne veselim de iscusinţa izbânzilor tale şi voim să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, văzduh al biruinţei din care ne surâde curcubeul iertării,
Bucură-te, cântec ale cărui note sunt alcătuite din iubirea de osteneală,
Bucură-te, azur ce se face aşternut al razelor Soarelui Dreptăţii,
Bucură-te, cedru de ale cărui ramuri sfinte se veselesc priveliştile îngereşti,
58
Bucură-te, bogăţie dumnezeiască prisosind peste fărâmiturile ostenelilor noastre,
Bucură-te, lespede care bine odihneşte nesomnul rugăciunii minţii,
Bucură-te, măslin plin de roadele milei celei veşnice a Preasfintei Treimi,
Bucură-te, mântuire făurită nouă prin seminţe roditoare de credinţă,
Bucură-te, sălăşluire întru Duhul, care eşti martor viu al împărăţiei,
Bucură-te, dreaptă-judecată ce i-ai făcut temerari oşteni pe ascultătorii obştii tale,
Bucură-te, învăpăiere de Serafim aprinsă din dumnezeiescul Trup şi Sânge,
Bucură-te, cunoştinţă de Heruvim ce soarbe din adâncurile întrupării Domnului,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
59
Condacul 12
Întru negrăita sa gingăşie, Preăcurata Fecioară ţi-a dăruit ocrotire şi tainică îmbrăţişare, minunatule Părinte Iosif, arătându-ţi adâncul dragostei dumnezeieşti,prin care a dat trup Celui Care S-a făcuţ Fiu al Omului, neîncetând a rămâne Fiul Cel unul-Născut al Tatălui. Cuprinde-ne şi pe noi în îmbrăţişarea rugăciunilor tale, Preacuvioase, ca astfel să ne veselim, ştiind că te avem blând ocrotitor, grabnic ajutător şi împreună glăsuitor în cântarea: Aliluia!
Icosul 12
Mai înainte ţi s-a vestit ceasul când vei urca în împărăţie şi sufletul ţi se va despărţi de trup, Preacuvioase Părinte Iosif, iar tu ai răbdat cu bărbăţie toate neputinţele, pricepând că acestea sunt cele din urmă dureri şi bine cunoscând că îţi vei încredinţa duhul în mâinile
60
Domnului la praznicul Adormirii Preacuratei Maicii Sale. Pentru aceea şi noi ne bucurăm că avem un asemenea mijlocitor şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, sihastru care te-ai făcut neîncetată întâlnire cu Dumnezeu,
Bucură-te, cufundare întru pomenirea Domnului, ce biruieşte tânguirile morţii,
Bucură-te, înţelepciune a trăirii ce a spulberat toate îndătinările păcătoase,
Bucură-te, pustnic care prin covârşitoare sărăcie te-ai umplut de bogăţia Duhului,
Bucură-te, liturghie pururea săvârşită prin pomenirea lui Hristos în altarul inimii,
Bucură-te, grâu adunat grăunte cu grăunte pentru moara rugăciunii lui Iisus,
Bucură-te, strugure strâns bob cu bob pentru băutura îmbătătoare a trezviei minţii,
61
Bucură-te,izvor de lacrimi ce curgi printre pietrele suspinelor noastre,
Bucură-te, stâlp de foc aprins prin sudori neîncetate şi nenumărate nevoinţe,
Bucură-te, străvezime a dragostei ce vede chipul veşnic al lui Dumnezeu din noi,
Bucură-te, hrisov vechi al meşteşugului rugăciunii, înnoit prin lucrare în veacul de acum,
Bucură-te, masă cerească plină de bunătăţi,pentru cei ce suspină după Duhul Sfânt,
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Iosif, viteaz străluminat al dragostei lui Dumnezeu!
Condacul13
O, Preacuvioase Părinte Iosif, cu negrăite nevoinţe şi osteneli peste fire, te-ai sălăşluit în peşterile cele pustniceşti ale Athonului, iar prin puterea
62
Numelui lui Hristos, ai urcat în Cer ploaia lacrimilor tale, spălând picioarele Celui Care a adus curcubeul Luminii nezidite în lăuntrul inimii şi al privirii tale. Miluieşte-ne şi pe noi, cei care n-am văzut mai mult decât strălucirea cea zidită a soarelui, a lunii şi a stelelor şi voim a-I cânta lui Dumnezeu prin credinţă: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi se zic icosul şi condacul întâi, urmând această
Rugăciune către Preacuviosul Părinte Iosif Isihastul
Dumnezeiescule Părinte Iosif, iată că înhămaţi suntem ca nişte dobitoace la pofta ochiului, iar trufia vieţii ne-a pus minţii amarnică zăbală, însă prin mijlocirile tale pentru noi, te rugăm să ceri Domnului iertare de păcate şi slobozire dintru cumplita încleştare a fălcilor,
63
prin care nu voim să-I primim dumnezeiescul Trup şi Sânge. Luminează cugetul inimii noastre şi spulberă toate înălţările mândriei şi ale egoismului; ca să putem face ascultare de Mântuitorul Hristos şi să pricepem că El este întreg ascuns în poruncile Sfintei Sale Evanghelii. Binecuvântează-ne şi învaţa-ne şi pe noi a ţine mintea lipită de Numele Domnului Iisus, ca astfel, după ale noastre măsuri, să ni se limpezească viaţa şi să rămânem în deplină unire cu Biserica Sa cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, întru care drept Se slăveşte Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.
Şi se face otpustul:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Iosif Isihastul şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Paraclisul Sfântului Iosif Isihastul
După obişnuitul început, se zice
Canonul Sfântului Iosif Isihastul
Cântarea I
Irmos: Apa trecându-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Ai fugit de boala cea cumplită a grijilor pământeşti şi, iubind liniştea şi neîmprăştierea minţii, Preacuvioase Părinte Iosif, ai căutat locurile sihăstreşti
65
ca să te poţiadânci în rugăciune. Pentru aceasta şi pustia Athonului s-a făcut locaşul tău pământesc, adăugându-te şuvoiuluirugăciunii care se înalţă la cer dintru acest loc, spre revărsarea darurilor, iertării şi mângâierii lui Dumnezeu peste întreaga lume.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nevoindu-te pustniceşte, alcătuiai puţine mături din crengi spre a-ţi dobândi posmagul cel de trebuinţă, Sfinte Părinte Iosif, şi mulţumeai lui Dumnezeu că te-a slobozit întru negrijă de grijile pământeşti. Vino şi în inimile noastre şi mătură gunoiul patimilor adunat cu atâta sârguinţă ca, despovărându-ni-se şi primenindu-ni-se sufletele, să scăpăm de împuţiciunea lăuntrică şi să gătim în noi sălaş de rugăciune şi binecuvântare.
66
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
În pârâul lacrimilor tale de pocăinţă, te-ai botezat în durerile ostenelilor de multe feluri, Sfinte Părinte Iosif, iar hotărârea ta de a-I urma până la moarte lui Hristos, ai pecetluit-o cu îngerească neînfricare şi neînduplecare. Pentru aceea şi noi, cutremurându-ne de măsura înfricoşătoare a nevoinţelor tale, ca nişte cerşetori neputincioşi şi zdrenţăroşi, stăm cu mâinile întinse spre tine, cerând dumnezeieştile tale mijlociri.
Slavă....
Ai iubit rânduiala cea bună care încheagă puterile sufleteşti, Sfinte Părinte Iosif, şi, întărindu-te cu bogăţia neagoniselii, ai vieţuit în chilie strâmtorată, care s-a învrednicit a cuprinde venirea întru tine a Luminii celei neapuse.
67
Surpă prin sfânt cutremur neorânduiala şi împrăştierea noastră lăuntrică pentru ca, lepădând şi defăimând relele noastre obiceiuri, să fugim din Babilonul cel lăuntric şi, ascunzându-ne în cuvintele lui Dumnezeu, să zidim casă a rugăciunii de toată vremea.
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară, pe tine te ştim a fi Stăpână şi împărăteasă a nesfârşitelor pajişti cereşti, unde fiecare floare şi mireasmă sunt întocmite din strădanii omeneşti pecetluite întru Duhul Sfânt. Slobozeşte vieţile noastre din chingile nădăjduirii în sine ca, ieşind din temniţa şi deznădejdea cugetului trupesc, să pricepem cât de minunat şi de lucrător este cuvântul Fiului tău, Care tuturor ne grăieşte: „Fără de Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15,5).
68
Cântarea a III-a
Irmos: Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Prin neîncetatele tale privegheri, ai sorbit băutura cea înnoitoare a trezviei, iar inima ta s-a umplut de dulceaţa negrăită a Sfântului Duh, Preacuvioase Părinte Iosif. Pentru aceasta ai şi fost răpit întru cereştile vederi ca, umplându-te de puterea veşniciei, să ne mângâi şi să ne întăreşti şi pe noi, cei neputincioşi, care abia de îndrăznim să credem şi să mărturisim că Hristos. este Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei Maria.
69
Stih: Sfinte Iosif,pune şi în noi râvnă pentru începutulbun
Iconomisind şi nerisipind darurile primite de Sus spre. împlinirea trebuinţelor zilnice Sfintepărinte Iosif, i-ai învăţat şi pe ucenicii tăi a săvârşi asemenea şi v-aţi umplut de binecuvântarea Sfântului Duh, El însuşi purtând grijă de obşte şi făcându-vă a spori în cumpătarea cea dumnezeiască; Luminează-ne şi ne înţelepţeşte la vreme şi pe noi, cei risipitori şi nerecunoscători, ca nu cumva însăşi împietrirea noastră să ni se facă piatră de poticnire.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Prin iubirea ta de neagoniseală şi prin lepădarea celor ce ar înlesni traiul, te-ai strâns şi te-ai încins cu reaua pătimire ca şi cu o curea, Sfinte Părinte
70
Iosif, iar cu măsura cea împuţinată a hranei, ţi-ai subţiat trupul, vestindu-i asemănarea cu cele netrupeşti. Pogoară mila ta asupra noastră, căci iată, îndulcirile pe care le dăm trupului şi înlesnirile traiului pământesc s-au preschimbat într-un val ucigaş ce e gata să-i înghită pe toţi vieţuitorii acestei lumi trecătoare.
Slavă...
Trecând prin focul unor neînchipuite ispite, ai uimit întreaga lume creştină cu nevoinţele tale, Sfinte Părinte Iosif, întărind şi chemând la râvnă dumnezeiască pe toţi cei care iubesc a-L urma pe Mântuitorul Hristos. Iar celor care prin stăruinţă ţi s-au făcut fii în duh, le cunoşti alcătuirea lăuntrică în fiece clipă şi, cu puterea harului dumnezeiesc şi cu rugăciune, întâmpini şi dezlegi în chip nevăzut toate nedumeririle şi poticnirile lor.
71
Şi acum... Aa Născatoarei de Dumnezeu:
Ochi al lui Dumnezeu te-ai făcut prin lacrimile ce le verşi pentru mântuirea noastră, Maică Preacurată; căci dragostea şi milostivirea ta ştie cum să întâmpine pe tot omul, deschizând fiecăruia cale de mântuire şi împlinire. Nu înceta a privi inimile noastre cu limpezimea blândeţii tale ca, şi noi dobândind sfântă îndrăzneală, să ne mărturisim înainteata, şi să nu ne mai trăim vieţile ca şi cum am fi părăsiţi şi lepădaţi de Dumnezeu.
StiHiri:
Te-ai nevoit cu înţelepciune şi fără cruţare de sine, agonisind vistierii de rugăciune şi cunoştinţă dumnezeiască, Sfinte Părinte Iosif, iar Duhul Sfânt a venit să odihnească întru tine, cel care te-ai înveşmântat cu nenumărate sudori pentru dragostea Preasfintei Treimi.
72
În războirile drăceşti te-ai arătat biruitor cu Numele lui Hristos şi nimic nu te-a împiedicat a înainta pe calea cea sfântă a Crucii Domnului, învăţându-ne şi pe noi, cei împuţinaţi la suflet, să urmăm cu râvnă dragostei propovăduite în Evanghelie.
Roadele ostenelilor ţi s-au adeverit întru moştenirea nemincinoasă hărăzită fiilor tăi duhovniceşti, căci nu lucrare şi meşteşug omenesc au dăruit ei lumii, ci înţelepciune lucrătoare ce se face poposire în inimi a Sfântului Duh.
Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Iosif, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia... şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm.
73
Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm,Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii veciecfonisor Amin.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Bărbăţia duhului şi cutezanţa credinţei te-au urcat pe piscurile cele înalte ale vederii Luminii Preasfintei Treimi, Sfinte Părinte Iosif, pecetluind dumnezeiasca ta cunoştinţă cu nevoinţe cu mult mai presus de închipuirea noastră iubitoare de îndulciri. Primeşte-ne pe toţi cei cu minte pruncească şi, sporindu-ne credinţa, mijloceşte pentru noi ca să nu încetăm a ne uimi de darul vieţii şi de neîncetata purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga lume.
74
Cântarea a IV-a
Irmos: Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Fiind frânt şi ostenit lăuntric de mulţimea durerilor pentru lume, ţi s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întru strălucirea sfinţeniei sale de Maică şi Fecioară. Iar tu, Sfinte Părinte Iosif, umplându-te de mireasma venirii ei şi a Dumnezeiescului Prunc, te-ai întărit lăuntric şi ai purces neabătut pe calea cea sfântă a Evangheliei, râvnind a se plini desăvârşit şi întru tine dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
75
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Bolile şi mulţimea neputinţelor şi a durerilor, ţi-au adus preaputernicia încredinţării depline lui Dumnezeu, Sfinte Părinte Iosif, adeverind tuturor cugetul tău mucenicesc şi neasemuita vitejie a inimii. întru această aşezare lăuntrică fiind, până în ceasul cel din urmă ţi-ai împlinit menirea de monah şi rugător pentru tot omul, cuprinzând în rugăciuniletale pe toţi osteniţii şi suferinzii lumii pământeşti.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nici asprimea rânduielii, nici lipsa celor mai de trebuinţă, nici greutatea şi locul cel ostenicios, nici truda istovitoare pentru dobândirea celor de nevoie nu au împuţinat râvna ucenicilor tăi, Sfinte Părinte Iosif, pentru că harul care izvora dintru tine, adăpa inimile lor şi mângâia nemăsurat toată lipsa
76
celor pământeşti. Miluieşte-ne şi pe noi, cei cu totul nevrednici, măcar cu o fărâmi tură a dumnezeieştii tale binecuvântări.
Slavă...
Te-ai încredinţat Maicii Preacurate în rugăciune, iar ea, ascultând cererea ta, Sfinte Părinte Iosif, te-a îndemnat ca până la sfârşitul vieţii să-ţi ai nădejdea întru dragostea ei. Pentru aceea şi tu ai înmulţit nevoinţele tale şi, adeseori urcând Taborul cel tainic, te-ai umplut de Lumina cea nezidită a Sfintei Treimi, spre a vesti întregii lumi cât de bun şi de minunat este Dumnezeul tău şi Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Smerenia ta dumnezeiască covârşeşte minţile netrupeşti, Maică a Cuvântului, căci soborul Serafimilor şi al Heruvimilor e întrecut în dragoste şi cunoştinţă de semnul şi blândeţea cu care L-ai purtat pe braţe pe Dumnezeu făcut Om. Cuprinde-ne şi pe noi întru îmbrăţişarea ta, Preacurată Fecioară, şi risipeşte spinii de pe căile de întoarcere ale tuturor celor care ne-am depărtat de fiul tău şi am ajuns a ne hrăni cumâncarea cea porcească a
77
roşcovelor. . .
Cântarea a V-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale Şi cu braţul Tău cel preaînalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nu ţi-ai supus inima minţii trupeşti, ci credinţei în Mântuitorul Hristos, Sfinte Părinte Iosif, pentru aceea şi bunătatea
dumnezeiască s-a făcut lucrătoare în viaţa ta, umplându-te de strălucitele înţelegeri şi mângâieri ale harului Preasfântului Duh. Scutură-ne şi pe noi şi ne trezeşte din somnul şi moleşeala putorii patimilor ca, deschizându-ni-se ochii pentru veacul cel viitor, să lucrăm cu bărbăţie întru împlinirea poruncilor iubirii propovăduite de Evanghelie.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Viteaz fără seamăn al privegherii te-ai arătat, Sfinte Părinte Iosif, pentru aceasta te-ai şi învrednicit a fi oştean neînfricat al lui Hristos şi care, din dumnezeiască râvnă, ai voit a merge în linia întâi a luptei cu dracii. Dintru aceasta şi iscusinţa vederii şi a luptei tale lăuntrice a ajuns la măsura bărbatului desăvârşit şi ai fost numit „general
79
al duhului, de cei care purtau osteneli asemenea, cunoscându-ţi priceperea luminată şi îndumnezeită în Duhul Sfânt.
Stih: Sfinte Iosif, pune şiînnoi râvnă pentru începutul bun.
Trezvie născută din privegherea necurmată a fost viaţă ta, Sfinte Părinte Iosif, căci nedezlipindu-te cu inima de Hristos, ai fost adeseori cuprins de Slava împărăţiei, dăruindu-se ochilor tăi cuprindere dumnezeiască. Pentru aceea ai şi ridicat asupra ta durerea tuturor oamenilor şi te-ai unit şi cu mine, cel cu totul nevrednic, căci ţi s-a dat de Sus ca întru Duhul Sfânt să suspini pentru starea şi durerea întregiilumi.
Slavă...
Cu firea ta blândă şi paşnică, erai împreună-pătimitor cu aproapele, Preacuvioase
80
Părinte Iosif, însă cu sineţi erai necruţător şi aspru mai presus de orice închipuire, prin însăşi aceasta păstrând râvna ta de la început până în sfârşit. Milostiv fii nouă, celor ce bolim cu sufletul şi suntem prinşi în laţurile cele de multe feluri ale poftelor materialnice şi, dăruindu-ne slobozire, înţelepţeşte-ne a pricepe asprimea cea veşnică,a păcatului şi a morţii sufleteşti.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Veacul acesta trecător a ieşit de sub stăpânirea morţii prin învierea Fiului tău, Preacurată Fecioară marie, iar prin credinţa întru El, suspinurile şi durerile omeneşti nu mai sfârşesc în deznădejde. Pe tine te avem mare a bucuriei întru care s-au revărsat râurile de lacrimi ale întregiiomeniri, spre a fi purtate în dulce val până la ţărmul
81
cel plin de veselie al preafrumoasei, pururea dăinuitoarei şi odihnitoarei împărăţii a Cerurilor.
Cântarea a VI-a
Irmos: Doamne, Cela Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, iubitorule de oameni.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Ţi-ai cârmuit nevoinţeleţintuindu-ţi privirea către Fiul lui Dumnezeu întrupat, pentru aceea şi luntrea vieţii tale, trecând prin furtunile multor încercări lăuntrice, a ajuns la ţărmul cel neclintit al împărăţiei, clădit pe Piatra Hristos. Nu ne uita în rugăciunile tale, Sfinte Părinte Iosif, căci noi înşine mărturisim că faptele noastre s-au făcut
82
nisip al vremelniciei, grabnic spulberat de viforul multor învolburări pătimaşe.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Simplitatea felului vieţuirii te lipsea de mângâierile cele de obşte ale trupului şi, fugind de lărgimea şi odihna locului, ai îndrăgit să te strâmtorezi în peşterile Athonului, ascunzându-te cu Hristos în Dumnezeu şi tăinuind venirile cele minunate ale Luminii celei nezidite. De aceea, în toate pe care le săvârşeai, nu împlineai nimic fără rugăciune şi fără vestire de Sus, ca astfel toate ale tale să stea sub pecetea cea veşnică a Sfântului Duh.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nevoinţele aspre şi neîncetatele lipsuri te-au îmbătrânit şi îmbolnăvit mai înainte de vreme, Preacuvioase Părinte Iosif, dar inima ta căuta tinereţea cea fără de bătrâneţe a venirii şi sălăşluirii Duhului Sfânt şi pe toate celelalte le socoteai ca un nimic. Pentru aceea ai şi dorit a purcede cât mai grabnic din acest veac trecător ca să intri întru plinătatea fiilor lui Dumnezeu şi în îmbrăţişarea neîncetatei vederi a împărăţiei Cerurilor.
Slavă...
Pătimirile bolilor purtându-le, te-ai înnoit iarăşi şi iarăşi în cugetul mucenicesc, Preacuvioase Părinte Iosif, căci fiind adâncit în rugăciunea de toată vremea, ai trecut prin durerile trupului ca printr-o Cruce dăruită ţie de însuşi Dumnezeu. Înnoieşte şi minţile noastre cu mila ta, ca primind în inimi bunăvoinţă către Domnul, să ne facem şi noi osârduitori spre iubirea de osteneală,
83
cea care lumina ză sufletele cu zorii poposirii harului.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Tu eşti cântec ascultat de Dumnezeu întru care se aude frumuseţea întregii făpturi, Mireasă Pururea Fecioară, iar chipul tău este soare ce străluceşte întru semnul privirii lui Hristos. învredniceşte-ne şi pe noi de prietenia cu Fiul tău cea tăinuită în lucrarea cuvintelor Evangheliei, ca astfel să pricepem şi să ne uimim că în ridicarea braţelor tale e ascunsă mijlocirea pentru întreaga fire omenească şi lumina cea orbitoare a dumnezeieştii şi nesfârşitei bunăvoinţe.
Stihiră: îndurerată este tăcerea privirii tale, Sfinte Părinte Iosif, căci văzând cufundarea în suferinţă a acestui
85
veac, lăcrimezi pentru neputinţa noastră, prelingând în inimi darul tău de viaţă făcător, spre tămăduirea multor răni şi sfâşieri sufleteşti.
Preotul zice ectenia: Miîuieşte-ne pe noi, Dumnezeule... la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici Avdm zice: Sfinte Părinte Iosif, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia, şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Condac, glasul al 3-lea:
Ai călătorit în această lume tăinuindu-te în peşteră ori în sălaş strâmt, mult ostenitorule Părinte Iosif, căci nu ai avut trebuinţă de lărgimea lumii ca
86
să dobândeşti lărgime dumnezeiască a inimii. Pentru aceea şi Domnul S-a odihnit întru tine, purtându-te pe calea Crucii şi făcându-te părtaş la rugăciunea Sa din Ghetsimani, întru care nu este nici un strop de odihnă.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?
Preotul: înţelepciune.
Din a doua Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire (12,1-10):
(dacă la săvârşirea paraclisului nu se află nici un preot ori diacon, Apostolul şi Evanghelia pot fi citite de către un simplu credincios, cu luare-aminte, cu smerenie şi dragoste)
87
Fraţilor, dacă trebuiesă mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul: Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie, a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie că a fost răpit în rai şi aauzifc cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentruunul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca sănu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a
88
mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
Preotul: Pace ţie, cititorule. Citeţul: Şi duhului tău. Aliluia...
EVANGHELIA
(Matei 26, 36-44; Luca 22, 43-44)
Preotul: Cu înţelepciune drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor. Credincioşii: Şi duhului tău. Preotul:
89
Din Sfânta Evanghelie de la Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti Matei şi Luca, citire
Credincioşii: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie. Preotul Să luăm aminte.
Iisus a mers împreună cu ucenicii la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis lor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a începută Se întrista şi a Se mânni. Atunci le-a zis: întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu
90
Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Iar un înger din Cer s-a arătat lui şi-L întărea. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pentru rugăciunile Preacuviosului Tău Iosif, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
91
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare milaTa şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Stihiră: Întreaga ta viaţă a fost o nevoinţă spre dobândirea unirii depline cu Dumnezeu, Sfinte Părinte Iosif, iar ridicarea braţelor inimii ţi-a agonisit cuprinderea întru Lumina cea nezidită, cea care se face sălaş tuturor celor care ajung să moară dimpreună cu Hristos pe Cruce. Străluceşte şi întru noi cu Lumina învierii, ca avându-te
92
împreună-ostenitor în rugăciune, să gustăm la vremea rânduită din fagurele cel dumnezeiesc ce vindecă pentru totdeauna Orbirea sufletească.
Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea dreptmăritorilor creştini şi trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosinţele cinstitelor Puteri Cereşti celor fără de trup; pentru rugăciunile cinstitului, măritului Proroc, înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale celor între Sfinţi Părinţilor noştri, mari dascăli şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare; Chiril, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei, făcătorii de minuni; ale Sfinţilor, măriţilor, bunilor biruitori Mucenici; ale Sfântului Preacuviosului Iosif Isihastul; ale
93
Preacuvioşilor, şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri: Grigorie Decapolitul, Nicodim cel sfinţit şi Dimitrie cel Nou; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (numele), a cărui pomenire o săvârşim astăzi şi pentru ale Tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, Multmilostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, şi ne miluieşte pe noi.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
Apoi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni...
Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, credinciosul zice această rugăciune:
94
Îndelunga ta răbdare în nevoinţe şi rugăciune te-a suit la o măsură de negândit pentru noi, cei ce trăim azi, minunatule Părinte Iosif, iar vederile tale cele cu dumnezeiască adâncime au descoperit lumii bunătatea cea nemăsurată şi veşnică a Ziditorului a toate. Vino şi în întâmpinarea noastră, Sfinte, a celor care am luat-o pe căi lăturalnice şi ne-am abătut de la Evanghelie, ca atingându-se de inima noastră chipul cel strălucitor al sfinţeniei tale, să lepădăm zdrenţele cele împuţite ale păcatului şi, înveşmântându-ne cu lacrimi de pocăinţă, să-L cunoaştem nemijlocit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel Care însuşi a spus că a venit în lume pentru cei păcătoşi. încă slobozeşte puterea voinţei noastre din lanţurile împătimirilor după materie şi trai bun, ca prin această dezrobire să pricepem şi noi tânjirile cele adânci ale sufletului şi să auzim susurul omeniei sădit întru noi spre a ne uni cu toată firea omenească în chip desăvârşit şi dumnezeiesc. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori).
95
Cântarea a VII-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptoruluiau călcat-o, cântând: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Ai pecetluit tăcerea buzelor tale cu purtarea Numelui lui Hristos în inimă şi te-ai făcut cunoscut ca un iubitor de post şi de negrăire, Sfinte Părinte Iosif, covârşind cu Ostenelile tale măsura celor din vremea ta. Miluieşte-ne şi pe noi, cei mariîn neputinţe şi, prin noianul milei tale, călăuzeşte-ne pe cărarea cea strâmtă care ne duce către bucuria şi bunătăţile făgăduite tuturor celor care cred în Hristos.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
96
în suspinul tău pruncesc ai fugit de oameni şi te-ai făcut vieţuitor al peşterilor Athonului, iar acum, prin dragostea Duhului Sfânt, te ascunzi în inimile noastre, aducându-ne spor de înţelepciune şi dragoste pentru cuvintele Evangheliei. Fă-te nouă veselie tainică, Sfinte Părinte Iosif, şi intrând în pridvoarele minţii, învaţă-ne lucrarea trezviei şi apropierea întru cunoştinţă de Trupul şi Sângele Domnului.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nu au intrat în inima ta somnul şi dormitarea din vremea rugăciunii, ci ostenindu-te pentru Dumnezeu până în măduva oaselor şi storcându-ţi toate puterile fireşti, ai voit mai bine a muri decât a te despărţi vreo clipă de pomenirea Domnului Iisus Hristos. Pentru aceea şi El te-a preamărit cu sfinţenie
97
iar trupultău l-a înrourat cu mireasma sfintelor moaşte, umplând de bucurie norodul creştinesc.
Slavă...
Candela arzândă a inimii tale s-a aprins din focul cel dumnezeiesc al Sfintei Liturghii, Preacuvioase Părinte Iosif,iar putereâ privegherii lăuntrice a rodit din împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Pentru aceea şi văpaia rugăciunilor tale a mistuit în Duhul Sfânt mulţime de păcate, nimicindu-le prin îmbrăţişarea de foc ce a cuprins toată omenirea, de la Adam şi până la cel din urmă om care se va naşte.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Cămară de taină a dumnezeieştii gingăşii te avem pe tine, nenuntită Mireasă şi Fecioară, căci nimeni dintre
98
cei care au plâns în faţa picioarelor tale nu a rămas cuprins de negurile întristării. Pentru aceea şi noi venim să ne mărturisim cu umilinţă şi încredere înaintea ta, ştiind că nu ne sunt călcate în picioare tainele sufleteşti, iar tu, după măsura ostenelii lăuntrice, ne învredniceşti să dobândim fie alinare, fiecuget mucenicesc şi înnoire deplină a vieţii.
Cântarea a VIII-a
Irmos: Pe împăratul Ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvna pentru începutul bun.
Dragostea ta pentru toată firea văzută nu are nici o asemănare cu iubirea noastră pentru lume, Sfinte Părinte Iosif, căci inima ta îndumnezeită
99
nu primeşte întru ea nici o dâră sau un semn al morţii şi al păcatului; de aceea ţi-a şi dăruit Mângâietorul putere să aduni la sânul tău ca pe nişte fii riSipitori întreaga fire omenească, cinstindu-ne ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, şi scoţându-ne din gură zăbala cea de necinste a năpustirilor după materie.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun..
Tăcere împodobită cu pacea Preasfintei Treimi este milostivirea ta, Sfinte Părinte Iosif, căci lucrând întru tine smerenia dumnezeiască, nu laşi a se cunoaşte binefacerile tale care au pătruns în taina multor inimi. învaţă-ne şi pe noi a fi puţin grăitori ca, statornicindu-se puterea cuvintelor întru noi prin lucrare, să nu risipim prin vorbire deşartă bruma de cunoştinţă
100
dăruită nouă spre buna temeluire a sufletului.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Stâncă şi piatră şlefuită cu tăria veşnică a Evangheliei este vieţuirea ta pustnicească, Sfinte Părinte Iosif, căci făcându-te sălăşluire a Preasfintei Treimi, deopotrivă te-ai făcut bucurie şi îngerilor şi oamenilor. Deschide şi urechile inimilor noastre spre a primi întru lucrare cuvintele lui Hristos, ca gustând prin făptuire puterea Evangheliei, să-L iubim pe Cel prin Care au venit în lume acest fel de cuvinte aducătoare de nemurire.
Slavă...
Preamărit ai fost de Dumnezeu întru ucenici care s-au făcut fii ai ascultării şi ai aceleiaşi lucrări, dumnezeiescule Iosif al Peşterii, înnoindu-se prin
101
ei Sfântul Munte întru puterea cea nebiruită a rugăciunii de toată vremea. Pentru aceea şi noi ne veselim de darurile cuvântătoare pe care le-au răsfirat în lume sfinţii tăi învăţăcei, mărturisind înălţimea cea cerească a şcolii tale dumnezeieşti tuturor celor care au urechi de auzit.
Şi acum... a Născătoarei de Dumnezeu:
Toţi cei ce auînviat lăuntric în acest veac pământesc mărturisesc că eşti dăruitoare a rugăciunii şi nor al dumnezeieştii vederi, Preacurată Stăpână, căci tu eşti tuturor înaintemergătoare a unirii depline cu Dumnezeu. Luminează străfundurile cele de durere ale inimilor noastre ca, întru ele primind venirea Domnului Hristos, să învăţăm sătrăim cu El tot ce purtăm lăuntric dintru a noastră voire şi lucrare ori din cea a înaintaşilor noştri.
102
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaslăvindu-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul: Pe împăratul Ceresc, pe Care îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a IX-a
Irmos: Spăimântatu-s-au cerurile şi marginile pământului s-au cutremurat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Uşă a împărăţiei a fost întreaga ta viaţă pământească, Sfinte Părinte Iosif, pentru aceasta, la vremea rânduită, s-au deschis porţile Cerului spre a te primi pe tine, cel care încă de pe pământ erai cetăţean al Ierusalimului de
103
Sus. Iar din dragostea şi încredinţarea Maicii Domnului ai trecut din această viaţăla praznicul adormirii ei, ca tuturor să fie adeverit că ţi-a fost nădejde, sprijin şi ocrotitoare în tot răstimpul petrecut în această lume
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
Nu poate o mintepământească să priceapă numărul şi adâncimea suspinelor tale, multmilostive Părinte Iosif, căci prin lacrimile ce le cu dumnezeiască izvorâre, ai izbăvit nenumărate suflete din ocările cele veşnice, mărturisind puterea învierii lui Hristos. întinde şi nouă braţul tău cel preaputernic şi, ridicându-ne din mocirla cea împuţită a moleşelii, dăruieşte-ne luare-amintela mişcările sufleteşti, iar sporindu-ne râvna rugăciunii, fă să poposească şi întru
104
noi limpezimea şi bucuria vieţii.
Stih: Sfinte Iosif, pune şi în noi râvnă pentru începutul bun.
în întregime te-ai făcut străveziu vederii lui Dumnezeu, Preacuvioase Părinte Iosif, umplându-se sălaşul tău de buna mireasmă a împărăţiei Cerurilor, iar ochii tăi primind privirea înrourată a Duhului Sfânt. Pentru aceasta şi Domnul Hristos a cinstit sfintele tale moaşte cu izvorâre de mireasmă dumnezeiască, mărturisind întregii lumi că, în vremea vieţuirii pământeşti, trupul ţi s-a făcut altar şi templu al străluminării şi sfinţirii omului lăuntric.
Slavă...
Călugărie adevărată ce a îmbrăţişat prin Cruce întreaga fire omenească este viaţa ta de rugăciune, dumnezeiescule Părinte Iosif, însuşi Mângâietorul făcând din inima ta vistierie a dragostei Preasfintei Treimi. Aşează-ne şi pe
105
noi, cei gângavi şi împiedicaţi la cuget, pe calea jertfelniciei şi a mărinimiei sufleteşti ca astfel să intrăm, cu binecuvântarea ta, şi în nevoinţa cea ostenicioasă a dobândirii minţii lui Hristos.
Şi acum... A Născătoarei de Dumnezeu:
Privirea şi dragostea ta de mamă e ocrotitoare pentru tot omul, Pururea Fecioară marie; cunoscând graiul şi zborul lăuntric al fiecărei inimi, dar şi fiecare dorinţă curată şi suspin neîmplinit Ca pe aceea care L-ai purtat pe braţe pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a luat trup dintru tine, te rugăm, învredniceşte-ne a ne uni cu Fiul tău prin primirea Sfintelor Taine ca astfel să învăţăm şi noi graiul cel veşnic al dragostei luiDumnezeu pentru om.
106
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori). Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
107
Preotul: Că a Taeste împărăţia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi-în vecii vecilor. Amin. v
Apoi troparele, glasul al 6-lea:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
108
A Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... la care îi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul. Dacă paraclisul se săvârşeşte fără preot, aici vom zice: Sfinte Părinte Iosif, milostiveşte-te spre robii tăi aceştia... şi pomenim numele celor pentru care ne rugăm. Doamne miluieşte (de 12 ori).
Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Iosif Isihastul şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
109
Rugăciuni către Sfântul IosifIsihastul
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul pentru înnoirea vieţii prin pocăinţă
Sfinte Părinte Iosif, iată că viaţa mea a ajuns în durerile cele atotcuprinzătoare ale sufletului şi nu găsesc nici un făgaş de izbăvire dintru această împotmolire. Vicleşugurile nesimţirii, ale minciunilor şi ale făţărniciilor din mine au zdrobit puterile omului lăuntric, prăvălindu-mă cu totul în temniţa cugetelor şi a poftelor materialnice. Nu mai găsesc nimic de care să mă prind şi să mă ridic din tăvălirea în obiceiul cel rău şi ucigător de suflet. Pentru aceea mă îndrept către tine, dumnezeiescule Iosif, năzuind la chipul tău cel plin de strălucirea harului şi îţi cer cu umilinţă să te faci şi pentru mine fulger şi luminare a conştiinţei ca, întru milostiva strălucire a venirii Duhului Sfânt, să văd
110
întru mine seminţele cele otrăvite ale păcatului.
Cu hărnicia ta cea sfântă, scoate-mă din negura fărădelegii şi, întorcându-mă spre Dumnezeu, dă-mi a purcede întru ocrotirea ta pe calea cea strâmtă a Evangheliei şi a Crucii. Curăţă-mă de întunecarea pe care am adus-o în lume prin neputinţele şi fărădelegile mele, iar pe cei pentru care am fost pricină de sminteală, luminează-i, înnoieşte-i şi-i tămăduieşte cu puterea cea dătătoare de viaţă a rugăciunilor tale.
Pogoară asupra mea răcorirea cea binecuvântată a lacrimilor de pocăinţă
111
Ca nimicindu-se bârnele judecării semenilor, săîmi văd măsura şi neputinţa şi să nu mă socotesc a fi drept şi bun, făcându-mă astfel asemenea mormintelor văruite. Pecetluieşte-mă şi pe mine cu binecuvântarea ta cea lucrătoare ca să port întru răbdare tot ceea ce Domnul va aduce asupra mea spre tămăduire, curăţare şi înnoire nemincinoasă, ca astfel să gust şi eu din osteneala cea temeluitoare, dintru care se nasc toţi cei care caută a vedea slava împărăţiei Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
112
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul a celui care vrea să cunoască smerenia
Sfinte Părinte Iosif, pământul inimii mele s-a bătătorit din preumblarea gândurilor şi a vătămărilor drăceşti şi iată că, dintru a mea învoire şi înşelare, m-am făcut rob al morţii şi al stricăciunii veşnice. Cumplită este această învârtoşare şi întunecare, însă iubind păcatul, iată că acum mi s-a dat a purta zăbala propriilor fapte.
Curăţă, Sfinte Iosif, inimile noastre cu apele cele bogate ale cunoştinţei lui Dumnezeu şi plineşte lipsurile şi neputinţele noastre în multele necazuri care ne împresoară. Tu eşti sfântă adăpostire a celor care sunt prigoniţi în lume, dar însetează după Domnul, pentru aceea ne şi ridici din descumpăniri şi tulburări sufleteşti, ajutându-ne să pricepem că trebuie să trecem prin toate, pentru a putea îmbrăţişa şi noi durerile lumii şi a gusta o preamică firimitură din neasemuita smerenie şi dragoste a Domnului Hristos.
Înnoieşte-ne şi pe noi întru pomenirea lui Dumnezeu şi mărturisirea înaintea
113
Sa, ca astfel să învăţăm cum vine şi lucrează întru oameni prospeţimea cea dumnezeiască a pogorârii Sfântului Duh. învaţă-ne şi pe noi osteneala pentru curăţia minţii şi tămăduieşte-ne debolirea cea rea a evlaviei nelucrătoare şi de fariseismul cel de toate zilele, şi fie ca, prin mijlocirile tale, încă din această viaţă să ne vedem aşa cum ne vede Domnul şi întru El să îmbrăţişăm pe tot omul, ca şi întru noi să se plinească gândulSău cel dintâi pentru om, izvodit în sânul Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.
114
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul a celui ce voieşte a-I urma lui Hristos
Din hăurile cele cumplite ale pă catului şi ale morţii ne scoţi cu rugăciunile tale cele arzătoare, văzătoare şi curăţitoare, Sfinte Părinte Iosif, şi toţi cei care şi-au îndreptat către tine suspinurile te-au aflat a fi podoabă a frumuseţii veşnice, înţelepciune lucrătoare a harului lui Dumnezeu şi izvorâtor al ploilor de lacrimi aducătoare de pocăinţă.
Cuprinde-mă şi pe mine în puterea cea dumnezeiască a Evangheliei şi a Crucii şi învaţă-mă a fi ucenic şi a-mi tăia voia cea neghioabă şi oarbă, dar a nu face acest lucru întru îndulcirea cea spurcată a slavei omeneşti, ci în Duh şi în Adevăr, spre a se pecetlui şi întru mişcările mele sufleteşti smerenia Fiului, Care a făcut ascultare de Tatăl ca toţi deopotrivă să dobândim intrare pe calea dumnezeieştii înfieri.
învredniceşte-mă şi pe mine de ucenicia şi mucenicia întru ascultarea de poruncile Domnului, căci trupul iubind
115
cele văzute, care îi aduc grabnică îndulcire, iute se leapădă de purtarea Crucii, întorcându-se de la dragostea cea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Iosif,nu trece cu vederea puţinătatea, nestatornicia şi sărăcia noastră lăuntrică, ci temeluieşte şi întru noi duh osârduitor şi înţelepciune lucrătoare. îndestulează-ne cu pacea Duhului Sfânt şi umple-ne de veselia belşugului pomenirii lui Dumnezeu, ca astfel să-şi dobândească alinare şi odihnă tot suspinul nostru întru cuvântul pe care Domnul Hristos l-a grăit pe Cruce, zicând: „Săvârşitu-s-a!" (Ioan 19, 30). Amin.
116
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul a celui care caută rugăciunea de toată vremea
Ca un temerar al Duhului eşti cunoscut în Biserica lui Hristos, dumnezeiescule Iosif al Peşterii, căci cu asprimeâ nevoinţelor tale ai purtat flamura biruinţei lui Hristos asupra lumii, iar nouă ne-ai descoperit, prin lucrarea rugăciunii tale de toată vremea, vitejia cea dumnezeiască a celor care se fac neînfricaţi în Dumnezeu. Nu trece cu vederea neputinţa şi netrebnicia noastră sufletească şi trupească, ci cu pecetea duhului tău, însemnează-ne alcătuirea omului celui lăuntric, dăruindu-ne răbdare în suferinţe, necazuri şi în prigoane făţişe ori tăinuite.
Iconomiseşte tu ca durerile cele multe şi istovitoare de fiecare zi, care
117
mi-au cuprins deopotrivă sufletul şi trupul, să mi se prefacă în albie în care curg suspinurile cele adânci ale inimii, iar pe acestea fă-le să se adune în şuvoiul cel viu şi minunat al rugăciunilor tuturor celor care au văzut şi văd în vecii vecilor faţa lui Dumnezeu.
Terog, Sfinte Iosif, nu mă lăsa să fiu zdrobit cu totul de durere şi să mă fac întocmai ca un dobitoc necuvântător care geme în chinul săuînsă fără de puterea cuvântului dată firii omeneşti. Primeşte suspinurile cele tainice şi nenumite ale inimii şi le dă tu putere cuvântătoare, ajutându-mă a-mi trăi toată frângerea şi zdrobirea lăuntrică înaintea privirii Domnului Hristos, El însuşi venind întru mine şi purtând pe umerii Săi preaputernici şi atotsmeriţi toată crucea răutăţilor, fărădelegilor şi relelor moşteniri care s-au împletit din darul Vieţii, întru care mi-am purtat
118.
până acum zilele pământeşti. Prefă tu în rugăciune toate răsuflările, toate privirile şi toate mişcările mele sufleteşti sau trupeşti, ajutându-mă să nu mai ascund nimic de Domnul, ca astfel El însuşi să vină întru mine şi să-mi trăiască viaţa, iar eu să fiu cuprins în taina cea mare a venirii Sale întru om, care e preamărită întru firea omenească prin Numele Său şi strigarea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul pentru dobândirea vitejiei sufleteşti
Nu te-ai cruţat nici o clipă în nevoinţele tale, minunatule Părinte Iosif, căci aprins fiind cu văpaia cea dumnezeiască
119
a Sfântului Duh, te-ai avântat în nevoinţe mai presus de închipuirea noastră a celor cu totul slăbănogiţi de păcat. Iardomnulf sporind cu harul Său bărbăţia ta, te-apurtat în lupta cea nevăzută, făcându-te biruitor asupra vicleşugurilor morţii şi ale nălucirilor celor de multe feluri plăsmuite de mândrie. Pentru aceea ai şi dobândit putere izbânditoare asupra dracilor, însuşi Domnul împodobindu-te cu duhul înţelepciunii şi al cârmuirii întru Adevăr.
Ajută-mă şi pe mine, neputinciosul şi nepriceputul, să mă isprăvesc în gustarea şi cuprinderea după putere a dragostei lui Dumnezeu, ca astfel să pot a mă vedea în întregime şi să nu-mi mai sporesc fărădelegile lăuntrice cu îndulcirile cele ticăloase ale nădăjduirii în cugetarea trupească şi materiălnică.
120
Stârpeşte tu, Sfinte iosif, toate roadele cele amarnice şi cumplite ale nenumăratelor mele răutăţi prin care i-am smintit, tulburat şi vătămat pe cei care îl caută pe Dumnezeu, făcând să piară întru ei seminţele cele sfinte ale credinţei, nădejdii şi dragostei.
Şi fie ca multmilostiva ta dragoste să lucreze spre înţelepţirea noastră, ca în această viaţă să te avem lumină a bucuriei care ne adumbreşte cu strălucirea veşnicei blândeţi, iar în cea viitoare să ne fii veselie a deplinei uniri cu toţi Sfinţii întru vederea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul a celui biruit de neputinţe şi întristări
Desăvârşirea cuvântului tău este una cu desăvârşirea faptelor tale, dumnezeiescule
121
Părinte Iosif, căci mărturisirea cea cu putere a Duhului s-a izvodit întru tine din nenumărate lacrimi şi sudori ale ne voinţelor. Ridică-ne şi pe noi, cei moleşiţi şi zăbavnici, către truda cea binecuvântată a iubirii de osteneală, căci iată, ne aflăm biruiţi de neputinţe, şi ne curăţă cu adeverire de orice nădăjduire în noi înşine.
Dăruieşte-ne şi nouă îndrăzneală în rugăciune, celor care suntem opăriţi de fierberea întru focul poftelor pătimaşe, şi umplându-ne simţirea inimii cu cinstea cea nepieritoare care se dă din cercarea dragostei lui Dumnezeu, întipăreşte-ne în suflete tihna cea veşnică a împărăţiei Cerurilor.
Păzeşte-ne în vreme de mânnire ori prigoană cu acoperământul rugăciunilor tale, Sfinte Iosif, căci cugetul şi voia noastrăsunt grabnic plecate spre deznădăjduire, de vreme ce această
122
bolire ne-a măcinat toată vlaga lăuntrică, ducându-ne până la secătuirea sufletească.
Şi fie ca, sub ocrotirea ta, să ne însănătoşim sufleteşte şi, primind Trupul şi Sângele Domnului cu credinţă şi cu dragoste, să învăţăm a prăznui întru trezvia minţii, înveşmântându-ne cu limpezimea înfăţişării înaintea Domnului în toate cugetele şi simţirile noastre, spre a ne lăsa cunoscuţi deplin de către Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune către Sfântul Iosif Isihastul pentru vremea sfârşitului nostru pământesc
Pe chipul tău s-a pecetluit frumuseţea cea de neuitat a venirii Sfântului Duh, Preacuvioase Părinte Iosif, iar voioşia cea tainică a păcii şi a blândeţii
123
dumnezeieşti care se revarsă dintru tine, umple de nădejde şi bucurie sufletele noastre înfrânte şi roase de păcat.
Cu milostivirea ta cea plină de mărinimie, făsă se sălăşluiască şi întru noi înţelepciunea cea lucrătoare a Evangheliei ca, încă din această viaţă, să dobândim o firimitură a mângâierii dumnezeieşti a Sfântului Duh. îngroapă întru mila ta mulţimea fărădelegilor noastre şi, străjuindu-ne cu privirea ta cea de Dumnezeu văzătoare, dăruieşte-ne răstimp de pocăinţă şi îndreptare a vieţii ca, dimpreună cu tine, toţi să ne învrednicim a fi cinstiţi şi numiţi cetăţeni ai Ierusalimului celui de Sus.
Luminează-ne, Sfinte Iosif, toţi paşii vieţuirii pământeşti, ca astfel să ni se alcătuiască o cale către lărgirea inimii întru dragostea faţă de semeni. Şi fie ca, prin puterea rugăciunilor tale, cuvintele
124
Evangheliei să ni se facă reazem şi cale către lărgimea întru bucurie a împărăţiei Cerurilor, pe care să o gustăm încă de aici prin sălăşluirea întru noi a lui Dumnezeu Cel în Treime închinat.
Iar în vremea sfârşitului nostru pământesc, acoperă-ne cu bunătatea ta, Preacuvioase Iosif, ca pe unii care suntem prunci în cele ale Duhului şi rânduieşte ca trecerea noastră în veşnicie să ne fie spre mântuire şi bucurie. De aceea şi noi suspinăm către tine în cuvinte de rugăciune până când tot ceea ce este muritor va fi înghiţit de viaţă prin puterea atotbiruitoare a învierii din morţi a Domnului Hristos, Dumnezeul-Om, prin Care am fost cuprinşi toţi în dragostea veşnică a Preasfintei Treimi. Amin.
Cuprins
Zăcămintele iubirii lui Dumnezeu....5
Sfântul Iosif Isihastul, lucrător lăuntric al îndumnezeirii noastre 9
Sfântul Iosif al Peşterii însemnare biografică 15
Acatistul Preacuviosului Părinte Iosif Isihastul 31
Paraclisul Sfântului Iosif Isihastul...65
Rugăciuni către Sfântul Iosif Isihastul 110.
SUPERGRAPH
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3, 031216, Bucureşti
Tel. 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84
E-mail: contact@supergraph.ro
www.librariasophia.ro www.sophia.ro
Vă aşteptăm la LIBRĂRIA SOPHIA, str. Bibescu-Vodă nr. 19, 040151, Bucureşti, sector 4 (lângă Facultatea de Teologie), tel. 021-336.10.00; 0722.266.618 www.librariasophia.ro
Sfântul Iosif Isihastul a cunoscut că tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodată, nu poate să fie decât în Dumnezeu. Pentru aceea, cu o încordare neasemănată a cuprins Numelelui Dumnezeu în lăuntrul său şi nu L-a mai lăsat din braţele inimii pe Cel Ce Este. De aceea s-a şi făcut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip să se despartă de Domnul în nici unul din gândurile, simţirile şi făptuirile sale.
Toţi cei care voim, îi putem urma Sfântului Iosif începând prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gând, cuvânt sau faptă de a noastră, ci a le trăi pe toate dimpreună cu El. Aceasta poate să ne fie început al rugăciunii. Unde ne va duce această strădanie, această simţire, depinde de fiecare dintre noi.
www.librariasophia.ro
ISBN 978-606-6633-43-5
EDITURA DE SUFLET
sâmbătă, 26 septembrie 2020
SF. IOSIF ISIHASTUL SOPTIRILE INIMII CATRE DUMNEZEU
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu